3,438 matches
-
moștenire sfântă de la temerarii lor strămoși. De exemplu, dreptul de a posedă arme pentru a se apăra «de bandiți și de guvern» nimeni nu poate să li-l ia. În acest sens de exemplu, mentalitățile americane sunt cunoscute: «If you don't have a gun, freedom of speech hâș no power» (Dacă nu ai o armă, libertatea cuvântului nu are putere) sau «A mân with a gun is a citizen. A mân without a gun is a subject» (Un om cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
GARDIAN DE NOAPTE Viața mea adevărată e în somnul fiului meu Bîntuit de fantome, ațipește sub lespedea de mormînt a bunicului interbelic Viața mea adevărată: somnul fiului meu, calif și caligraf gardian de noapte în cerul lui Dumnezeu BARCA LUI DON CAESAR Citim din Ovidiu, exilatul, în lungul și-n latul vînturilor, valurilor Don Caesar, cîrmaciul, dibaciul, ocupă barca salvamaristului. Ne invită să călătorim, gratuit pînă în Epoca de Aur și Piatră, prin țintirim marin Lerui-Ler... Ne învăluie vara cu sintaxa
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
s-a scris vreodată. Dar, spunem noi, și cea mai îndrăzneață, de o modernitate năucitoare, de n-ar fi să amintim decât de secvența tiparniței din Barcelona, vizitată de Don Quijote, unde tocmai se tipărea... A doua parte a ingeniosului hidalg don Quijote de la Mancha (e adevărat, falsul Quijote al lui Avellaneda). Jocul acesta baroc, de oglinzi puse față în față, te trimite cu gândul la stupefiantul tablou al lui Velázquez, Las Meninas. Toate acestea și multe altele infinit mai importante se
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
marinar a fost arestat, judecat și condamnat la zece ani de închisoare, „pentru a-și pierde năravul”. După secole, în septembrie 1937, reamintindu-și de numele său, locuitorii din Muelva i-au ridicat un monument care l-a consacrat pe don Rodrigo de Jorez ca fiind „primul fumător al Europei”. Dar nimic nu putea stăvili triumful tutunului. Din cronicile vremii aflăm că la întrunirile Divanului de la Înalta Poartă plutea un nor străveziu de fum parfumat, deoarece fiecare pașă trăgea dintr-o
Agenda2006-21-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284988_a_286317]
-
fragment) ș...ț Alaiul plecase de cinci ceasuri din Penafiel și Constancia obosise deja peste măsură. Avea șaptesprezece ani, dar se simțea de patruzeci. Anemia descoperită întâmplător de medicul adus la moșie într-o după-amiază de septembrie de tatăl ei, don Juan Manuel "El Escritor", și scurta căsnicie cu bivolul impotent care răspundea la numele de Alfonso al Castiliei o șubreziseră și-i tăiaseră cheful de viață. În trăsura care o ducea acum spre Coimbra, capul îi alunecă ușor într-o
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
rupea inima. Nu s-ar fi dus pentru nimic în lume la Coimbra, departe de conacul în care crescuse, nevoită să trăiască printre străini și să-și petreacă zilele alături de făptura asta tristă, plăpândă și bolnăvicioasă. Numai că părintele ei, don Pedro Fernández, un nobil galițian pentru care căsătoriile din interes erau chezășia unei politici externe fără fisuri, fusese de neînduplecat. Nici măcar lacrimile soției sale, blânda Aldonça Soares de Valladares, nu izbutiseră să-l clintească. - Pentru noi e un favor, iar
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
Pedro, iar Constancia domnișoara ei de companie, adică o umbră umilă, impersonală și fără vlagă. - Într-o jumătate de ceas oprim, domnițelor, le anunță călărețul care se ținea în dreptul trăsurii. Caii și măgarii trebuie să se odihnească. Poposim acasă la don Isidoro Moráles, o să fie bucuros să ne găzduiască. Constancia se îndreptă cu o mișcare moale și se uită afară, dar nu văzu mare lucru. Parcă și vocea călărețului venise de nicăieri. La Zamora când ajungem, Domingo? întrebă ea, nădăjduind că
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
vocea călărețului venise de nicăieri. La Zamora când ajungem, Domingo? întrebă ea, nădăjduind că va fi auzită. - Peste două zile, dona Constancia, răspunse garda călare. Rămânem o zi acolo, iar pe urmă pornim spre Salamanca, unde tragem la palatul lui don Sebastian Vinciguerra. De-acolo trecem la portughezi pe la Guarda și după aceea ne îndreptăm spre Coimbra. Avem șase zile și jumătate de mers. - Măcar de-aș ajunge vie, murmură Constancia. Călărețul n-o auzi, dar Ines, care se afla alături
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
Crețu sufla greu și, de osteneală, ochii i se tulburaseră. Privindu-i de sus și ascultând ce vorbesc, Lică întocmea un plan. Milițienii n-or să-l pârască c-a plecat de-acasă căci băiatul le era drag. Știau de la „don’ plotoner” că Lică va urma „liciul” să se facă „profisor” și de asta îl respectă. Mama nu scoate capul din bucătărie și, până la masă, nu-i are grija. Jandarmeria e pustie. Prostul, Ion, și sergentul Avram sunt plecați cu plutonierul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
îl dădu afară după ce, pe o farfurioară, i-a pus o chiftea fierbinte. Grav, Lică intră cu mâinile în buzunare în sfatul celor doi jandarmi întrebându-i dacă știu cum se pescuiesc balenele. Obtuzi, moșnegii răspunseră în doi peri : - Dă, don’ ingineri de unde, păcatele, să știm !... Când plutonierul sosi din cercetare, întrebarea lui Lică a fost ultimul semn reconstituit asupra dispariției. Iosifan se așezase obosit pe scaun și-atunci lipsa băiatului fu observată de toată lumea. Moșnegii l-au zărit strecurându-se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
nu înțelegea nimic ; dădu să-și șteargă cu cotul un strop care îi luneca pe lângă buburuz. Bătrânii zâmbiră ascuns ; din respect pentru șef, își potriviră însă obraze înspăimântate. Întorcând ochii pe dos, roșu, Avram gâfâi către Iosifan : - N-are nimica, don’ plotonier ! Dintr-o săritură, subofițerul fu în picioare. Alb, se întoarse către soldați : - La ochi, arm’ ! Automat, aceștia executară. - Foc ! Bălăbănind țeava, Crețu începu să tremure. Cojoc bolovăni dobitocește ochii albi. Singur prostul nu începuse a descâlci ce este și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
beți și galbeni de angoasă când Nureddin a anunțat friptura. La obiecțiile bâiguite despre avionul ce avea să decoleze la sute de kilometri spre vest, Nureddin, care nu înceta să se joace cu cheile de la jeep, a lătrat supărat: — Plane don’t go! Două ore mai târziu, prin serpentinele înzăpezite din Tajikistan, țicnit de băutură, Nureddin a scos grav kalașnikovul de sub scaun și și l-a trântit pe genunchi, conducând de parcă împingea mașina cu pieptul. Mitraliera avea un încărcător suplimentar prins
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
din spatele frânei de mână, moment în care percutorul s-a declanșat și a trimis o rafală scurtă în tavanul jeepului, făcându-i pe cei trei din spate să răcnească terorizați. în Tașkent, avionul ne aștepta tremurând din în cheieturi Îplane don’t go! a repetat satisfăcut și demons trativ Nureddin), cu elicele învârtindu-se moale și zgomotos, cu pasageri dușmănoși, dar resemnați, scrâșnind din dinți spre noi. Pilotul și șeful aeropor tului i-au explicat cu enervare stăpânită lui Nureddin că
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
se poate găsi într-o "pasă" dificilă, însă, tocmai atunci va trebui să fie complet stăpân pe el însuși. Un vechi autor spaniol citează, referindu-se la acest subiect, o replică a ambasadorului lui Filip al III-lea19 la Curtea Franței. Don Pedro de Toledo (acesta era numele ambasadorului) stătea într-o zi de vorbă, la Louvre, cu regele Henric al IV-lea20. Acesta, care trata afacerile uneori prea puțin cavalerește și care nu uita niciodată că era și regele Navarei, a început
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
drepturile sale asupra Navarei spaniole. Și cum interlocutorul îl contrazicea, regele i-a replicat: "Rațiunile dvs. sunt bune, dar când eu voi ajunge la Pamplona vom vedea cine se va mai încumeta să o apere împotriva mea". La aceste cuvinte, don Pedro s-a ridicat și s-a îndreptat către ușă. Unde plecați atât de repede?" i-a strigat atunci regele. "Eh, Sire, i-a răspuns ambasadorul, merg să o aștept pe Majestatea Voastră în Pamplona pentru a o primi așa cum
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Fapt e că ai noștri, toți treizeci și unu câți erau, au rămas acolo părăsiți În voia sorții, blestemând, Înjurând și suduind amarnic, Înconjurați de olandezi foarte porniți să răzbune spintecarea camarazilor. Mai rătăciți decât Invincibila Armadă a bunului rege don Filip al II-lea. A fost o zi teribil de lungă și de dură. Ca să vă faceți o idee domniile voastre, aflați că numai doi spanioli au izbutit să treacă pe malul celălalt la căderea nopții. Diego Alatriste a fost unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
durata popririi, făcută mult mai suportabilă de fierturile și ghiveciurile pe care Caridad Lebrijana, adică din orașul Lebrija, stăpâna Tavernei Turcului, i le trimitea prin mine din când În când, și de niscaiva reali de patru trimiși de amicii lui, don Francisco de Quevedo, Juan Vicuña și alți câțiva. În rest, și mă refer la neplăcerile tipice temniței, căpitanul știa să le facă față ca nimeni altul. Era bine cunoscută În acele timpuri predispoziția generală din Închisori de a-i ușura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Îndepărtat pe stradă În sus. Iar eu m-am Înfiorat, neștiind prea bine de ce. Însă Înfiorarea mea ar fi fost și mai mare dacă aș fi bănuit că tocmai mă privise Diavolul. — Nu ne rămâne decât să ne batem - zise don Francisco de Quevedo. Masa era plină de sticle goale, și ori de câte ori don Francisco se Întrecea cu măsura la vinul de San Martín de Valdeiglesias - lucru care se Întâmpla ades -, ținea morțiș să scoată spada și să se bată cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bine de ce. Însă Înfiorarea mea ar fi fost și mai mare dacă aș fi bănuit că tocmai mă privise Diavolul. — Nu ne rămâne decât să ne batem - zise don Francisco de Quevedo. Masa era plină de sticle goale, și ori de câte ori don Francisco se Întrecea cu măsura la vinul de San Martín de Valdeiglesias - lucru care se Întâmpla ades -, ținea morțiș să scoată spada și să se bată cu cineva. Era un poet șchiop și agitat, fanfaron și bătăuș, curvar, cu vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se puneau pe tăifăsuit Împrejurul uneia din cele mai bune mese, pe care Caridad Lebrijana - care fusese curvă și Încă mai era așa cu căpitanul din când În când și nu pe bani - avea grijă să le-o rețină. În afară de don Francisco și de căpitan, În dimineața aceea cercul de prieteni era format din câțiva obișnuiți ai localului: Licențiatul Calzas, Juan Vicuña, grămăticul (Dómine) Pérez și Chiorul Fadrique, spițerul din Puerta Cerrada. — Trebuie să ne batem, insistă poetul. Era, după cum vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spadei Îi fulgera din ochi pe ocupanții unei mese Învecinate, doi necunoscuți ale căror „fierării“ - spade lungi - și cape atârnau Într-un cui pe perete. Aceștia tocmai Îl felicitaseră pe poet pentru niște versuri care În realitate Îi aparțineau lui don Luis de Góngora, cel mai detestat dușman de-al lui din republica literelor, pe care Îl acuza de tot ce se putea: că-i poponar, câine sau evreu. Făcuseră greșeala aceea fără nici o intenție rea sau cel puțin așa părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de Góngora, cel mai detestat dușman de-al lui din republica literelor, pe care Îl acuza de tot ce se putea: că-i poponar, câine sau evreu. Făcuseră greșeala aceea fără nici o intenție rea sau cel puțin așa părea; Însă don Francisco nu era dispus s-o treacă cu vederea: O să-mi ung versurile cu slănină să nu poți mușca din ele, Gongorilă... Începu să improvizeze chiar acolo pe loc, În echilibru instabil, nelăsând mânerul din palma crispată, pe când necunoscuții dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
versurile cu slănină să nu poți mușca din ele, Gongorilă... Începu să improvizeze chiar acolo pe loc, În echilibru instabil, nelăsând mânerul din palma crispată, pe când necunoscuții dădeau să-și ceară scuze, iar căpitanul și ceilalți meseni Îl țineau pe don Francisco, Împiedicându-l să tragă spada și să se repeadă la tipii ăia doi. — Asta-i o insultă, pe legea mea! zicea poetul, sforțându-se să-și elibereze mâna dreaptă din strânsoarea prietenilor, În timp ce Își potrivea cu cealaltă ochelarii strâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
poetul, sforțându-se să-și elibereze mâna dreaptă din strânsoarea prietenilor, În timp ce Își potrivea cu cealaltă ochelarii strâmbi pe nas. O palmă de oțel va pune lucrurile la locul, hâc, lor. Prea mult oțel ca să-l risipești așa, de dimineață, don Francisco, Încerca să dreagă lucrurile Diego Alatriste, plin de bun-simț. — Ba prea puțin Îmi pare. Neslăbindu-i din ochi pe cei doi, poetul Își răsucea mustața cu o expresie feroce. Așa că vom fi generoși: câte-o palmă de fiecare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
apărarea unor cauze pe care se pricepea de minune să le transforme În procese interminabile până Își curăța clientul de ultimul maravedí. Licențiatului Îi plăcea tărăboiul și mereu Încerca să-i ațâțe pe unii și pe alții. Nu vă lăsați, don Francisco, Îi zicea Încet la ureche, În jargonul lui. Recuperați-vă cheltuielile de judecată. Astfel că toți cei de față se pregăteau să fie protagoniștii sau martorii unei acțiuni din cele care a doua zi apăreau prin oraș publicate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]