3,349 matches
-
pe care am dat-o robului meu Iacov. 26. Vor locui liniștiți în ea, vor zidi case și vor sădi vii; da, vor locui liniștiți în ea, cînd Îmi voi împlini judecățile împotriva tuturor celor ce-i înconjoară și-i disprețuiesc. Și vor ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor." $29 1. În anul al zecelea, în ziua a douăsprezecea a lunii a zecea, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. "Fiul omului, întoarce-te cu fața spre Faraon, împăratul Egiptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
zori, se regăsește acoperit de sânge mort, închegat, viermi anunțători ai unei descompuneri viitoare mișună pe corpul său. Detracatul care face această stranie mărturisire evoluează într-o lume care modelează halucinațiile sale, fără raporturi cu acesta, lume pe care o disprețuiește, lumea indivizilor normali - canalia. Acest univers e guvernat de alte canoane decât al nostru, obiectele, ființele, timpul, cauzalitatea suferă deformări deosebite, ca în viziunile provocate de febră. În zona neintenționalității artistice, acest miniroman poate fi citit ca o alegorie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nenorocită, el întruchipa simbolul creației. Da, văzusem semnul celor doi colți galbeni și stricați, prin care ieșeau versete din Coran, semnul dinților săi pe fața soției mele, femeia asta care nu mă lăsa să mă apropii de ea, care mă disprețuia, pe care o iubeam totuși, deși nu mi-a permis niciodată să-i sărut buzele. Soarele apunea, se auzea duruitul melancolic al tobelor. Era o muzică înceată și tânguitoare, tonul ei trezea, în ciuda superstițiilor ereditare, teroarea tenebrelor. Criza pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cer, între ambrozie și venin de fiară * este copilărie pe lângă otrava lacrimelor mele. N-am nevoie să mă fac Vodă ca să te sfarăm sub picioarele mele; (aruncînd mănușa în fața statuei lui Ștefan) Oricine vei fi tu, Dumnezeu al trecutului, te disprețuiesc. [TOMA] Eu?... pe tine?... Copil nebun și răsfățat, care n-ai văzut că te-am scos din pustiuri ce se pierd. Să pui purpura pe umerii ce purtau pielea de fiară, să cercuiesc niște creieri uscați c-o coroană de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
daca va îneca luntrea dasupra căreia plutește vraja mea. Și lumea toată se reflectează în sufletul meu. {EminescuOpVIII 245} 2254 Cred aerul oglindă în care se reflectă îngerii cerului - și tu nu ești decât reflectul unui înger pe pământ. 2257 Disprețuiesc geniul pământului fiindcă din pământ naște, ador geniul ce-l sorb din ochii tăi - căci tu ești din cer. 2254 Da, de la apariția ta se-nsenină natura, căci se-nsenină ochiul meu - și ochiul meu 2255 totdeuna acelui Dunmezeu [pe] care-l
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lungi secolii tăi Ce crudă răsplătire păstrat-ai celor răi? Omoară fericirea unui popor... alungă A veacurilor pace pe vreme îndelungă Și ești erou... Fii mândru, închipuit, dar cată Ca nimeni să atingă ființa îngîmfată Atunci ai simț de-onoare. Disprețuiește viața, Închină-te de sara și până dimineața, Trufașule obscure, te crede sfânt ș-ales, Un om din altă carne făcut - și cu eres, Poporul se-nchina-va chiar la a tale oase. Învie, măgulește tu patimi dușmănoase, Invidia și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
picioare) REGELE SOMN Nu știi cine e dînsa? Un capăt e de ață Din sufletul naturei care ni dă viață. În orice ființă este, deși nu știi, ascete: Nu poți să ștergi viața cu a gândului burete... Reneag-a ta viață, disprețuiește-o-n piept... Din raze se încheagă și-ți vine înderept. Renunți la fericire? Dar ea-i un vecinic vis: De fuge ziua, vine când ochii ți-ai închis. Oricât te scuturi, oame, nu-ți poți ieși din piele, Căci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
orice rădăcină mie o piedică-mi părea. Floarea soarelui e astfel, e legată de pământ, Pe când capul ei se-ndreaptă după soare, fără vânt. Existența ce-o dusesem îmi părea nesuferită, Deci plecai în lumea largă fără țintă lămurită Și, disprețuind aproape tot ce oamenii doresc, Pe la margine de drumuri mă culcam să odihnesc, Uitam ziua cea trecută și la mâni nu mă gândeam Până când - o, zi fatală! - te văzui. Nu mai știam Pe ce lume sunt. Urmată de-o fanatică
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de joc la adresa ei, o compătimea pe mama lui, dar într-un fel trebuia să-mi găsesc și eu un mic amuzament în amărăciunea soacră-mii, altminteri m-aș fi amărât eu singură până la urmă. Însă felul în care îl disprețuia pe bunicul tău mi se părea prea de tot și mai țin minte cum odată - pe atunci așa ceva putea fi socotit o necuviință - i-am spus-o de la obraz. Că se căsătorise cu un bărbat amabil și sensibil, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
înăuntrul ei ca o rugăciune. — Acum am familia mea și copiii cărora trebuie să le port de grijă. Nu pot să văd de tine, acum le aparțin celor din A., care nu vor să vin să vă vizitez pentru că te disprețuiesc și pentru că ești un ratat care, vai, nu cumva să influențeze copiii, iar eu - spun ei - aș avea acum propria mea familie de care trebuie să am grijă... Și când am strigat-o, mama și-a continuat acțiunea întreruptă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lua parte la petrecere - ba până și Gerda, care avea măcar atâta tact ca să aștepte până când acesta ieșea pe ușă și se ducea la mașină. W. avea repulsie față de așa ceva, nu se cădea să faci una ca asta, și-l disprețuia în primul rând pe fratele lui, dar și pe Hackler, doar erau amândoi însurați. Dar era, firește, și invidie în el, amintirea fetei aceleia dinainte de a se fi mutat la B. Și W. o privea în umbra întunecoasă a copacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
una din aceste firme care colaborau cu oțelăriile sau cu turnătoriile lui „Oha“; el avea să urmeze Școala de Arte și Meserii și să iasă grafician, să proiecteze afișe, să creeze sloganuri. Moștenise talentul lui tata-mare. Și pe bunicul îl disprețuiseră, ca și pe el. Dar azi nu e ieri și nici el nu a fost niciodată un H. Va deveni grafician, asta însemna viitorul și el dorea să ajungă acolo. Cafeaua se răci și tata privi cu ochii lui neliniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai jos de ușă, uitându-se la noi de la o distanță de trei trepte în camera de zi. Ne spuse, stăpânindu-și vocea, că tata s-ar rușina prea tare de noi, gândindu-se că s-ar putea să-l disprețuim că e ruinat și definitiv ratat. De aceea nu mai voia să-l vedem. Apăsarea pe pedale, respirația care, din pricina efortului de a mă ține alături de fratele meu, avea un ritm sacadat izgoniseră gândurile și spaimele, lăsând în urmă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se explică și greutatea etică a prozei sale. Dacă autorul pierde, literatura are numai de câștigat. Din aceeași cauză, și în multe dintre povestirile ce alcătuiesc prezentul volum vom întâlni numeroase observații sau reflecții banale, ca de pildă: „Nu poți disprețui sau urî decât ceea ce cunoști“, „Vulgaritatea nu se află în obiectul contemplat, ci în gura vorbitorului“, „Petrecem pe WC o mare parte din timpul vieții“, „Să fii simplu e o artă“ ș.a.m.d. Numai că prozatorul, conștient de limitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
coloniale. Să ne gândim la soarta indienilor americani. Dorința de exterminare e însoțită de o ură nedirecționată, o ură abstractă. Mai mult pentru conceptul de aurolac. Stereotipii culturale. Câți dintre dumneavoastră ați cunoscut personal un aurolac pentru a-l putea disprețui? Nu poți disprețui sau urî decât ceea ce cunoști. Voyeurii erau blânzi Unul dintre cele mai grele lucruri pentru cei care locuiesc la țară sau în orașele mai mici e să iasă pe stradă fără să se simtă parcă în pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
gândim la soarta indienilor americani. Dorința de exterminare e însoțită de o ură nedirecționată, o ură abstractă. Mai mult pentru conceptul de aurolac. Stereotipii culturale. Câți dintre dumneavoastră ați cunoscut personal un aurolac pentru a-l putea disprețui? Nu poți disprețui sau urî decât ceea ce cunoști. Voyeurii erau blânzi Unul dintre cele mai grele lucruri pentru cei care locuiesc la țară sau în orașele mai mici e să iasă pe stradă fără să se simtă parcă în pielea goală, despuiați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o perfectă stare de Încredere. Erau lipsiți amândoi și de vanitatea „deciziilor importante”, și de ticurile de autoritate pe care sistemul le inoculase chiar și celor care se credeau străini de ele. Cu Sorin eram prieten, știam prea bine cât disprețuiește morga unor colegi instalați În poziții de selecționeri sau critica literară de „direcție”, nu doar ritualurile instituționalizate. Mai complicată era situația cu Ștefan Bănulescu. Îi citisem, firește, cărțile, scrisesem chiar despre el, dar Înainte de a intra În dialog direct nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Însă aceste date primare. Pornind, ambele, de la refuzul mediocrității existenței, Întâmplările... lui Blecher perseverează În războiul febril și dureros cu „mistificarea lumii”, pe când Craii... Își transferă dezgustul Într-o evaziune bovarică estetizantă, de o solemnă mizantropie. Privirea rătăcește În trecut, disprețuind imediatul, care nu merită decât masca, degradarea „Înnobilată”, morga viciului. Spleenul rafinamentelor obosite, maladivul gust al sordidului, al atracției tenebroase, sadismul subțire, melancolic și tăios al autodistrugerii stau sub heraldica „stilului”. O artă bizantină, de subtile ornamentații, de leneșe decantări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În zorii modernismului, artificiile postmoderniste de mai târziu, o Întreagă tehnică a Înscenării și a citatului persiflant. Gustul hiper-intelectual al farsei și pantomimei, propriu copiilor geniali și impertinenți, care scot limba la dascălii pe care Îi venerează, dar Îi și disprețuiesc. Estetica lui Schulz pare a opera Într-o (doar aparentă) contradicție. Înfruntarea materiei, uriașa energie de Împotrivire față de concretețea ei umilitoare nu sunt decât superficial contrazise de stilul fluid, „ușor”, seducător, de spontana magie asociativă. În realitate, seducția grațioasă, melodioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Începutul amiciției noastre. Saul a regretat, se pare, mojicia din acea seară. Mi-a dat a Înțelege, apoi, În mai multe rânduri, că jignirea cu care mă Întâmpinase era una dintre stupidele trucuri ale mondenității pe care, de fapt, o disprețuia, deși continua să-i plătească, uneori, tributul, În virtutea ticurilor tinereții, când aceste party-uri asigurau plăcute, chiar dacă efemere, partenere feminine, cum mai asigurau, de altfel, câteodată, și acum. N-a trecut multă vreme până când nu doar eu am renunțat la aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să o găsească. Nu își dă voie să-i fie dor de ea, mai ales în aceste momente, momente când are nevoie de un loc în care să se ducă și de un chip cunoscut la care să apeleze. Se disprețuiește pe sine atunci când se simte slabă și neajutorată. Ea chinuie vocea de fetiță-care-strigă-după-ajutor dinăuntrul ei, o chinuie ca și cum i-ar fi cel mai mare dușman. Continuă să o chinuie până când jalnica voce se transformă în picături de gheață și formează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lăsa pe el s-o conducă o vreme. O dată, recunoștința o copleși atât de tare, încât nu putu să se abțină de la o îmbrățișare grăbită, îndoielnică. Începu să-l vadă pe Daniel cu alți ochi. O parte din ea îl disprețuise întotdeauna - un neohippy cu înclinații virtuoase, un pic prea pur din punct de vedere organic, planând deasupra turmei. Acum își dădea seama de îndelungata ei nedreptate. El voia pur și simplu ca oamenii să fie altruiști, așa cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
hârtiile acelea murdare? Ai să le adaugi celorlalte nimicuri care Îți umplu casa. Averea ta. O magazie de obiecte pierdute. Afară este o lumină strălucitoare de noiembrie. Departe, În București, capitala scumpei noastre patrii, un Ceaușescu bătrân pe care Îl disprețuiești. Sub conducerea partidului, a secretarului general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, Întreaga națiune Înfăptuiește neabătut programul de muncă și luptă pentru edificarea socialismului și comunismului În patria noastră liberă și independentă. Trăiască Partidul Comunist Român - forță politică conducătoare a Întregii națiuni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lejeră. Am roșit cu furie. Ne-am așezat, iar el a ridicat mâna să mă oprească să spun ceva. Nu-mi spune că te-ai îmbrăcat elegant pentru că ai crezut că sunt genul de bărbat care poartă haine elegante și disprețuiește hainele sport? — Iar tu te-ai îmbrăcat obișnuit ca să nu mă simt eu nelalocul meu, precum ruda săracă proaspăt venită la oraș de la ea de-acoloșa de la țară? — Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar adevărul e că am venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
recentă, cu Katie și nepoții mei. Am luat-o în mână. Era o poză clasică cu turiști în fața Ayer’s Rock. Femeia era drăguță, dar foarte slabă. Mi-am imaginat că bărbatul de lângă ea era soțul pe care Alfie îl disprețuia. Nu avea ochi buni. Nu-mi dădusem seama ce important e asta până când nu am văzut o față căreia îi lipseau. Mark avea ochi buni. Și Ed la fel. Aveau trei copii, toți semănând izbitor cu Katie și cu mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]