2,296 matches
-
Americii) nu poate trece neobservat și merită credem noi să se vadă, dacă o asemenea evoluție are acoperire și se înscrie în contextul reglementărilor comunitare; poate doar în raport de Tratatul Constituțional care nu mai este de actualitate, dar rămâne discutabil, în rest. De lege lata, colaborarea în domeniul justiției și afacerilor interne constituie un pilon care se plasa (și se plasează încă) în sfera cooperării interguvemamentale și nu ținea de supranațional 7; așadar, nu se putea pune, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de scurt, fapt fără precedent pentru o țară europeană. 24 De altfel, în ansamblu, s-a apreciat de către Comisia de norme a O.I.M. că distincția din legislația română între conflictele de interese și conflictele de drepturi este și ea discutabilă, putând oferi, după caz, prin utilizarea abuzivă, o posibilitate de a limita sau anula dreptul la grevă. Pentru delimitarea acestor concepte, a se vedea, I.T. Ștefănescu, Tratat de dreptul muncii, Ed. Wolters Kluwer, București, 2007, p. 682-683. 25 A se
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
P.Kun., op.cit., p.23) 55 Eroarea categorială constă în a atribui unei categorii "spirtul", o realitate substanțială. 56 În dreptul internațional, problema recunoașterii statelor, mișcărilor de eliberare națională, a altor entități, fapte și conjuncturi este o problemă importantă și uneori discutabilă. 57 R.Miga Beșteliu, Dreptul internațional. Introducere în dreptul internațional public, Ediția a III-a, Editura ALL BECK, București, 2003, p.104. 58 D.Popescu. Drept internațional public, Editura Universității Titu Maiorescu, București, 2005, p. 28-29; A. Bolintineanu, A.Năstase, B.
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
propriet]ții, nu puține erau cazurile când țâț]l se c]s]torea cu fiica sa ori fratele cu sora lui. F]r] îndoial] c] multe dintre aceste uniuni erau aranjamente formale, cu simplul scop de a proteja proprietatea; este discutabil dac] aceste c]s]torii se realizau sau nu și din punct de vedere sexual. Termenul „soție-sor]” este menționat adesea în inscripții și este posibil ca unele dintre aceste c]s]torii incestuoase s] manifeste iubire adev]rât] și afecțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principiu se aplic], mai apoi, în contextul acțiunilor sociale și politice, în cazul unei mișc]ri de r]sculare a maselor, în lupte lipsite de violent] pentru libertate și drepturi civile, situații în care s-au cunoscut rezultate remarcabile. Este discutabil dac] în urmă aplic]rii acestui principiu apar sau nu manifest]ri violente, si dac] acest efect ar anula principiul; sau dac] violență declanșat] în timpul procesului biruie asupra scopului acțiunii. Concluzia celor care au fost influențați de acest principiu, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru exemple, deși de facturi diferite, puteti consulta Bernard Williams, Ethics and the Limits of Philosophy - Etică și limitele filosofiei - si Martha Nussbaum, The Fragility of Goodness - Fragilitatea bun]ț]ții -). Momentul în care se încheie etică greac] antic] este discutabil. Lucrețiu și Cicero, de exemplu, cei dintâi scriitori importanți de filosofie în limba latin] au fost preocupați de interpretarea surselor grecești destinate unui public român, deoarece gândirea greac] - în special stoicismul sub forme diferite - a dominat viața intelectual] din Romă
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceasta? R]spunsurile lui Platon sunt „guvernarea și asem]narea” (adic] guvernarea prin unirea sufletului cu trupul), respectiv „dreptatea”; cele ale lui Aristotel sunt „o viat] activ] a celor care posed] rațiune” și „ceea ce este mai bun din „aretai”. Este discutabil dac] Aristotel se refer] deja la acea arete a intelectului care funcționeaz] în izolare sau dac] vrea s] sugereze altceva - poate combinația dintre această și tipul de arete pe care el îl consider] necesar în conduită vieții practice și care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dintre aceste categorii nu se refer] la un set anume de credințe, ci la toate acele credințe care au în centru preocup]ri legate de rostul existenței umane. Aceast] list] este cel puțin plauzibil], dar viziunea lui Finnis devine din ce in ce mai discutabil] pe m]sur] ce sunt specificate credințele de bâz] ale rațiunii practice. Cea mai controversat] dintre aceste credințe este necesitatea „respectului pentru fiecare valoare fundamental] din fiecare acțiune”. Aceast] cerinț] servește un dublu rol (plus unul de inspirație catolic]): contribuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
umbr] de îndoial] asupra existenței unei obligații personale naturale de a ne respecta promisiunile. Se pare deci c] teoria contractului social, venit] că un r]spuns la disoluția eticii preiluministe, nu a f]cut decât s] înlocuiasc] o datorie natural] discutabil] cu o alta. În ciuda acestor defecte, teoria contractualist] clasic] conține elemente de atracție pentru teoreticienii morali contemporani. Într-adev]r, teoria contractualist] a cunoscut o remarcabil] revigorare în ultimii ani. Teoria contemporan] este mai ambițioas] decât predecesoarea să istoric], deoarece încearc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
minți, dar s] ascunzi adev]rul spre binele cuiva poate fi un fapt admisibil; iar aceasta pentru c] a ascunde adev]rul și a minți nu înseamn] același lucru. 2) Constrângerile deontologice sunt formul]ri restrânse, limitate. Acest aspect este discutabil deoarece exist] mai multe moduri de a înțelege sfera constrângerilor deontologice și mai multe perspective asupra tipurilor de acțiuni, ceea ce determin] o abordare diferit] a obligațiilor și responsabilit]ților individului. 3) Constrângerile deontologice au o influent] nemijlocit] prin faptul c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
persoan] nu ne ofer] o soluție la chestiunea referitoare la criterii pentru potențialii dețin]tori de drepturi, deoarece aceste criterii sunt în sine adeseori propuse drept definiții a ceea ce înseanm] s] fii o persoan], ea ins]și o chestiune moral] discutabil], precum și una de natur] legal] complex]. În concluzie, s-ar p]rea c] nu exist] un r]spuns general acceptat la aceast] întrebare despre cine sau ce anume poate avea drepturi. R]spunsul pare s] țin] de generozitatea sau empatia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe cale de dispariție? Aceasta ar trebui s] ne preocupe nu din cauza implicaților pentru membrii speciei și nici chiar pentru specie ca întreg, ci din cauza faptului c] dispariția speciei respective contravine scopului principal de conservare a biosferei sau a ecosistemelor. Este discutabil dac] holismul ecologic ar trebui sau nu s] difere din punct de vedere structural de celelalte etici. Acestea au avut ca elemente centrale indivizi, iar termenul de „holism” pare a avea o alt] orientare. Totuși, biosferă și ecosistemele pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
autodeterminarea și integritatea fizic] pentru a salva viața altuia. Poate o analogie pentru sarcinile involuntare sunt recrut]rile pentru armat]. În orice caz, comparația poate s] ofere o susținere limitat] poziției antiavort, din moment ce justificarea serviciului militar obligatoriu este în sine discutabil]. În retorica popular], mai ales în Statele Unite ale Americii, problema avorturilor este v]zut] pur și simplu că „dreptul femeilor de a-si controla propriile corpuri”. Dac] femeile au dreptul moral de a avorta sarcinile nedorite, atunci legea nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este aceea c] principiile morale sunt aspecte care pot fi adev]rate și cunoscute, iar a doua este aceea c] ele sunt cunoscute într-un mod special și nefamiliar, probabil printr-o capacitate deosebit] numit] intuiție moral]. Aceste lucruri sunt discutabile. Mulți gânditori (adesea denumiți noncognitiviști) susțin c] atitudinile morale nu sunt adev]rate sau false, din moment ce nimic nu le poate face corecte sau greșite. O atitudine moral] este o expresie a poziției morale a individului și, astfel, poate fi sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu privire la ceea ce este bine și r]u din punct de vedere moral și c] înțelegerea noastr] a unora dintre aceste fapte are un caracter suficient de ferm pentru a merită denumirea de cunoaștere. Aceast] a doua pretenție este și mai discutabil]. Dac] aceste fapte morale exist], cum ajungem noi s] le cunoaștem? Pretenția c] ele sunt cunoscute prin intuiție pare s] sugereze c] avem o capacitate moral] care scoate la iveal] adev]rul moral cam în același mod în care ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai eficace care au fost aduse intuiționismului lui Ross și Prichard și în continuare s] vedem cum ar putea proceda cineva pentru a sc]pa de ele, privind la ceea ce s-a întamplat între timp în filosofia moral]. Cel mai discutabil punct este ideea potrivit c]reia posibil ca Hume s] se fi înșelat în privința motivației, încât doar un grup de percepții pot fi de ajuns pentru a determina o acțiune. Întrucât tradiția noncognitivist] a ajuns în acest punct datorit] perspectivei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care alegra blondă ne invită s-o însoțim în insolitul ei demers: acela de a asculta civilizați, politicoși destăinuirile unui personaj (oricum inconfundabil) despre viața-i (oricum ieșită din comun), chiar dacă această viață a fost una marcată de cele mai discutabile comportamente. De ce (pare a ne invita generoasa teleastă) să nu asistăm curioși la ce poate să ne mai spună un personaj ca acesta, care a călărit un secol și, iată, încă n-a coborît din șa? Tonul moderatoarei ca de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
selecție critică a bibliografiei, dată fiind varietatea lucrărilor dedicate obiectului de studiu în general, dar și perioadei medievale - care diferă ca încadrare temporală în funcție de comunități și culturi, însă nu foarte mult în ce privește imaginarul colectiv (intervalul convențional cel mai cuprinzător, dar discutabil, este între secolul IV, anul 313 d.Ch. și secolul XVIII, consacrarea modernității prin Revoluția de la 1789). Întâlnirea cu anumite interpretări, metode și analize a devenit decisivă pentru viziunea dezvoltată în cercetarea de față. Selecția îi include pe: Évelyne Patlagean, Gilbert
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Așezarea vlahilor nord-dunăreni alături de statele ortodoxe a fost o alegere care respecta tradiția religioasă, dar și tradiția conștiinței istorice, aceea a apartenenței la o familie de etnii individualizate în imperiul bizantin sau în marginea acestuia, moștenitor de drept (o chestiune discutabilă) al celui roman, singurul căruia îi aparținuseră vreodată ca provincie. Acest statut aparte de satelit are merite decisive în stabilirea programelor politice în secolele XIV-XVIII − includ și perioada fanariotă, cu criticile generaliste care i se aduc în istoriografia românească, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
să zicem, din secolul XVI sau, și mai dificil, a vreunui manuscris nepublicat. Este această pagină scrisă acum 400 de ani irecuperabilă ca informație și mesaj? Este "timpul" ei sau, mai bine spus, "istoria ei literară" ireversibilă? Una dintre strategiile discutabile ale "vechiștilor" provine dintr-un scrupul, apărat chiar cu înverșunare, de a menține pagina cu pricina în contextul epocii sale, chiar într-un soi de prizonierat, ca o apropriere a obiectului, pentru a fi ferit de privirile profane. Da, corect
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
logic general, diferit de ceea ce Aristotel înțelege prin "premisă dialectică"). Fiindcă "forma raționament" este proprie și argumentării, și fiindcă premisa acesteia trebuie să fie, în privința exprimării sale, o "problemă" (un posibil obiect de cercetare, care apare în forma unei idei discutabile 91) sau o "premisă" (întrebare probabilă, în sensul că sunt vizate, simultan, două răspunsuri opuse 92), ceea ce trebuie cercetat este reprezentat chiar de aceste două fapte ultime, cele care constituie punctul de plecare al raționamentului dialectic (premisele, în sens logic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Preeminența judicativă a ființării conștiente conduce către singurătatea și singularitatea (ființială) a omului; de aici, poate, chiar dificultatea constituirii sensului de Celălalt și, în urmare, a ființării sale. Sau poate că singurătatea și singularitatea conduc spre această preeminență, cu totul discutabilă, pe măsură ce judicativul își slăbește puterea de a constitui? Deși problema tocmai formulată își aliniază datele la sensurile directe ale dictaturii judicativului, singurătatea și singularitatea omului nu depind, direct, de preeminența judicativă a ființării umane. Cred că unul dintre filosofii care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
străine directe cu impact defavorabil pot fi menționate cele cu efect de spillover indus sau negativ, investiții străine directe în domenii și ramuri cu nivel tehnologic slab sau mediu și investiții străine directe în servicii speculative, consultanță sau utilități. Este discutabil dacă investițiile străine directe afectează țara de origine. Unii investitori străini sunt interesați să desfacă produsele realizate în țara gazdă tot pe piața acesteia. Acest lucru se întâmplă și în România. La cele menționate mai sus, nu de mai puțină
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
ambiții de domnie, semnala inadecvențele titlului de „principe”, nespunându-ne Însă și care titlu, după el, ar fi fost „de preferat”, pentru voievozi ori domni, inconveniente ce le excludea doar În dreptul primirilor de „titluri de la imperiali”, le vedea mai puțin discutabile În cazul domnilor fanarioți, dar apăsat valabile În privința domnilor „pământeni”, „regulamentari” și chiar În cea a lui Cuza („De unde și până unde un băiat, nu se știe al cui, Principe Cuza? Când după legile morale și creștine europene nu poate
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
survenind sub impresia profundă ce a produs-o asupra opiniei publice „din țară”, ca și din mai toate statele europene, asasinarea țarului Alexandru al II-lea; mai mult, pentru marele istoric chiar și maniera de Înfăptuire a respectivului act apărea discutabilă, pe considerentul că singurii săi beneficiari politici ar fi fost, alături de Casa Domnitoare, liberalii guvernamentali. În consonanță cu viziunea sa „tradiționalistă” asupra rolului monarhiei În istoria noastră, N. Iorga a ținut a sublinia Însemnătatea Înfăptuirii Regatului nu la nivelul acțiunii
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]