2,454 matches
-
absolut limitat de adepți ătemporal, spațial etc.ț, drept care atunci când vine vorba despre Tolstoi se pomenește despre rateul său ca ideolog, primând calitatea sa de Creator), volumul amestecând într-un mod sinistru diverse personalități fără a face distincție între calitățile distilate de Intelectual/Creator. De aici pornește, cred eu, eroarea ce stă la baza volumului al doilea din trilogie: calitățile nu sunt definite sau, vorba bătrânului domn Sammler, lipsesc vederile succinte... Prima carte a lui Paul Johnson a fost acuzată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
cuvinte, ci sub forma condensată a unei descărcări de energie semantică... Da, domnilor, mai spuse Guy în final, răbdarea voastră va fi răsplătită. „răbdarea noastră ?” toate cele 834 de creiere cărora li se adresase Guy începură brusc să prelucreze, să distileze, să evalueze cuvintele sale pline de aluzii, ambiguități și subînțelesuri. Ce reprezentam noi acolo ? o armată de viitori cobai sau de aleși ai istoriei ? Cînd Guy spunea „suntem încă într-o fază experimentală”, se referea de fapt la cine ? el
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Însăși sintaxa au fost din plin depășite. După socoteala malignă a unui critic, mai puțin versat În literatură decât În aritmetică, opera lui Loomis constă din șase vorbe: Urs, Prici, Bască, Frișcă, Lună, Oare. Așa o fi, dar În spatele vorbelor distilate de creator, câte experiențe, cât avânt și câtă plenitudine aflăm! Nu toți au știut să asculte Înalta sa lecție. Lada dulgherului, cartea unui așa-zis discipol, nu face altceva decât să enumere, În zbor galinaceu, scalpelul, ciocanul, bomfaerul etc. Mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu spatele drept, cu trupul mărunt și riguros încarcerat de corsetul kimono-ului, dresat de mii de ani să-și țină forța vitală în interior, strânsă în centrul centrului, palmele adunate pe genunchii colțuroși, străbătută de un fluid ascetic atât de distilat, încât a devenit aproape imperceptibil, cu fața tăiată ca o mască, o privește pe femeia celeilalte Asii, la nu mai mult de un metru de ea. Aceasta, Rezvan pe numele ei persan, Paradis în traducere, s-a revărsat ca un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de agasanți Încât trebuia literalmente să-i Îmbrâncești ca să nu-ți stea În cale sau chiar cu casele familiilor mai conservatoare de la „Union Club“. Se Întreba dacă acest aer de distrincție simetrică, această grație - pe care o considera continentală - se distilase prin strămoșii nobili din New England ai doamnei Lawrence sau fusese dobândită prin Îndelungate sejururi În Italia și Spania. La prânz, două pahare de sauterne i-au dezlegat limba și a vorbit, cu ceea ce socotea a fi vechiul lui farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mese”, se îmbată inhalând fumul degajat nu de plante narcotice, ci de broaște psihotrope : „[Seleniții] sorb fumul care se ridică din broaște și petrec”. Mai mult decât atât, Lucian imaginează un fel de alambic avant la lettre, în care „seleniții” distilează o poțiune euforică : „Băutura le este aerul [= aburul degajat de broaștele puse pe foc], pe care-l strâng în cupe transformat în rouă” (Storia vera, I, 23) (289). Este vorba probabil de anumite broaște veni- noase, bufonide, care secretă în afară de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare 2.01 │Producerea de produse accizabile Art. 296^1 alin. (1) lit. b) │Art. 296^1 alin. (1) lit. c) │Art. 296^1 alin. (2) lit. a) │Închisoare de la 1 an la │ │ │de distilate în vrac de la alți │din Legea nr. 571/2003 privind │și alin. 2.03 │Livrarea produselor energetice │Art. 296^1 alin. (1) lit. f) │Art. 296^1 alin. (2) lit. b) │Închisoare de la 2 ani la│ │ │prevăzute la art. 206
EUR-Lex () [Corola-website/Law/147750_a_149079]
-
-l pună pe creștete, cerându-i binecuvântarea. Aceste zile în întorseseră stomacul pe dos, acum că toată treaba nu mai era făcută cu inima ușoară, ci devenise meschină și complicată. Privi către cer. Aerul argintiu al înserării părea că se distilează în învelișul dur de pește care se fierbea încet în fața lui, în blana prăfuită a primatelor care stăteau lângă el în copac, încă neștiind, se pare, ce comploturi și ce planuri se țeseau împotriva lor. Stăteau acolo, sporovăind, jucându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că a făcut-o pentru tatăl ei, care, chipurile, ar fi fost ruinat și băgat la pușcărie dacă ea, Angela, n-ar fi cedat dușmanului său. Stendhal preferă să creadă în această desvinuire grosolană, și douăzeci de ani mai târziu, distilând acest borhot, o creează pe Sanseverina, care și ea, ca și Angela, cedează prințului de Parma ca să-l salveze pe Fabrice de la moarte. Dar ce diferență!... Recitat patru, cinci mii de pagini din Balzac. De unde o fi știut acest scriitor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a chemat un taxi și a dat fuga la fabrica de cosmetice din cartierul Romema. Și chiar i-a găsit pe Baruch și pe Dimi Într-un laborator mic, aplecați peste o masă de experiențe, coama argintie atingând bretonul albinos, distilând un fel de lichid albăstrui Într-o eprubetă de sticlă, deasupra unei lămpi de spirt. Când a intrat, atât bătrânul, cât și copilul au tăcut, ca doi conspiratori prinși În toiul unui complot. În perioada aceea Dimi obișnuia Încă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rămâne cu sângele în vena pentru că normele europene impun noi standarde pentru donatori și râsul exploziv din show-ul muzical. Regizorul care a gândit în 2007 formule de spectacole extrem de diferite este Alexandru Dabija. Ionesco - 5 piese scurte (Teatrul Odeon) distilează absurdul într-o montare în care se citesc perfect influențele lui Urmuz și Caragiale. Block Bach (Teatrul Odeon) cuplează alunecările de mușchi ale lui CRBL cu virtuozitatea duetului Monica Petrică-Răzvan Mazilu și cu gesturile conflictual miniaturale ale Cocăi Bloos atunci când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
satisfacțiile ce-i procură lectură deprinderi superioare și care nu obosește niciodată.” Perpessicius 120. „O carte care te îndeamnă s-o recitești este aproape întotdeauna o carte bună.” Alexandru Philippide 121. „Cărțile mustesc de mierea înțelepciunii omenești cernute prin generații, distilată asemenea coniacurilor fine, dar ele nu înlocuiesc viața.” Dumitru Popescu 122. „E totdeauna un sistem greșit de a vroi să citești în inima celorlalți, căutând să ți-o închizi pe a ta.” J. J. Rousseau 123. „Acela care citește toată
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
acelor ani și fac încă deliciul cunoscătorilor, tot mai puțini, mai pretențioși. Însă energia și percutanța cu care (înăcântă Bastille Day, de exemplu, s-au păstrat de-a lungul deceniilor, până la recentul Snakes & Arrows. Unde ceva inefabil se limpezește, se distilează, se transformă în esență de consumat cu parcimonie, nu fiindcă ar fi limitată cantitativ, ci fiindcă face rău la o anumită vârstă. Dacă la începuturi, ca la orice trupă de rock, influențele tradiționale se recunosc foarte lejer, cu trecerea anilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
negre, de care numai bătrînii satului pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută le arunca în haos..."), distilînd esențe din lecturile temeinice, mai ales din Ion Creangă și Mihail Sadoveanu, de la care "împrumută" dialogul permanent cu cititorul, creînd o acroșantă complicitate cu acesta ("Dar, de, vedeți voi?"; "Iată, așadar, că echipele au suferit modificări mari. Prima, deci, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
te lovești de nedeterminarea principiilor primare. Rațiunea e un mod de rezolvare pus, cumva, stîmb căci se clădește pe esențe care scapă regresînd la infinit. E un mod clar de a vorbi despre necunoscut într-o limbă necunoscută. V. tînăr, distilez. M-am simțit vinovat cînd m-a părăsit Elena. De ce, nu știam nici eu. Și implorarea mea a căzut în van. Iertarea e mai presus de puterea omenească. Cuvintele ei sînt sterpe. Închid ochii și timpul se întoarce. Iată-ne
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-Să faci legea e o satisfacție primitivă“-îi răspund. „-Să o descoperi, e altceva. Devii complice cu rostul lumii. Și cît de fericit e primitivul? El păstrează încă atmosfera caldă a raiului murdărit de păcat. N-a ajuns să-l distileze și să-și ascută chinul. Visează încă o întoarcere la gemă. Tot atît de aproape de paradisul pierdut ca și sinucigașul în visul său. Mai ușor de mîntuit căci păcatul amorf n-a prins încă structură dar fericirea sa cunoaște lacrimi
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
un alambic improvizat dintr-un tranzistor. La Început, văzându-l cum stă ciucit pe vine, cu urechea Înclinată Înspre aparat, mi-am zis că omul ascultă Radio Svaboda, dar, privindu-l cu atenție, mi-am dat seama că domnul Iacuvlovici distila alcool. Și atunci, mai În glumă, mai În serios, l-am Întrebat: „E adevărat, Fedea, că dumneata produci spirt din anvelopele uzate și-l distribui În piață?“. Iar el răspunde: „Păi, unde să-l distribui În altă parte!?“. Și adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aici?“ - Se bea și nu se bea, Își Întrerupse expunerea Extraterestrul. La drept vorbind, În lumea noastră nu există sete. Și dacă noi bem, bem așa, de amorul artei... - Și nu vi se face niciodată rău de la stomac? - Stomacul nostru distilează doar esențe. - Am văzut la ce fel de esențe apelați. - Ce vrei să spui? - Ce vreau să spun, dădu din mâini Mașa. Beți de vă ies mințile din cap. - La cine te referi? - Păi, la cine altul decât la Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a cavalerului englez. Autorul belgian repetă gestul fondator al unui dintre inspiratorii săi - ca și Jules Verne, cel care imortalizează, în Phileas Fogg, pe cel mai englez dintre englezi, Jacobs imaginează turul de forță de a da viață unor valori distilate de secole de autodisciplină etică și intelectuală. Redați mediului originar spre care Jacobs privește, Blake și Mortimer au alura retro ce evocă seninătatea ironică a lui David Niven sau Alec Guinness. Nimic distonant, nici o tușă de penel nelalocul ei în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
bietului Rollinat, decorul wagnerian de carton, atmosfera de mister, și, pe deasupra, un fel de fudulie palicărească, destul de antipatică. Iată acum același motiv reluat în Stanțe: "Te simt în ochi, o, lună, pe când strălucitoare Prin nopți de vară treci; Și inima distilă dulceața-atrăgătoare A razei tale reci." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Aici, poetul atinge, într-adevăr, limitele stilizării. Capeți impresia, elevat artistică, a unei existențe simplificată și reprezentată. E interesant să ne dăm seama prin ce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o adopt. Ori poate că ar trebui să spun cartea care avea să mă adopte pe mine. Se deslușea timid la capătul unui raft, legată În piele de culoarea vinului și susurîndu-și titlul În litere aurite ce ardeau În lumina distilată de cupola din Înalt. Am Înaintat pînă la ea și am dezmierdat literele cu buricul degetelor, citind În tăcere. Umbra VÎntului Julián Carax Nu auzisem niciodată de acest titlu ori de autor, Însă prea puțin mi-a păsat. Hotărîrea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Quid pro quo. — Quid pro ce? — Latina, puștiule. Nu există limbi moarte, ci numai creiere În letargie. Parafrazînd, Înseamnă că nu există duros de patru pesete, dar că mi-ai plăcut și am să-ți fac o favoare. Bărbatul acela distila o oratorie În măsură să anihileze muștele În zbor, Însă am bănuit că, dacă voiam să aflu ceva despre Julián Carax, mai convenabil ar fi fost să rămîn În termeni buni cu el. I-am zîmbit cu beatitudine, arătîndu-mi plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
poetică explicită. C-așa-i mai sugestiv, mai ambiguu, c-are cârlig la cititor, trestii... Trebuie să mai am puțină răbdare, ficatul mi-e flenduri, ar trebui să explodeze de pe-o zi pe alta, dar tot mai ține, mai distilează magariu’. Am moștenit o fibră tare, dom’le! Râdea, cu brațele larg deschise. Își păstrase obiceiul de a-și ascunde pumnii în mâneci, probabil de pe când înghețam la cules păpușoi. - Hai, ce-i cu aiurelile astea? Nu te mai prosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
era numai cârlionți. O oaie. Ai găsit-o, dintr-odată, neinteresantă, vulgară, capabilă de orice. Ai dispărut. Pentru tine se coafase. Ai conviețuit, apoi, cu femei dominate de alcool, de sex ori de nebunie! Tutunul era un fleac! Le-ai distilat în Caravella. Pornind de la Prințesă, altădată, ai inventat Femeia solară, crezând că te salvezi; Femeia cu părul roșu i-a urmat. Le-ai închis în aceeași proză, fiindcă nu vroiai să renunți la nici una. Nici nu mai știi care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-l pună pe creștete, cerându-i binecuvântarea. Aceste zile în întorseseră stomacul pe dos, acum că toată treaba nu mai era făcută cu inima ușoară, ci devenise meschină și complicată. Privi către cer. Aerul argintiu al înserării părea că se distilează în învelișul dur de pește care se fierbea încet în fața lui, în blana prăfuită a primatelor care stăteau lângă el în copac, încă neștiind, se pare, ce comploturi și ce planuri se țeseau împotriva lor. Stăteau acolo, sporovăind, jucându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]