9,274 matches
-
parțial adevărate. Poate, le-am „înflorit” pe ici-colo, ori le-am interpretat cum le-am simțit atunci. Sau... acum? De vină este numai vremea care a așternut ceața deasă peste acele trăiri. Sau... bătrânețea? Referință Bibliografică: DOMNUL ARSU (Din Vol. Domnișoara Iulia) / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1903, Anul VI, 17 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
în zadar lîngă chioșcul de ziare, și apoi pleacă întristat. În acest oraș din ce în ce mai singur, în care zidurile caselor păstrează nealterată dulceața vechilor patimi boierești, eu nu cunosc decît spaima dinaintea zorilor de zi, ultimul drum, șăgalnic, al trăsurii cu domnișoara mută, mîna ei albă, purtătoare de evantai, sprijinită pe rama ferestrei și zîmbetul aducător de noroc al piticului cu dinții de aur. Am crezut că odată cu venirea ploilor, oamenii rămași printre noi se vor întoarce la arhaicele lor obiceiuri, apoi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
băiatule? Nu suntem în primăvară? Care primăvară, bă tete, că e vară, vară, cu atâta zăpușeală!Dar eu așteptai să vină ploile... că așa e primăvara. Înfloresc pomii, înverzesc grădinile... Când veniră ploile, zisei băiatului:... XV. DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA), de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1903 din 17 martie 2016. Domnul Arsu Toate eforturile domnului director Arsu de a ne pricopsi cu un învățător “mai de Doamne-ajută” au fost zadarnice. Cred că-și luase gândul să mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se făceau pe înfundate. Vaietele de ... XVI. DOMNUL DODE, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016. Domnul Dode din volumul DOMNIȘOARA IULIA Cu toții ne simțeam vinovați de supărarea pricinuită bunei noastre învățătoare, “coana preoteasă”. Nu-mi mai aduc aminte reproșurile reciproce. Sau...poate... aceste reproșuri au fost doar în imaginația mea. Mi le fac numai eu, astăzi, când gândesc ca un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de Dică fusese determinat să-i transmită un mesaj de “admirație” din partea unor proști. Cum, necum, coana preoteasă, fire delicată și un caracter de excepție, integru, nu a acceptat prostiile unor mitocani, spuse de ... Citește mai mult Domnul Dodedin volumul DOMNIȘOARA IULIACu toții ne simțeam vinovați de supărarea pricinuită bunei noastre învățătoare, “coana preoteasă”. Nu-mi mai aduc aminte reproșurile reciproce. Sau...poate... aceste reproșuri au fost doar în imaginația mea. Mi le fac numai eu, astăzi, când gândesc ca un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
întreruperea de sarcină. Așadar, îi cunoștea secretul. Desigur era medic și ce contează la ei? Da, dar era bărbat, isi spuse Carmen. Îi aruncă printre genele alungite o privire ce se dorea a fi amestec de timiditate dar și nerușinare. Domnișoara Carmen, ora de pian s-a încheiat, doresc să-ți mulțumesc pentru efortul făcut, dar deocamdată întrerupem orele de pian. Vă anunț prin bunica când vom reveni cu o solicitare pentru reînceperea orelor. Îți mulțumim pentru efort. Iată suma cuvenită
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
fiicei sale Cristina. Îmbracă blănița, scumpo. Mergem la cumpărături fără mașină, astăzi cumpăr doar câteva alimente și eventual căutăm ceva nou pentru tine, doresc mai mult să ne plimbăm. Cristina, puștoaica de nouă ani, începuse să aibă mici pretenții de domnișoară. Acasă atmosfera era încărcată, tatăl lipsea des de acasă, mama era mereu nervoasă, tristă. Cristina încerca să facă față situației cerându-i mamei diverse obiecte absurde, doar pentru a-i atrage atenția. Delia nu se supăra de cererile absurde ale
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
la noapte, întrucât se vădea clar că mica (și pentru a evita cacofoniaî, frumoasa colibă a pescarului n-ar fi putut să-i cuprindă pe toți în întunecimea sa, cu atât mai mult cu cât era și o, mă rog, domnișoară cu ei (am numit-o pe Cosetteî, băgară de seamă doar într-un târziu că afară se înserase și „roiuri de țânțari cu trompele însetate de sânge”, cum bine spunea cineva, soseau din înflăcărarea asfințitului să-i necăjească. Deci, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
linii paralele, pe care impulsurile dragostei abia se mai văd - diagrama unei vieți care nu-și află solul prielnic nici În legalitate, nici În ilegalitate. Cărțile au devenit inutile. Satul Înghite orașul. Nunțile sînt ca tăierea porcului. Grohăie mirii, grohăie domnișoarele de onoare, grohăie mașinile și garoafele. Sărbătorile astea au devenit agresive. Ce statut privilegiat mi-ar oferi acum o Încăpere cu obloanele trase. Zi de lucru. Lumina mahmură moțăie prin tramvaie În mirosul Sună la ușă. Trebuie să fie el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
surîzător În Triunghiul Bermudelor. Un pește fierăstrău Îmi roade cu deliciu cotorul, Îmi contemplu universalitatea și pelicula tremură. Nu mai vreau, m-am săturat de cărți! Și mă trezesc brusc, pe buze cu cuvîntul „alte alea“. A fost o dată o domnișoară cu pistrui care freca galeriile și inelele de alamă cu sidol și cînta romanțe. Locuia pe o stradă cu trei fabrici și cînd suna sirena de două și ucenicii treceau prin fața casei ei ca să meargă la birtul din colț, domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
domnișoară cu pistrui care freca galeriile și inelele de alamă cu sidol și cînta romanțe. Locuia pe o stradă cu trei fabrici și cînd suna sirena de două și ucenicii treceau prin fața casei ei ca să meargă la birtul din colț, domnișoara se cocoța pe pervazul ferestrei și, ca un făcut, fusta i se agăța Într-un cîrlig. Ieșeau la iveală două picioare lungi și albe ca două fire de praz atîrnate deasupra tarabei la Ziua Recoltei. Glasul roților de tren, bidinelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sclipind În urechea tuciurie a găzarului. Capoate de zenana În jurul ceștilor de cafea, capoate de zenana la porii, capoate de zenana făcînd pasiențe, capoate de zenana adresîndu-se unul altuia madam cutare sau madam cutare, o epocă a capoatelor de zenana. Domnișoara a coborît din fereastră cam În aceeași perioadă cînd mireasa de pe Lipscani a fost scoasă din vitrină pentru că voalul prea se Îngălbenise de tot și petele de muște care-i acopereau obrazul și brațele de carton lăsau o impresie deplorabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Thereza și-n față piața, unde În asfințit Își desfăceau zlătarii șatra; căruțe cu iz de catran și gaz ca pletele fetelor, Împletite cu zdrențe roșii și bănuți de aramă, cîntecul deochiat al băiatului care cositorea cazane amuțind la apariția domnișoarei cu umbreluță roz, pentru că și țiganul are obraz, o finețe veche În degetele subțiri, În coapsele prelungi „Bate-mă boierule, bate-mă că nu-ți semăn!“. Seara pe străzile Întunecate care se deschideau din piețe adormite ca degetele dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Tora și Biblia și Vedele și Upanișadele și toată cabala unei lumi adormite care i-a tulburat cîndva adolescența uscîndu-i bărbăția. Și fetița cu bretonul cărunt, numită Emilia, ochelarii punîndu-i În locul obrajilor doi ochi uriași, un fluture de noapte, o domnișoară Pogany În pragul pensionării. Și flăcăul acela cu ciuful lui vesel de rusnac, numit Romanciuc, călătoriile lui cu degetul pe hărțile continentelor, acum Înecate Într-o mare de praf. Și Gherase, iată-l și pe Gherase, fantele din Obor, ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ulițele Învecinate. În față, mirele țeapăn și mireasa frumoasă ca un crin de hîrtie, ținîndu-se de mînă. Nașul și nașa, tunși, rași, frezați, bîzÎind ca doi bondari Într-o plasă de beteală. Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele de onoare În rochii sclipitoare, Închiriate din Obor, și restul lumii, mai cu șepci, mai cu basmale, mai cu genți, mai cu sacoșe, fetițe fără sîni, cu cercei și brățări de tablă lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de vară improvizată deci, unde nu există nici mese, nici scaune, necum fețe de masă colorate, farfurii sau tacîmuri, nuntașii se așază direct pe iarba apretată de cimentul uscat după ploaie sau pe pămîntul bătătorit, Își ia fiecare În brațe domnișoara de onoare Îmbrăcată În ținută de gală și cu vreo zece halbe de bere alături simte că nunta s-a mutat În cer. CÎte unul mai cu foc și mai În voce dă tonul cîntării: Te-am Învelit cu tunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
muncă, ăștia și țiganii, plaga societății țse tot adîncește crăpătura asta de la cutremur pe care urcă furnicile cară fărîmituri mai mari decît ele altele le cară pe cele moarte fel de fel de neamuri de obiceiuri) — ...la Choisi Mangâru ce domnișoare de familie, pian, franceză, altă lume țca-n cimitir și pînă și acolo ce acută lipsă de spațiu ar trebui să ne Îngroape În picioare șiruri Întregi ca rîndul ăsta și-ar crea terenuri agricole atît ar mai lipsi să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Winchester sau vreunul dintre costume, la comanda clientului. Costumul de vânător, de indian, costumul Drumețului Inocent, la alegere, dar aveam și o rochie albă de dantelă, pentru doamne, cu o bicicletă, pentru poza de mare succes „Muțunache o fugărește pe domnișoara cu bicicleta“. În curte, toate își aveau locurile marcate cu pietre, ce, unde trebuia așezat, să nu ne pierdem timpul compunând cadrele. Asta ar fi fost o pierdere de vreme, iar cei mai mulți lăsau inconștienți fotografiatul pe ultima zi și, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
rugat pe Albert, pe ospătarul-șef, să-l invite pe scamatorul acela, dacă mai trăiește, să dea câteva reprezentații aici. În tinerețe era vestit în toată lumea, așa că merita un pic de aer curat la bătrânețe. Pe cheltuiala mea. Pentru dumneavoastră, domnișoară, orice. E un vechi prieten de familie, nu-i așa? — Bineînțeles că e un vechi prieten de familie, dar un hoinar. Și să nu sufli un cuvânt despre mine. Să fiu o surpriză pentru el. Să aibă și scamatorul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îl invit la masa mea. Se așază. Nu scoate o vorbă. Acum se așteaptă să-l felicit, îmi spun. — Habar n-aveți, domnul Ulrich, cât de mult ați contribuit la educația mea. Indirect, bineînțeles. Îmi purtați totuși răspunderea. Cum spuneți, domnișoară? — Doamnă - îl corectez eu. Știu că vă plac cremșniturile. Áron! Un cremșnit pentru domnul, iar mie un coniac! Am auzit câte ceva despre dumneavoastră - continui eu în surdină. — Vai de mine, cu toate că pentru mine celebritatea... O să meargă. Simte cum mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
frații dumneavoastră gemeni. Poc-poc-poc. Nici unul nu a trecut pe alături. Lacrimile lui promit. Au apărut de teamă. Nu îndrăznește nici să tresară, ca să nu i se rostogolească pe față. Cu toate că e plin de riduri, și-ar găsi căi din belșug. Domnișoara e rudă cu ea? — Doamna - îi spun. Doar temporar. Sunt fiica ei împuternicită. Dar numai cu această ocazie. Liniște. — Beți-vă coniacul. Înghite. — Știți ce-ar trebui să apreciați la mine? Că știu să uit. Nu cer mult pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Nu știam nici o fată din școală să folosească așa ceva, poate doar cele mai mari din clasa domnului Farney. Prin ușă auzeam vocea doamnei Watkins din clasa ei de la capătul holului și pe aceea amuzant de înaltă a domnului Farney. Clasele domnișoarei Moore erau plecate într-o excursie pe dealuri ca să aducă lut pentru modelaj. Ușa avea încuietoare, așa că am închis-o și mi-am dat hainele jos. Mi-am așezat pantalonii la uscat pe unul dintre scaune. Era plăcut să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
au întors în clase. Le-am auzit pe hol pașii aglomerați și cadențați, un zgomot pe care îl fac clasele tot timpul. Când s-a lăsat liniștea, au început iarăși vocile profesorilor: cea nazală a doamnei Watkins, cea dulce a domnișoarei Moore, a cărei clasă se întorsese, și cea înaltă și prelungă a domnului Farney. Soarele începuse să apună. Mă întrebam dacă erau pe drum cei de la autoritățile locale. Probabil erau în capitală și, în mod normal, le ia ceva vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
două rânduri de varză de mărimea unor mingi de baseball, iar restul nu am reușit să-mi dau seama ce era din cauză că putrezise dedesubt când uitase mama să sape acolo. Eu terminasem deja clasa a patra și eram în clasa domnișoarei Moore de aproape un an și jumătate. Doamna Watkins s-a întors să predea la clasele unu-trei după vreo șase luni. Ne întâlneam pe hol în fiecare zi, dar ne feream privirile. O recunoșteam după zgomotul ciudat pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
feream privirile. O recunoșteam după zgomotul ciudat pe care îl făcea când șchiopăta. Când s-a întors, unul din picioare i-a stat în ghips o lună. Era cel care arăta atât de rigid și pe care ea abia pășea. Domnișoara Moore era o învățătoare bună, pe care nu prea reușesc să o descriu. Nu avea nimic deosebit. Ne-am înțeles, totuși, bine, iar notele mele erau mai mari decât fuseseră vreodată la doamna Watkins. Cum nu era mai nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]