24,150 matches
-
al tău, Pâcule? a întrebat moș Dumitru, mijindu-și râsul pe chipul mucalit. Pe post de ține-cal sau mai degrabă pe post de prost. Si să nu credeți voi că el nu s-o simțit bine. „Toată ziua mâncam, beam, dormeam” - se lăuda el... „Dar Dinuța ce făcea?” l-am întrebat eu. „Păi ce să facă? Se plimba cu patronul și se întorceau noaptea târziu. Dinuța, săraca, era obosită peste măsură.” Cred și eu că era obosită. Săraca fetiță! a apreciat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
moș Dumitru spusa lui Alecu Slobodă. Eu nu știu de ce vorbiți de funie în casa spânzuratului - s-a mirat Pâcu, privind trist la oala goală. Eu zic să ne facem milă de gâtlejurile voastre uscate, dar dacă mâine dimineață mai doarme cineva la răsăritul soarelui, nu mai are ce căuta între noi - a pus moș Dumitrula treburile la locul lor. Nu avea nici o grijă, moș Dumitre. Ne știi de atâta vreme doar. Te-am făcut noi de rușine? l-a asigurat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în gând și își răspundea moș Dumitru, privindu-l atent pe Cocoșitu... Ei ce zici, Iordache, mergi cu noi în cărăușie? Ihâ! Merg, dacă mă luați. Numai că acolo îi muncă, nu șagă, și nopțile n-ai să le prea dormi acasă. Ihâ! Mi-o spus Mitruță cum îi. Si n-ai să dai înapoi când a fi greu? Doar n-a trebui să ridic chetri de moară. Niște saci acolo...îi o nimica toată. Dar când a ploua, a ninge
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcu. Păi cum să nu-mi aduc aminte, dacă am visat ziua în amiaza mare, pe o vreme ca asta? Auziți, oameni buni. O visat ziua în amiaza mare. Gospodarii trăgeau la coasă, la sapă sau la seceră, iar Pâcu dormea...Ia să auzim ce o visat? Râzi, Dumitre, dar dacă aveai și tu un asemenea vis l-ai fi ținut minte toată viața și l-ai fi spus la toată lumea, nu ca mine, care nu l-am spus nimănui. Iar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spus-o, cum n-ai spus-o, dar al dracului de frumoasă o fost! Eu credeam că până la urmă te trezeai din vis ca toți oamenii, dar noroc de ploaia ceea cu tunete și trăsnete că te-o sculat. Altfel dormeai până venea noaptea și treabă ioc - a apreciat moș Dumitru povestea lui Pâcu. In viața mea, câinii n-o avut noroc să-mi mănânce din traistă, ca altora, așa că nu ai dreptate cu dormitul, Dumitre. Doar nu ți-o fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitru. Da’ ce faceți, oameni buni? Plângeți mortul? Care mort, Dumitre? Că eu nu-l văd - a răspuns Pâcu, rotindu-și ochii în jur. Așa se spune când stai ca la priveghi, Pâcule. Eu aș spune ceva, dar nu mai dormi cât îi hăul și dudăul, Dumitre. Te pomenești că îți umblă prin scăfârlie cine știe ce nebunie. Apoi de asta o port pe umeri, ca să umble prin ea și bune și rele, că, dacă nu umblă, înseamnă că îs mort. Mort de-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai prefăcut vreo unul în strigoi pănă acum aici în spital?” „Nuuu. Niciodată.” In timp ce Surcică sporovăia cu portarul, hopa și doctorul. Când o dat cu ochii de Surcică, l-o și luat la întrebări: „Da’ bine, Surcică! Dumneata dormi acasă ca bușteanul și eu aici în spital mă lupt cu nevasta dumitale! O noapte întreagă, omule!” Când o auzit Surcică așa ceva o căzut de pe scaun. „N-am dormit, domn’ doftor. De când mi-o murit fimeia, n-am închis măcar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Surcică, l-o și luat la întrebări: „Da’ bine, Surcică! Dumneata dormi acasă ca bușteanul și eu aici în spital mă lupt cu nevasta dumitale! O noapte întreagă, omule!” Când o auzit Surcică așa ceva o căzut de pe scaun. „N-am dormit, domn’ doftor. De când mi-o murit fimeia, n-am închis măcar ochii. Da’ ce s-o întâmplat și unde-i acuma?” „Acuma doarme dusă.” Surcică abia mai sufla. Până la urmă s-o ridicat într-un genunchi, și-o făcut o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nevasta dumitale! O noapte întreagă, omule!” Când o auzit Surcică așa ceva o căzut de pe scaun. „N-am dormit, domn’ doftor. De când mi-o murit fimeia, n-am închis măcar ochii. Da’ ce s-o întâmplat și unde-i acuma?” „Acuma doarme dusă.” Surcică abia mai sufla. Până la urmă s-o ridicat într-un genunchi, și-o făcut o cruce mare și o întrebat: „Cum doarme, domn’ doftor, dacă îi moartă?” Pâcule, iar ai început să te învârți în jurul cozii. Măi omule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fimeia, n-am închis măcar ochii. Da’ ce s-o întâmplat și unde-i acuma?” „Acuma doarme dusă.” Surcică abia mai sufla. Până la urmă s-o ridicat într-un genunchi, și-o făcut o cruce mare și o întrebat: „Cum doarme, domn’ doftor, dacă îi moartă?” Pâcule, iar ai început să te învârți în jurul cozii. Măi omule, fimeia ceea a lui Surcică o murit ori nu? Cum să se lupte doctorul cu ea o noapte întreagă,dacă o murit? Toate aiestea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
gardă, că cheia de la morgă îi la el. Si apoi nu are voie oricine să intre în spital așa, la miezul nopții.” „Unde-i doctorul de gardă? Scoate-l de unde știi. Aici îi ca la casa de nebuni și el doarme? Frumos! N-am ce spune.” Paznicul n-o avut încotro și l-o trezit pe doctorul de gardă. Acesta, somnoros, l-o întrebat: „Ce spui? Ce strigoi, omule?” Au ieșit în curte și nu mică le-a fost mirarea când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
salonul de dans în prima duminică din fiecare lună, să salte o dansatoare de ocazie, s-o ducă la un hotel de două stele din apropierea gării, s-o consoleze rapid, ca să apuce să ia trenul înapoi la timp și să doarmă câteva ore bune, cât să nu meargă lunea obosit la serviciu. Era micul lui secret și al uneia, Polichinelle. În cei cinci ani de când descoperise salonul, consolase 58 de nanteze. Sigur că un cititor mai scrupulos, dispus să înmulțească cinci
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe față pentru că nu se poate uita în ochii femeilor pe care urmează să le părăsească. E ora 1.45 noaptea. Lionel intră în blocul lui din Angers cu inima cât un purice. De pomană: la ora asta, madame Agnès doarme. Ajunge în cameră. Se dezbracă, își potrivește ceasul să sune la ora 6.00 și se culcă. Capitolul 1 în care ninge în luna mai, un chinez sare în gol, Claude are un ciubuc pentru Roman, iar lui Lionel îi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ușa debaralei. Vede o pungă de la Carrefour în care mai sunt două cărămizi întregi. Crapă ușa și-i dă punga lui Samir, spunându-i: — Poftim, să-ți faci o casă. Samir încetează să strige. Pentru el, care toată viața a dormit în cort, două cărămizi înseamnă începutul unui vis frumos. Lionel e hotărât să se țină tare: nu va mai deschide nimănui. Timp de o jumătate de oră, soneria continuă să sune. Se aud și niște pumni zdraveni în ușă. Chiar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în locul unde urmează să fie dezvelită statuia imigrantului necunoscut. Sunt mai multe televiziuni la fața locului, dar cea mai bună poziție o are televiziunea din România. Explicația e simplă: ca să economisească banii de hotel, Triplu Ve, operatorul și șoferul au dormit în mașină, lângă monument. Când s-au trezit de dimineață, au avut o mare surpriză: deși la culcare lăsaseră un piedestal gol, acum un frumos cearșaf acoperă ceva care pare a fi un om. Demonstranții se opresc în fața monumentului. Francis
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vârstă frumoasă, iar Coasta de Azur e un loc unde să tot mori. Chiar și de plictiseală. Lionel vede începutul calupului de publicitate și stinge televizorul. Deschide o sticlă de șampanie. E ora 21.45. Lionel e băut bine. A dormit puțin după masă, dar când s-a trezit, a început să bea și mai tare. Vrea să plece vesel de pe lumea asta. Sună soneria. Se duce la ușă în pași de cha-cha-cha. Deschide. E Liliane, în pardesiu și cu o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
care se trezea, de obicei, Lionel, pe vremea când avea toată viața înainte. Toți acești matinali au tremurat pentru românul condamnat, în timp ce și-au băut cafeaua și și-au uns bagheta cu unt și miere. Trebuie spus că Lionel a dormit neîntors, ca un mort. L-a ajutat la această scurtă nirvana și conținutul celor două sticle de șampanie băute cu o seară înainte. Primul lucru pe care-l face după ce se dă jos din patul primit ieri cadou de la hotelul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dacă până mâine-dimineață nu dă nici un semn de viață, o tunzi spre țară. Eventual, faci un accident pe Valea Oltului și transmiți din ambulanță. — S-a făcut, contează pe mine. De el se apropie Clovis, care-i zice: — Mai încet, doarme Lionel. Cuvânt înainte de final în care se repară o nedreptate istorică. De când lumea și pământul, autorii de toate genurile fac ce vor cu personajele lor, fără să le pese dacă acestora le convin portretele care li se fac sau vorbele
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lasă nimic, dar absolut nimic în farfurie. Spală vasele și le pune la scurs. După care deschide dulapul. Dulapul e gol. Se privește atent și vede că e deja îmbrăcat într un frumos costum negru. Își dă seama că a dormit îmbrăcat. Și încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă spre ușă. În ultima clipă, se întoarce: ceva i-a atras atenția. Se uită la scadențarul de deasupra oglinzii și vede că cineva
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lasă nimic, dar absolut nimic în farfurie. Spală vasele și le pune la scurs. După care deschide dulapul. Dulapul e gol. Se privește atent și vede că e deja îmbrăcat într un frumos costum negru. Își dă seama că a dormit îmbrăcat. Și încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă spre ușă. Aude soneria. Îl trece un fior. N-are curaj să se uite pe vizor. Spune, pierdut: — Prea târziu, a expirat timpul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
revista România Literară. Ajuns acasă la celebrul scriitor, am fost Întâmpinat de secretara sa, Anicuța Chendi (nepoata ardeleanului), o femeie ușor trecută,dar căreia-i luceau ochii precum la codobaturi. Mi-a spus cu o drăgălășenie cam zaharisită, că maestrul doarme, dar dacă-i las gaj buletinul, pot să-mi aleg de pe perete unul sau două portrete făcute lui Eftimiu, de unii dintre cei mai mari plasticieni români interbelici. Am ales un Iser și un Ross. Le-am dus la redacție
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
bea un pahar În plus, se ducea...tot la vechea locuință și, dacă nu i se dădea drumul, făcea tărăboi; actualii locatari, la un moment dat, cică i-au pus un pat pliant Într-una din camere, să aibă unde dormi fostul chiriaș!), popularul Amza Pellea, cel care povestea la modul „ ăsta de venii Îi zice Gheorghe a lu’ Dămijeană și e văr de frate cu Dumitru Țoi, de-o țîne pe Gherghița lu’ Stan a lu’ Vadră, nepotul lu’ Stăncel
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
am pe nimeni În oraș și cum condițiile de cazare oferite, În instituție, nu-s pe stilul meu, prefer să fac naveta, În Capitală. În pauza unei repetiții, discutînd cu o actriță (fostă directoare), aflu că e bine că nu dorm În teatru, fiindcă noaptea, pe-acolo circulă o... fantomă-fetiță; un scenograf care era cazat acolo, cu ani În urmă, a văzut-o și nu peste multă vreme, a trecut la cele veșnice. Brrr!!!... Din clipa aceea și-n sală, la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și Învățam În același timp... Din cauza aceasta am pierdut foarte mulți prieteni... La scurt timp au Început certurile acasă, iar situația școlară se Înrăutățea cu fiecare zi mai mult. Dintr-o elevă de nota 10 am ajuns un trântor... Deseori dormeam cu capul pe bancă În timpul orelor de curs...”. Mărturisește că ultimul an de liceu: „... a fost un coșmar. Trebuia să merg noaptea la muncă, cu un program până la 04șș, iar la ora 08șș să fiu la școală. În al doilea
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
știam ce vorbea: «Cât iei pentru una mică?». Nu puteam să răspund la așa ceva. Văzând că nu răspund nimic omul a vrut să plece. În acel moment mi-am adus aminte că nu aveam nici un ban, nu aveam unde să dorm, nu aveam ce să mănânc. Nu aveam nimic. Singura soluție era prostituția!... «Cincizeci!», am strigat. Omul s-a oprit. «Cincizeci de mii...!!!», am strigat iar... Așa am Început să mă prostituez...”. Încurajată de „succesul” obținut, perseverează În această „meserie”, În
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]