5,649 matches
-
câteva ore trimiterea veștilor spre Adrianopol. Ștefan se scuză că nu participă la prânz, dorind să supravegheze îngrijirea părintelui său bolnav. De fapt alergă la grajduri după Turculeț. Acesta peste un sfert de ceas ieșea în galop pe poarta curților domnești spre Turtucaia. Avea ordin de la stăpânul său să facă în așa fel încât veștile trimise de Kuciuk Selin pașa să ajungă la Adrianopol după ce va fi sosit solia trimisă de voievod. Luni 9 aprilie 1703 seara, în biserica domnească, mitropolitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
curților domnești spre Turtucaia. Avea ordin de la stăpânul său să facă în așa fel încât veștile trimise de Kuciuk Selin pașa să ajungă la Adrianopol după ce va fi sosit solia trimisă de voievod. Luni 9 aprilie 1703 seara, în biserica domnească, mitropolitul Theodosie cu diaconii săi în stihare albe argintii citeau acatist pentru însănătoșirea robului lui Dumnezeu Io Constantin Voievod. Din strane răspundeau călugări de la mânăstirile Sfântul Ion grecesc și Sfântul Gheorghe. În naos și în pronaos erau toți Brâncovenii. Din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să pună o vorbă bună la padișah. Atunci, hop și noi ajungem la Odrii. Pentru asta rămâi domnia ta, Constantine, cu doamna aci la București ca să scoateți un preț cât mai bun pentru grâul din anul trecut. Ștefan merge cu alaiul domnesc. Sfinția ta, mâine liturghia să țină cât se cuvine, noi nu ne grăbim... Cât ținuse luna aprilie, Kuciuk Selin pașa la două zile venise să-l vadă pe domnitorul bolnav. Nu, categoric boala nu era simulată, dar oare marele vizir
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bată clopotele? Porunci să se deschidă ferestrele ca să controleze dacă dangătul este real sau doar o iluzie auditivă. Era real. Sări ca ars de pe sofaua pe care stătuse întins și strigă să i se aducă armăsarul pentru ca să meargă la Curtea domnească. Ajuns la palat, a ordonat gărzii să rămână pe sala din fața spătăriei cu stele și a cerut să fie înfățișat domnitorului. Se pare că fusese așteptat, pentru că imediat a fost dus în odaia în care, îmbrăcat cu grijă, întins pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
câțiva pași și-a întors privirea să l vadă pe domn. Atunci a văzut discul lunii puțin ciuntit, înălțându-se printre crengile copacilor abia înmuguriți. Și-a continuat drumul după cele patru femei care, aproape alergând, au ocolit clădirea reședinței domnești și au ajuns la lac. S-au urcat într-o barcă mare ce era acolo și au așteptat până când s-au urcat și ei. Barca era grea, așa că Ștefan luă el vâslele. Bătrâna, ridicându-și brațul, a făcut semn încotro
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
măiestrit lucrate din raze de lună înconjurând propria-i umbră. În mijlocul lacului, liniștea brusc s-a spart. De undeva de departe, din codru se înălța un tril de privighetoare, plin, puternic, tremurând în văzduhul aproape înghețat. De peste lac, din parcul domnesc, alt tril îi răspunse la început grav, apoi urcând spre cele mai înalte acute și rămânând suspendat, susținut, până când altă și altă privighetoare îl reluă. Selin privea vrăjit spre reședința domnească, văruită în alb, cu foișorul grațios, luminat de lună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tremurând în văzduhul aproape înghețat. De peste lac, din parcul domnesc, alt tril îi răspunse la început grav, apoi urcând spre cele mai înalte acute și rămânând suspendat, susținut, până când altă și altă privighetoare îl reluă. Selin privea vrăjit spre reședința domnească, văruită în alb, cu foișorul grațios, luminat de lună dintr-o parte. În cuhnie el și Ștefan n-au fost admiși decât atât cât să se încălzească, apoi au rămas femeile cu beiul Constantin. Prințul a plecat la grajduri să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întuneric simți cum mâna caldă a voievodului îi strângea mâna. Dacă nu ar fi fost amenințarea că boala este contagioasă, i-ar fi sărutat mâna și l ar fi îmbrățișat. Au ajuns până să se lumineze de ziuă. La curțile domnești erau așteptați de niște oameni de încredere. Cei doi l-au condus pe voievod până în iatacul lui, în odaia în care zăcuse. Ștefan și-a ajutat tatăl să se dezbrace și când, întins în pat se pregătea să adoarmă, Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Podul lui Șerban Vodă; mulțimea de mahalagii și de slugi se urcaseră pe garduri să privească minunea: Io Constantin Voievod pleca la Edirne să stea la sfat cu Sultanul! Au luat-o pe Podul lui Șerban Vodă, pe lângă baia domnească de jos, prin Slobozia lui Leon Vodă, au ieșit din târg pe la Cavafi și, de abia ajunși pe dealul viilor domnești de la Văcărești, pe câmpul încă nesemănat, că îi și așteptau corturile gata întinse. Era primul popas de noapte, gândea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pleca la Edirne să stea la sfat cu Sultanul! Au luat-o pe Podul lui Șerban Vodă, pe lângă baia domnească de jos, prin Slobozia lui Leon Vodă, au ieșit din târg pe la Cavafi și, de abia ajunși pe dealul viilor domnești de la Văcărești, pe câmpul încă nesemănat, că îi și așteptau corturile gata întinse. Era primul popas de noapte, gândea Selin, dar nu a fost așa. La Văcărești au stat două zile... Constantin Brâncoveanu era slăbit și Pylarino nu era de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ai lui vodă, Constantin stolnicul și Mihai spătarul. În seara zilei de 5 mai au poposit la Copăceni în lunca Argeșului. Pylarino hotărâse că nu se poate pleca mai departe a doua zi. Imbrohorul călărea în timpul călătoriei la scara rădvanului domnesc, cina în fiecare seară cu domnitorul, dar nu era admis nici la consiliile din rădvan și nici în cortul în care se odihnea domnitorul. Cât au stat la Copăceni, călărași ștafete au sosit și de la Adrianopol și de la București. Domnitorul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doar imbrohorul care avea misiunea de a-l aduce pe beiul valahilor la padișah. La cină stătea întotdeauna lângă prințul Ștefan, care de la o vreme nu mai scotea nici un cuvânt. În dimineața zilei de 7 mai, primul a pornit rădvanul domnesc cu garda sa, urmând să se strângă corturile în urma lor. Trăpașii abia puteau fi ținuți la pas, atât de frumoasă era vremea. Drumul era bun, lanuri verzi și păduri abia înfrunzite cât vedeai cu ochii. La prânz au ajuns la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
martiri, despre călăreții lui Mihai Vodă am pus noi să scrie pe cruce că au luptat ca niște viteji, căci noi ca mare logofăt am fost ispravnic la ridicarea pietrii de însemnare a locului. Vodă se opri, își scoase cuca domnească și se închină pios. Deși vorbise încet, gâfâia, fiecare respirație fiind aproape un oftat. Selin pașa era palid. Acum își dădu seama ce se întâmpla de fapt: primul popas al lor fusese acolo unde acum mai bine de o sută
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înconjoară, rotindu-se în ceruri, ca să ochească șerpii leneviți de soare. Drumul Bălții e desfătarea noastră din luna lui mai. — Pe urmă la Giurgiu? — Mai departe nu-ți spunem, deși ne ești drag, Selin pașa. Vodă zâmbi, punându-și cuca domnească pe cap. Se întorceau tăcuți la Călugăreni, în pasul liniștit al armăsarilor. Kuciuk Selin pașa zâmbea forțat, ca și cum ar fi fost prins pe picior greșit. Înțelesese că mai-marii lui făceau o greșeală încercând să schimbe beiul valahilor și că nimic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
semn a nedumerire spre Ștefan, care cu mâna îi arată că trebuie să aștepte puțin. Când prima ceată de bărbați îmbrăcați în cămăși și ițari albi apăru pe drumeagul ce ieșea din pădure, pregătirile erau terminate. Constantin Brâncoveanu, având cuca domnească pe cap, îmbrăcat bogat cu caftan de serasir de culoarea lemnului de trandafir, brodat cu flori de mătase neagră și încheiat cu nasturi mărunței de onix, sta pe un jilț înalt, având în jurul lui, ca într-un divan, adunați toți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pomeneau numele voievodului lor. A doua zi, când să încalece, prințul Ștefan s-a împiedicat, a căzut și și-a scrântit mâna. I-a tras o doctorul Pylarino, dar i-a spus să nu încalece trei zile, așa că în caleașca domnească, alături de vodă și marele spătar Mihai, se urcă și Ștefan. Lângă caleașcă, în același pas cu trăpașii ei, mergea înșeuat armăsarul prințului. Spre prânz au ajuns la Turlac. Vodă a poruncit din caleașcă să se întindă corturile și spuse că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
același pas cu trăpașii ei, mergea înșeuat armăsarul prințului. Spre prânz au ajuns la Turlac. Vodă a poruncit din caleașcă să se întindă corturile și spuse că ar dori să prânzească cu domnia sa Selin Kuciuk. Tocmai atunci trecea pe lângă rădvanul domnesc Panait Cioranu, clucerul, fratele lui Ștefan Cioranu, marele serdar, cel de s-a hainit împotriva lui vodă și a trecut de partea Bălăceanului. Acela a fost pedepsit luându-i-se viața, sus pe deal, la mânăstirea lui Mihai Vodă cel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Liniștește-te, Ștefane, mâine plecăm în zori, să mergi cu mine în rădvan. O să avem drum lung până la Inumbari, de acolo trimitem călărași la Odrii și la București și aflăm cine, unde și ce călărași a trimis de aci. Alaiul domnesc se transformase în convoi. Selin cu ienicerii lui călărea când înainte, când înapoi, supraveghind înaintarea rădvanelor, călăreților și carelor. Ceruse lui Vodă un tălmaci, intra în vorbă cu oricine și-și făcea ancheta lui personală. Ștefan se lecuise ca prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Te-am simțit așijderea și la târnosire la Hurezi când mi-am zis că neica Mihai a învățat meșterii de mi-au întrecut dorința, și la Sfântul Gheorghe, și la Sfântul Ion grecesc, și peste tot... Armăsarul imbrohorului ajunse caleașca domnească și Selin salută politicos, călărind în rând cu ea. — Constantin bei, este ceva neobișnuit. — Neobișnuit? S-auzim ce nu-i place domniei tale. Nu sunt păsări pe cale, pe unde trecem. — Păsări? — Da, păsări. În Valahia când mergeam, dacă o porneam
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sărute mâna voievodului pentru că l-a ridicat în rang pe ginerele său, dar Brâncoveanu, cu un aer distrat, răsucea bastonașul dintr-o mână în alta, fără să se uite la unchiul său. Până să fie aduși caii lui Selin, alaiul domnesc a străbătut un loc împădurit, ieșind spre o vale cu pășuni, așa că domnul a încălecat vesel că se poate dezmorți după ceasuri întregi de mers în caleașcă. Înainte de a sări în șa, Ștefan și-a privit întrebător tatăl, și-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe doctorul Pylarino să-l consulte și au hotărât împreună să rămână două zile pentru odihnă. Erau Rusaliile de fapt și vodă dorea să audă rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare. Au pornit din nou la drum după Rusalii și alaiul domnesc își recăpătase strălucirea de la început. Păreau că uitaseră toți cum a căzut de pe cal Panait Cioranu. Pe cale, aga Kuciuk Selin a primit o depeșă prin care era anunțat că locul în care va fi instalat cartierul general al domnului muntean
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și, dacă va cădea capul domnului, vor cădea și capetele lor, al lui neica Dinu, al lui și chiar al cuscrului Diicu Rudeanu. Mihai se înfioră ca scuturat de friguri și băgă de seamă că rădvanul se oprise în fața conacului domnesc. Ajunseseră. Era 28 mai 1703, seara; plecaseră din București după liturghie în ziua de 3 mai; un drum pe care spătarul îl străbătea în cel mult șase zile durase douăzeci și cinci de zile. Soarele scăpăta spre asfințit. Domnul, coborând din rădvan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în poala anteriului popesc și a plâns cu sughițuri, îndelung. Nu mai auzea nici nucile căzând, nu-i mai păsa nici de frunzele galbene mânate de vântul toamnei. Așa n-a mai plâns niciodată de atunci, că doar era cocon domnesc și toată lumea îi intra în voie. Până când, să fi avut unsprezece ani. Era la Academia Domnească de la mânăstirea Sfântul Sava. Gheorghios Maiota, adus de spinare și fornăit, cu nuiaua în mâna dreaptă izbindo ușurel peste mâna stângă, povestea pe grecește
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu-i mai păsa nici de frunzele galbene mânate de vântul toamnei. Așa n-a mai plâns niciodată de atunci, că doar era cocon domnesc și toată lumea îi intra în voie. Până când, să fi avut unsprezece ani. Era la Academia Domnească de la mânăstirea Sfântul Sava. Gheorghios Maiota, adus de spinare și fornăit, cu nuiaua în mâna dreaptă izbindo ușurel peste mâna stângă, povestea pe grecește cum a căzut cetatea sfântă, Constantinopolul. Nimeni de pe lume nu vorbea mai peltic grecește și mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre pupitrul său. Ștefan își aducea aminte de suspinele sacadate ce se auzeau subliniind tăcerea. Pe catastiful din fața lui, cerneala slovelor se îngălase de udătura lacrimilor. Plângea în rând cu ceilalți spudei, plângea din toate băierile inimii, chiar dacă era cocon domnesc și nu se cădea. Oare de atunci n-a mai plâns el? Deschise ochii. Se crăpa de ziuă. Își trase caftanul pe el și ieși pe sală să trezească dorobanții și să dea porunci. Azi venea marele dragoman Alexandru Mavrocordat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]