3,782 matches
-
al modernismului“ și, în concluzie, ca „reacționar“. Cuvinte, termeni, cele mai noi -isme se supralicitau reciproc. Disputa a atins până Uniunea Artiștilor. Unii dintre membri s-au retras. Când până la urmă Hofer a învinuit America drept țară de origine a dogmelor de ultimă oră - acolo, noul în sine și de dragul noutății ar fi valoros și bun pentru afaceri -, el a fost înjurat drept comunist travestit și, totodată, a apărut o bănuială care, ce-i drept - așa cum se obișnuia atunci -, a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
el, În pașnicul cimitir din Lausanne, dacă n-ar fi fost pioasa infidelitate a prietenului său de-o viață, Maxime Petitpain, care l-a făcut public În discursul funebru de rigoare, cu vorbe deja clasice. Oricât de incredibil ar părea, dogma dată publicității de Petitpain și integral reprodusă În Petit Vaudois n-a avut ecou până În 1932, când a descoperit-o și a valorificat-o, Într-o colecție de periodice, astăzi reputatul actor și impresar Maximilien Longuet. Tânărul, care obținuse pretențioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
multe cauze ale existenței unei atît de dureroase și nefericite împărțiri în cadrul Bisericii; dar două par a fi cele mai importante. Prin simbolurile instituite de Cristos și prin riturile adăugate de Biserică, este exprimată și prezentată întreaga doctrină, fie aparținînd dogmei, fie moralei Evangheliei, într-o limbă comună tuturor națiunilor, adică în limba semnelor, care înfățișează înaintea ochilor adevărul în reprezentări vizibile. Dar această limbă aproape naturală și universală are nevoie, pentru a fi pe deplin înțeleasă, ca acela căruia îi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
doctrinare este cu siguranță un progres; cuvîntul a redat adevărul și numai adevărul; o cale sigură s-a deschis, pe care învățătorii cu nu prea multă știință de carte pot face să răsune, înaintea urechilor credincioșilor pe care îi păstoresc, dogmele cele mai tainice și sublime. Dar este acesta în egală măsură și un avantaj, încît învățătorii adevărurilor creștine să se poată dispensa de aprofundarea studiilor asupra celor pomenite mai înainte? Dacă li s-a înlesnit propovăduirea formulelor exacte înaintea credincioșilor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lor dacă se dorește înțelegerea lor așa cum se cuvine. Pentru majoritatea oamenilor, acestea sînt precum pîinea uscată pe care un copil o poate digera după ce a fost înmuiată și mărunțită. Formulările imperfecte, folosite cu multă vreme în urmă pentru propovăduirea dogmei creștine, aveau un avantaj prin imprecizia lor. Nu comunicau adevărul întreg omenirii, dar îngăduiau ca aceasta să fie asimilat cu binișorul. Defectele acestor exprimări, dacă vor fi fost, erau remediate de lungi comentarii care puneau la un loc și reuneau
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
rînd, invidiindu-și Episcopul; și, așadar, cuvîntul lui Dumnezeu, Jertfa, Sacramentele serveau unei triste tîrguieli în care se reînnoia în fiecare zi de o mie de ori vînzarea divinului Învățător de către ucenicul trădător. Din acest motiv riturile sacre, devoțiunile, rugăciunile, dogmele însele au fost apreciate, predicate și îndeplinite de către preoți pentru popor în funcție de ce puteau obține Preoții; și, astfel, poporul a rămas în necunoștință de cauză asupra atîtor părți ale științei creștine, cunoscînd în schimb la perfecție doctrinele speciale închinate parastaselor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
avut aceeași dorință de a duce o viață în comun și de a se supune acelorași reguli precum Clerul său, pentru că acesta este gîndul ce traversează toate secolele Bisericii și acesta animă neîncetat spiritul său și devoțiuna sa. 77 "Studiau dogmele religiei, spune mai departe Fleury, vorbind despre monahi, în Scriptură și în Sfinții Părinți, și în disciplina din Canoane. Aveau puțină dorință de cunoaștere și puțină inventivitate, dar o înaltă stimă față de vechii autori; se rezumau la a-i studia
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de vedere științific, nu se conformează regulii generale. Credința În astfel de excepții este la fel de vitală artei ca și credința În utilitatea generalizării pentru știință; Într-adevăr, am putea aproape socoti artă acea ramură a științei la care, din cauza propriilor dogme și filosofii restrictive (din nou acel hortus conclusus), știința nu poate ajunge. Nu prea sunt speranțe să recunoaștem această stare de fapt dacă nu acceptăm trei lucruri despre natură. Unul este că a o cunoaște pe deplin este În aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
degrabă prin modestia Ťalternativeiť decât prin fanatismul ei. Poate că tocmai de aceea Comitetul Central al postmodernismului nu-l prea iubește, deși e primul autor al unei cărți dedicate Scriitorilor români postmoderni (1996). Dar și aceea era o carte fără dogmă postmodernistă, o carte cu concept implicit, suplu, pur operațional și definit în strictă conjunctură analitică. Nu era o carte de propagandă și nici de anexiuni fără capăt." (p. 187). La antipodul acestei viziuni reducționiste ce va ajunge, prin I.B. Lefter
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
-l prilejuiește citirea cărții este că, în ciuda fermității iconoclaste cu care Rorty refuză adevărului orice semnificație reală, cititorul nu se poate împiedica să nu-l simpatizeze pe septuagenarul distrugător de idoli. Căci, spre deosebire de militantismul focos cu care prozelitul Engel apără dogma adevărului, Rorty are ceva din resemnarea liniștită a omului care știe că subiectul e încheiat: mitul adevărului e pe butuci, efigia s-a crăpat și credința în el a dat ortul popii. Dar ce este atît de precar în mitul
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
natura statului, căci acesta are nevoie de clase puternice, are nevoie mai cu seamă ca existența claselor ei productive să fie pe deplin și afară de orice îndoială asigurată. Legea contra uzurei e tot conservatoare. Din punctul de vedere al liberului-arbitru, dogma supremă a liberalismului și rațiunea lui de-a fi, o lege care oprește pe cineva de-a se împrumuta sub orice condiții voiește e o adevărată erezie. Din punct de vedere conservator însă această lege e bună, căci un capital
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
seduce masele și le putea atrage în luptă. Acum, întrebarea care se pune unui om de cultură: poate el să pomenească numele lui Marx fără ca asta să nu însemne adeziune? Nu la marxism, ceea ce ar fi intelectualmente firesc, ci la dogma care s-a născut din el. A vorbi în mod liber de Marx și marxism nu e posibil. Ca să justifice teoretic de ce revoluția proletară a izbucnit tocmai în Rusia și nu în Anglia sau Statele Unite, Lenin a creat o nouă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
al lui Lenin!" "Bun, Stalin e un tip uriaș, se putea vorbi și despre el. Eu l-am citit tot și paginile în care e vorba de Troțki sânt pasionante. Nu-mi place Troțki, n-a avut curajul să atace dogma partidului unic, și el gândea ca și Stalin că toți cei care aveau alte păreri decât ale lui trebuiesc suprimați. Măcar Stalin venea din Georgia și pentru el dictatura era ceva firesc, natural, în timp ce Troțki colindase occidentul liberal și Statele Unite
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
teza aristotelică: făcea într-adevăr materia un efort gigantic pentru a ajunge la gândire și inteligență sau mai degrabă spiritul, ca dat primordial al lumii, făcea din materie un înveliș al său? Cum să susțin acest lucru, când devenise o dogmă teza că spiritul e materia care gîndește? În clipa aceea mă pomenii cum cineva, pe la spate, mă ciocănea in cap cu ceva ascuțit și, înainte ca eu să mă întorc să văd cine e, o mână aruncă pe măsuță un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
începe să acopere sensuri tot mai disociate și heterogene. Literatura devine, în primul rând, un instrument de afirmare și difuzare al Luminilor. Cauzele istorice sunt bine cunoscute: criza vechii societăți absolutiste, idealurile unei noi clase (burghezia) în ascensiune, perimarea vechilor dogme, marele elan polemic și reformator etc. Aceste noi începuturi duc inevitabil șa nașterea unei noi lumi literare, o nouă cultură ia astfel ființă. Printre mutațiile survenite în spațiul literaturii se constată punerea accentului pe valoarea sa educativă, populară, este introdusă
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
categoriile de idei: de la cele filosofice și științifice până la cele politice. Despre literatură și raporturile sale cu libertatea amintește și Doamna de Staël. Liberalismul în literatură înseamnă, în tot cursul secolului al XIX-lea, libertatea totală a expresiei literare, respingerea dogmelor de orice fel, realizabilă doar într-un regim de libertăți democratice. Sub influența Revoluției franceze are loc transformarea literaturii în instrument politic de guvernare și propagandă: „Literatura devine o formă de ideologie, de idei active, concepute, organizate și dirijate în vederea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
secularizării conținutului învățământului, antrenat de apariția abecedarului, au fost prevestite încă din pragul secolului al XIX-lea, și încă de nimeni altul decât de mitropolitul Moldovei. În anaforaua sa din 1800 asupra Academiei Domnești din Iași, Iacob Stamati contestă venerabila dogmă pedagogică a exclusivismului religios al educației, însămânțând germenii unui patriotism utilitarist ca finalitate educațională: atribuțiile școlii trebuie extinse dincolo de sfera strict religioasă, astfel încât învățăturile să cuprindă nu doar frica de Dumnezeu și dogmele credinței ortodoxe, ci și să se facă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Domnești din Iași, Iacob Stamati contestă venerabila dogmă pedagogică a exclusivismului religios al educației, însămânțând germenii unui patriotism utilitarist ca finalitate educațională: atribuțiile școlii trebuie extinse dincolo de sfera strict religioasă, astfel încât învățăturile să cuprindă nu doar frica de Dumnezeu și dogmele credinței ortodoxe, ci și să se facă de folos patriei (cf. Drace-Francis, 2006, p. 48). Stamati promovează, prin aceasta, rudimentele unui patriotism utilitarist, chiar dacă, din motive pragmatice, recomandă utilizarea grecii ca limbă de predare în școală. Abecedarul și derivatele sale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
utilizatorul în ortografia chirilică, partea secundă fiind rezervată lecturilor sub forma rugăciunilor, urmată de specificarea celor zece porunci și a celor șase desăvârșiri. Partea cea mai voluminoasă a Bucoavnei consistă într-un capitol catehetic intitulat "Întrebăciune", în care sunt lămurite dogmele centrale ale credinței răsăritene. Partea finală a Bucoavnei întocmește un catalog moral, un gen de inventar al categoriilor morale pe care învățăceii au a le însuși în desăvârșirea edificării lor sufletești cu cărămizile morale ale ortodoxiei (ca de exemplu, "înțelepciune
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prescrisă de creștinism], își va iubi și patria și nația sa, deși nu cu chipul acela esclusiv ca cetățenii vechi" (p. 40). Patriotismul, etalând o virtute civică temperată de moralitatea legii creștine, devine astfel echivalentul unei "religii civile", ale cărei "dogme privesc morala, precum și îndatoririle pe care cel care le profesează este obligat să le îndeplinească față de ceilalți" (Rousseau, 1957, p. 283). Ideea de suveranitate populară (de inspirație rousseauiană) este doar prima inovație cu tente revoluționare pe care o avansează Aaron
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la 325. Afirmații patetice, de genul celor făcute în Idee repede... ("Sămânța lui cea sfântă [a creștinismului] a început îngrabă să rodească și între lăcuitorii Romani. [...] lăcuitorii Romani priimind creștinismul se-făcură creștini, și botezându-se rămaseră credincioși tot d-auna dogmelor și țeremoniilor Bisericii Răsăritului", pp. 24-25) nu își au corespondent în Manual..., redactat într-un registru discursiv mult mai sobru. Creștinarea timpurie a românilor a făcut ca aceștia să devină un focar de creștinare și civilizare în Balcani pentru popoarele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din ce în ce mai mult cu românitatea contemporană. Originea. În calitatea sa de structură de rezistență mitică a conștiinței istorice românești și de piatră unghiulară a memoriei naționale, teza originii romane, a latinității pure, a preluat conotații sacrosancte. Pe de altă parte, această dogmă a latinismului incoruptibil al poporului român trebuia acomodată evidențelor empirice care probau infiltrarea unor elemente dacice în limba, cultura și obiceiurile românilor. Tensiunea funciară dintre dezideratul mitic al purității și constrângerile de ordin empiric caracterizează înțelegerea originilor în această perioadă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
piedestalul gloriilor de mâine" (Goga, 1927, p. 26). Principiul forță din care s-au împărtășit toate formulele de extremă dreapta a fost "ideia națională", care, desfăcându-se progresiv în conștiința românească, "a cucerit toate mințile și a devenit suprema noastră dogmă" (Goga, 1927, p. 28). Ideea națională dominanta în jurul căreia pivota întregul sistem de credințe al naționalismului fanatic românesc își găsea reazem în convingerea blagiană a "fatalității etnice" (Crainic, 1929, p. 6). Această imperioasă pecete etnică definește coordonatele ontologice ale sufletului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
textuală sub denumirea "Antipatriotism". Hervé era pe deplin conștient de puternicul șoc pe care îl provocau ideile sale care lezau sentimentele patriotice. Acesta este motivul pentru care se ante-pronunță în locul juraților în pledoaria sa susținută la tribunal, condamnându-se în numele dogmei naționaliste la arderea pe rug: Într-adevăr, rugul este cel pe care noi, ca toți ereticii, îl merităm: noi, cei ce suntem ereticii religiei patriotice" (Hervé, 1905, f.p.). Patria obiectul de venerație al bunilor patrioți nu este decât o "monstruoasă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a afectat inevitabil și modul de conceptualizare a trecutului. Două mutații majore sunt evidente în această reformă pe plan istoriografic: a) re-naționalizarea trecutului, epurat anterior de orice semnificații naționale în urma campaniei rolleriene, realizată în paralel cu b) abandonarea progresivă a dogmei marxist-leniniste în periodizarea trecutului în funcție de modul de producție și orânduirea socială. Modificările suferite de structura și substanța istoriei românești nu au fost abrupte și nici radicale, deși efectul cumulativ al retușurilor s-a dovedit a fi unul destul de dramatic. Două
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]