18,730 matches
-
cu un porumbel. Drept urmare, tabloul pictorului olandez nu înfățișează o navă spațială extraterestră care ia parte la botezul Mântuitorului, ci reproduce întocmai mărturiile din Evanghelii. Este vorba nu de un OZN, ci de porumbelul în care s-a întrupat Sfântul Duh.
Misterul picturii în care Iisus apare alături de un OZN, dezlegat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63578_a_64903]
-
fanatismul la treapta josnică a încăpățînării inflexibile. În realitate, fanaticul e un posedat superior vorbind în numele unei stihii pe care n-o poate stăpîni. Preoții Cybelei, cînd făceau profeții în templele grecești, erau cu desăvîrșire fanatizați, adică posedați de un duh la care nu puteau ajunge decît în momentele de exaltare. Fanatismul e stadiul la care ajungi în urma acutizării unei stări, și de aceea e fanatic cine își cultivă prin repetiție o virtuozitate sau o dispoziție, așteptînd apoi răbufnirea sa paroxistică
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
ore de lucru, după un grafic interior pe care îl bifezi mândru în catastiful ambiției zămislitoare. Transpirația e simptomul lipsei de talent, iar versul scremut e nonvers, poezia venind fără voia ta, din ceruri, din catapetesme și din aripi de duh. Un poet care se sacrifică pe altarul muncii e un versificator proletar de joasă condiție spirituală, care contrazice regula exaltării inspirate. În poezie, pofta nu vine mîncînd, iar talentul nu decurge din exercițiu. Am greși însă crezînd că poetul e
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
contrazice regula exaltării inspirate. În poezie, pofta nu vine mîncînd, iar talentul nu decurge din exercițiu. Am greși însă crezînd că poetul e un gîgă pasiv pescuind din eter șoapte divine, cînd de fapt el este un ales căruia mișcările duhului îi picură în urechi o muzică aparte. Lovinescu, dezvăluind în Memorii rețeta prin care își convertea muzica interioară în fraze articulate, sau Schiller, mărturisind cum zumzetul cadențat ce-l resimțea în urechi era tiparul inițial care-i chema apoi cuvintele
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
din lucrarea unui „înger ucigaș răzvrătit”, care „a pus să se omoare frate cu frate”, iar, pe de alta, se afirmă că e vorba de un „înger încălecat”. Pentru ca ambiguitatea să sporească, atunci când se vorbește de „vrăjmașu’”, de „Prințul și duhul sterp al acestei lumi”, o voce generică adaugă: „Și prin toată viața și prin toată lumea l-am căutat”. Acest căutat, în context, este Robert, zis chiar Diavolul, alintat Roberțelu’ de către femeile sale, chit că trișate și/sau furate, pentru priapismul
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
electromagnetismul, gravitația sau fusiunea nucleară nu există decît în prezența unei conștiințe în stare a le observa. Dacă dau la o parte conștiința, de celalată parte rămîne un cîmp inaccesibil și misterios, căruia îi pot spune oricum, de pildă Sfîntul Duh sau Diavolul, căci deznodămîntul e același: nimeni nu știe despre ce e vorba cu adevărat acolo. Perechea aceasta de forțe (conștiință-matrice energetică) face ca omenirea să nu poată afla vreodată cum arată universul ca atare, în afara prezenței umane. Noi știm
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
și speculațiile în marginea lor nu lipsesc, înțelegerea lor propriu-zisă le scapă. Nu știm de ce se atrag corpurile, cum la fel nu știm de ce particulele trebuie să aibă neapărat o masă. De aceea, ipoteza unei matrice universale, care e varianta duhului omniprezent în variantă modernă, e cîmpul de energie din a cărei tensiune ia naștere masa particulelor. Să recunoaștem, e un detaliu deconcertant să afli că, la nivel subatomic, noțiunea de materie solidă e un nonsens. Acolo nu mai sînt decît
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
provoacă stupoare. Mai mult, îndelung visata teorie unificată a universului, care cere punerea în coerență a gravitației cu cuantele, nu va putea face abstracție de conștiința omului, care e un soi de punct de răscruce în care stihia gravitației și duhul subcuantic își dau întîlnire în mod fatal. Spiritul care clipocește în quarci și bosoni, împreună cu duhul care mișcă galaxiile, se întîlnesc în pipernicita de conștiință a omului, caz în care specia umană are un nobil rost metafizic: să fie releul
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
gravitației cu cuantele, nu va putea face abstracție de conștiința omului, care e un soi de punct de răscruce în care stihia gravitației și duhul subcuantic își dau întîlnire în mod fatal. Spiritul care clipocește în quarci și bosoni, împreună cu duhul care mișcă galaxiile, se întîlnesc în pipernicita de conștiință a omului, caz în care specia umană are un nobil rost metafizic: să fie releul care leagă macrocosmosul găurilor negre cu microcosmosul supracorzilor. Mihai Butnariu are limfa mansuetă a unui spirit
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
un fapt evident, cum tot atît de evidentă e speranța ca, din interiorul breșei care le amenință edificiul, să apară mult așteptatele dovezi ale spiritului divin. Cum s-ar spune, de acolo de unde vine marasmul științei, de acolo va sufla duhul adîncurilor. În fond, atitudinea clericilor e justificată: o expectativă politicoasă, ca în fața unui vrăjmaș care dă semne că se prăbușește singur. Iar dacă ne amintim de disprețul savanților față de superstițiile infantile ale creștinismului, atunci gestul de a savura frămîntările unei
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
atâta, măreț reformator! Începi, prefă, răstoarnă și îmbunătățează, Arată semn acelor ce nu voiesc să crează; Adu fără zăbavă o turmă ș-un păstor. A lumii temelie se mișcă, se clătește, Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginit; Un duh fierbe în lume, și omul ce gândește Aleargă către tine, căci vremea a sosit! Ici umbre de noroade le vezi ocârmuite De umbra unor pravili călcate, siluite De alte mai mici umbre, neînsemnați pitici. Oricare sentimente înalte, generoase, Ne par
Ce așteptați de la anul 2012? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4962_a_6287]
-
o asprime grea, de unde și ușurința cu care se pune pe sine în împrejurări pe care alții s-ar stînjeni să le pomenească chiar și în somn. În fine, autorul are sensibilitate ominoasă, care îi dă antene pentru adierile de duh, așa explicîndu-se umoarea de visător încredințat că nimeni nu poate fugi de destinul său. Spuneam că Igor Isac e un visător cu aparențe sceptice. Dar, spre deosebire de sceptic, care se frămîntă pînă la paroxism și face din voință virtutea cardinală, Igor
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
snobilor să spună că au fost acolo. Prin urmare, ca să te pui în acord cu condiția austeră a sihăstriilor rupestre, ai nevoie de un minim resort de credință simplă, tocmai acel resort care te predispune spre degustarea unei tresăriri de duh. Tresărirea e imprevizibilă și capricioasă: poate fi un fir de tămîie, o clătinare a limbilor de lumînare sau bruschețea psaltică în cîntăreților de strană. Sau poate să nu fie deloc. Dar indiferent că apare sau nu, trăirea ține de felia
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
C. Mihăilescu știe să fac uz ca nimeni altul -, toate aceste detalii dau carne și farmec cărții, atîta doar că farmecul e de înveliș estetic, iar carnea e de superficiu verbal, căci întreaga epopee athonită rămîne fără consecințe în planul duhului. Spiritual vorbind, cartea e de o platitudine care uimește, amănunt pe care autorul nu numai că-l simte, dar caută să-l micșoreze inserînd citate lungi cu conținut creștin, alături de un preambul cu considerații istorice privind relațiile românoathonite. Numai că
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
relațiile românoathonite. Numai că lacuna cărții nu stă în armătura culturală - care e impresionantă, de la distincția dintre „idioritmic” și „chinovial” și pînă la arta descrierii fiecărui schit -, ci în penuria creștină a spiritului care poartă armătura. Autorul nu e în duh, și de aici tot marasmul. E o stinghereală de cavou în sufletul diaristului, chiar dacă la exterior hazul e în toi. Neavînd organ pentru dimensiunea sacră, Dan C. Mihăilescu descrie lucrurile în coaja lor fenomenală, lipsindu-i acea ochire care să
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
ocazional, atins de clasica miopie a intelectului școlit sub coerciția lui esse est percipi. Cititorul reține un spirit ludic care face haz de nevoințele prin care trece, de aceea cartea amuză prin comedia de situații și contrariază prin carența de duh.
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
căruia se afla mai mulți medici, iar pilotul Adrian Iovan și tânăra Aurelia Ion au murit. Jurnalistul Florin Condurățeanu a explicat pentru de ce creatoarea de modă a ales să organizeze parastasul chiar în acel loc. Acolo în munții Apuseni plutește duh de erou. Acolo este un loc plin de semnificație. Am văzut și eu ce s-a întâmplat la parastas. Erau niște imagini extraordinar de impresionante. Au venit sute de moți, oamenii aceia care au salvat medicii din tragicul eveniment. Ei
De ce nu s-a făcut parastas pentru Iovan la biserică, ci la locul accidentului () [Corola-journal/Journalistic/44356_a_45681]
-
căreia îi lipsește interpretul viu. E ca și cum spiritul Constantinei Raveca Buleu se evaporă sub canicula erudiției, capitolele curgînd mat, ca o pastă uscată și doctă, fără nici o influență estetică asupra cititorului. E uimitor cum pedanteria informației se însoțește cu un duh de înlemnire savantă, care ucide pofta lecturii. Paradoxul cărții e că pe cît de ireproșabilă îi este documentarea, pe atît de săracă e în atmosferă de suflet. Un mausoleu de date, nume și distincții cărora le lipsește însuflețirea unei ipoteze
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
zeii aflați în preajma lor, tatăl ei exclamă mândru: Au venit!/ i-am vrut și au venit! Mă simt, tebani,/ ca rupt din cer! (6). Ajuns în proximitatea divinităților (cât de-aproape/ eram de zei, și cum vuia crescută/ preajma de duhul lor! - 7), Oedip e gata să încalce legile omenești sau divine din dorința nestrămutată de a afla adevărul: Totul mi-e permis și nu m-oprește/ nimic din cer și din infern! (8) În pragul dezastrului, eroul se consideră invincibil
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
artistic, ci prefirarea în minte a unui accent spiritual. E reacția spontană la un cîmp de forță pentru a cărei sesizare nici gustul și nici talentul nu pot face nimic. Tocmai de aceea un tablou te inspiră prin nuanțe de duh, fără să te împingă la comentarii de intelect. Cînd apar comentariile, pictura încetează spre a face loc criticii plastice, care e forma doctă de a altera un talent prin acoperirea lui cu teorii oțioase. De aceea, dacă lăsăm deoparte menirea
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
se pronunță asupra unui meșteșug pe care el însuși nu-l poate exercita. Teoria lui nu e oblică pe creațiile pe care pretinde a le explica, rostul lui fiind străin de intimitatea picturii. Și dacă criticii plastici nu pot surprinde duhul unui tablou, cu atît mai puțin pot descrie istoria interioară a unui grup de pictori precum „Prologul”. Rămîne atunci ca unul din membrii grupului să intre în pielea cronicarului spre a pune în lumină ceea ce specialiștii în divagații docte nu
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
care o însuflețește. Din acest unghi de vedere, un tablou autentic are imboldul de a fi icoană, chiar dacă, neglijînd dogmatica, el rămîne în stadiul de planșă profană. Dar cine are fler sare peste distincția dintre sacru și profan și presimte duhul elementar. Flerul nu poate fi produs la comandă, dar poate fi ajutat prin asceză, pictorul micșorîndu-și eul cît mai mult spre a lăsa loc trezviei. E aici o chenoză individuală în scopul rafinării simțurilor. Dar trezvia singură nu face doi
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
l-a cadorisit Alexandra, câtă vreme Cioran însuși l-a executat: „Illisible - débauche ridicule de «poème».” E prima dată când cioranologii noștri își permit să-l contrazică. Filozofie poematică! Zarathustra! Biblia! Absolut de necitit. „Verdele timp se întomnează sub oftatul duhului. Și oricât fiorul dornic de înfiorări ți-ar foșni în frunzarele sperării, miezul cugetului își pierde prospețimea în apropierea bătrânei Sortiri.” Fiorul dornic de înfiorări... Frunzarele sperării... Bătrâna Sortire... E greu de crezut că putuse să cadă atât de jos
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
intrat rapid în folclor. Băsescu a intrat în memoria colectivă cu momentul cunoscut de români sub numele de "Dragă Stolo!". A fost unul dintre primele momente antologice ale președintelui. În cei opt ani Băsescu a lansat și adevărate vorbe de duh, cum ar fi "Tigancă împuțită!" sau "Rușine, Dinu Patriciu". Nu poate fi eliminată nici replica câștigătoare din 2004 "Să trăiți, bine!". Pe lângă acest top al gafelor mai pot fi incluse și momentele memorabile: Episodul: "Demisionez în 5 minute" Episodul: "Rușine
Top 10 gafe ale lui Traian Băsescu - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/43829_a_45154]
-
uman, care este întotdeauna contextual, acela care nu înseamnă fixație retroversă, ci, prin vorba lui Gadamer, expresia unui adevăr inaccesibil pe orice altă cale. De aceea, pe lângă fragmentele masive, convingător decupate spațial și factual, căci verificabile în „terfeloage”, descoperim un duh al memoriei generice, atent să avertizeze că orice inițiativă narativă de o anvergură consistentă poate propulsa în istoria vie ceea ce ar rămâne, fără speranța vreunui spirit suficient de curios și aplicat, în hrisoave pe cale de descompunere. Meritul lui Gellu Dorian
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]