2,465 matches
-
tuturora De moș Istrate-Voievod. Le spune sfatul meu s-asculte, S-urmeze vechiul obicei, Să verse dintre cupe multe Și la pământ vo două-trei. Căci are-n sân Moldova noastră Viteze inimi de creștin; Tineri, în veselia voastră, Stropiți-le duios cu vin! Și în Moldova mea cea dulce Orânduit am cu prisos: Ca butea plină să o culce, Cea goală iar cu gura-n jos. Și astfel sta-n Moldova toată Cu susu-n jos ce era treaz, Odihna multă-i
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Ninge cu fulgi mari pe prispa casei. Leneși și pufoși, se aștern pe geam. În camera ei, bunica ne povestește întâmplări din viața sa. Bunica e foarte frumoasă : are părul alb ca un deal nins, ochii mici și dulci, vocea duioasă, iar chipul și mâinile îmbătrânite. Întâmplările povestite de bunica sunt atât de captivante încât ne fac să uităm de sanie și de zăpadă. Știind cât de mult ne plac poveștile și că, ascultând, uităm de toate, a avut grijă ca
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
mult decât orice pe lume. Ea ne-a dat viață, ea este tot ce avem mai bun pe lume și nimeni nu o poate înlocui. Are grijă de noi mereu. Când stau lângă ea, când mâinile ei catifelate mă mângâie duios, îmi vine să plâng de bucurie. Fratele meu cel mai mare lucrează în armată. Eu sunt elevă în clasa a VI-a și mă străduiesc să învăț cât mai bine ca să pot menține zâmbetul pe fața părinților și bucuria în
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
când eram bolnav și ai dat tot ceea ce aveai mai bun în adâncul inimii tale pentru ca eu să cresc băiat mare și să-ți fiu recunoscător. Parcă te văd cum stai la umbra nucului din fundul grădinii, cu chipul tău duios și cu vocea ta blândă, cu părul tău încărunțit, cu ochii căprui, sclipitori, cu gura ta mică din care curgeau poveștile atunci când mă adormeai în poala ta fermecată. Știu că nu ți se usucă ochii niciodată de singurătate și că
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Elena Arhire MAMA Mama ! -cel mai scump cuvânt din lume.Zâmbetul tău-un trandafir înflorit anume pentru mine pe buzele tale dulci ca mierea. Sufletul tău-prisos de bunătate. Ochii tăi două lacrimi târzii în noapte. Privirea ta blândă, chipul tău duios sunt pentru mine zorii dimineții răsărinde. Zână bună ce-ai vegheat leagănul copilăriei mele, mamă frumoasă, mamă drăgăstoasă, tu ești îngerul meu păzitor, rațiunea existenței mele, ființa sublimă fără de care existența mea n-ar avea sens și nici n-ar
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
ce mărginesc pădurea Bois de Boulogne din Paris. Este o compoziție florală cu acorduri de gardenie, trandafir, iasomie, magnolie și floare de portocal. Acest parfum creează impresia că reușește să emoționeze, să înveselească și să seducă pe oricine prin mângâieri duioase, ca și cum ar fi purtat de o adiere răcoritoare pe deasupra unei pajiști proaspăt cosite. • Jicky, un nume care a revoluționat lumea parfumurilor, dat fiind că creatorul său, Aimé Guerlain, a folosit pentru prima dată într-o compoziție uleiuri aromate sintetice, deschizând
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
33 Eboșate - schițate, care au o primă formă a unei opere de artă, cf. Noul DEX, Ed. Litera, București 2011. Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 80 stufoase, doi ochi scrutează peste grupul celor trei tineri, o dragoste duioasă pentru trupul neînsuflețit al celui căruia îi susține aproape el singur toată gre‑ utatea. Obrajii, buzele, nasul puternic, barba bătrânului Iosif, toate vorbesc despre o deznădejde resemnată în urma unor încercări multe și grele, cu lacrimi mul‑ te vărsate într‑o
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
sonoră de o grație uimitoare. Titlul uneia dintre ilustrațiile încântătoare ale lui Arthur Rackham, ce însoțeau paginile basmului Peter Pan în Grădinile Kesington al lui J.M.Barrie, se pare că a inspirat această magie sonoră ce te învăluie cu glasul duios al unei copilării pierdute. Iar fericirea Inocenței pare să îți umple din nou sufletul de farmecul acelor tărâmuri de poveste, în care graiul zânelor e clinchetul dulce al clopoțeilor, iar spiridușii zboară pe spinarea vântului la chemarea cornului vrăjit al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
asemenea la amplificarea semnificativă a nivelului dinamic. Episodul median, de dimensiuni extrem de reduse (șase măsuri), va afirma o nouă idee tematică ce difuzează o atmosferă 216 asemănătoare lirismului întâmpinat mai devreme în secțiunea secundă. De altfel, Debussy va sugera caracterul duios al țesăturii sonore prin alăturarea cuvântului caressant (mângâietor) noii indicații de tempo, fapt ce nu dezminte meticulozitatea compozitorului de a se face pe deplin înțeles prin asocierea termenilor tradiționali cu expresii de calitate a mișcării. Ritmul în valori inegale (troheu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
33 Eboșate - schițate, care au o primă formă a unei opere de artă, cf. Noul DEX, Ed. Litera, București 2011. Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 80 stufoase, doi ochi scrutează peste grupul celor trei tineri, o dragoste duioasă pentru trupul neînsuflețit al celui căruia îi susține aproape el singur toată gre‑ utatea. Obrajii, buzele, nasul puternic, barba bătrânului Iosif, toate vorbesc despre o deznădejde resemnată în urma unor încercări multe și grele, cu lacrimi mul‑ te vărsate într‑o
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
liraca vântul când bate prin strune, să o audă și în moarte așa cum și păstorul își dorește „Fluieraș de fag” la cap. „Iar la cap să-mi pui Fluieraș de fag, Multe zice cu drag! Fluieraș de os, Multe zice duios! Fluieraș de soc, Multe zice cu foc!” Conceptul din Miorița se aseamănă cu principiile orficilor, care vorbeau și traca. Savanții consideră albaneza de astăzi un dialect trac, explicându-se elementele comune cu limba noastră. Balada Miorița păstrează o mare parte
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
femei de serviciu și în serviciu; - Sunt ignorante în privința ziarelor, revistelor, băuturii, mașinilor, comunicațiilor, dar au know-how în privința mâncărurilor, detergenților, mașinilor de spălat, cosmeticelor; - Dacă femeile sunt vârstnice, atunci ele pier din ochiul publicității sau apar foarte rar ca bunici duioase sau ca harpii stresante; - Dacă femeile „performează” bine pentru familie sau doar pentru bărbați gătitul sau dichisitul sunt răsplătite sentimental. Bărbații tronează peste regatele: bani, distracție, băutură, sport, tehnică. Au orice vocație vor, cu excepția celor „monopolizate” de către femei: - Interesele lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
înalt grad posibil. Montaigne propunea ca educația să fie armonioasă, pentru că noi nu educăm numai corpul sau numai spiritul, ci omul. Scopul educației îl reprezenta formarea unui om cu un corp sănătos, cu judecata bine formată și cu un suflet duios. Acesta era omul de societate gentilomul care avea mai multă experiență de viață și judecată decît cunoștințe. În concepția lui Comenius, educația omului cuprinde educația intelectuală, educația morală, educația fizică și educația religioasă. Școala trebuia continuată pînă cînd absolventul se
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
fost dor de el. Apoi a-nceput să se pisicească în fața lui și l-a întrebat: „Moni, dragă, de ce nu m-ai vrut niciodată?!”. „Nu dispera, i-a răspuns el în glumă, nu e timpul trecut.” Abia după scena aceea duioasă, ea a luat act de faptul că eram și eu acolo și mi-a aruncat un zâmbet fals, care nu prevestea nimic bun. Nu peste mult eu a trebuit să plec pentru câteva minute. Când m-am întors, el o
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
cumula În sine un om atâta putere de pătrundere... În special bucățile populare culese și armonizate de el erau extraordinare.” S. Matei Nica - Fiind dirijor, Alexandru Cristea aprindea glasurile pe care le conducea. A fost cel mai impetuos și mai duios conducător de cor care a atras invidia multora. Al. Cristea știe, În afara zguduitoarei strângeri a glasurilor Într-o deplină armonie, să-și păstreze frumusețea ținutei și să sondeze respirația ascultătorilor săi. Părea un rug În deplină ardere, la căldura căruia
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Îmbrăcată În costum național reprezentând Țara Mamă Înconjurată de provinciile României, Basarabia având un excepțional costum național. Minunate erau petrecerile Duminicale când se pleca În satele apropiate la invitația părinților unor colegi sau profesori. Veronica Bancea - promoția 1930 aduce un duios și neprețuit omagiu fostului profesor Al. Cristea. Din noianul de amintiri de la Școala Eparhială se desprinde Înfățișarea profesorului de muzică pe care Îl prezintă ca om plăcut la Înfățișare, nu prea Înalt, cu o față veselă, cu ochi vioi și
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
mă vadă, în fundul sufletului simt o mare mulțumire. E noapte și-l aștept să vină; tresar la zgomotul ploii. Trăsura unui bărbat de vază care s-a oprit în fața casei, iar el trimte după slugi să-l anunțe... Lucruri înduioșătoare: Duios e țârâitul greierului; la sfârșitul lunii a noua e-atât de stins de nu știi dacă-l auzi sau numai ți se pare. Se comunică în versuri, pecetluite cu flori sau crenguțe, numai în versuri... Lucruri fermecătoare: De după un paravan
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ce deținea un bordel. A crescut printre prostituate ce-și câștigau existența din vânzarea trupului, ele i-au suplinit tandrețea maternă ce i-a lipsit toată viața și de aceea viitoarea cântăreață de succes răsunător le-a păstrat o amintire duioasă. Pe la vârsta de zece ani, însoțită de tatăl ei, atrăgea atenția împreună cu sora sa Simone oamenilor de pe stradă cu cântecele ei, cu glasul ei ce avea un timbru inconfundabil. La cincisprezece ani și-a asumat deplina libertate de a străbate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să joace polca în fiecare seară... Biata femeiușcă! Aici [Ø] oftează cu gura căscată după dragoste, cum oftează crapul după apă pe masa din bucătărie. Cu trei vorbe galante, [Ø]e-n stare să te adore, sînt sigur! Ar fi duios, încîntător!... Dar cum să te descororosești de ea după aceea?] (Trad. de Demostene Botez, E. L. U., București, 1967, p. 139) Treptat, anaforicele folosite de Rodolphe trec de la referința personală Emma Bovary (elle/ea) la o referință imprecisă, situată la
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
scump al mamei transpare din fiecare poem, din fiecare frază rostită. Iată că și acum, ea și-a propus să scrie o carte despre mama ei, plecată de curând, dar care o veghează de undeva, din înălțime. Tonul este cald, duios, amintirea se insinuează în spatele retinei și dă glas emoției și dragostei autoarei. Aflată la prima întâlnire cu proza, Vera Crăciun, după ce a încercat mai multe specii de poezie, s-a avântat în lumea copiilor într-o carte adorabilă, “Rochița cu
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
în câteva cuie ruginite și scârțâind parcă a jale, ușa se deschide cu greu în fața micuților. ... doi băieți și o fetiță: 12, 8 și 6 ani... ... și o bătrână micuță, îmbrăcată în negru, cu broboada acoperindu-i parcă toată fața duioasă, slabă și tristă. Era bunica! Bunica din partea tatălui. Singura rudă în viață, singura speranță, singurul sprijin, singura inimă care mai putea cuprinde viața celor trei copii orfani. Degetele lor, timid, dar pline de speranță, părăsesc încleștarea și, precum dansul aripilor
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
ușă. Aud în spate, răspicat, vocea doctorului manierat către doctoriță: “Nu prea sânt educați pacienții tăi!”. M-am făcut că plouă și am ieșit: când n-ai bani, la ce-ți mai trebuie stil? Nu fi bleg! Domnișoara îmi spune duios să revin mâine, adică vineri. A doua zi, trec pe la serviciu, musai să aduc adeverință că lucrez, că societatea plătește la vedere asigurările de sănătate. Mă dau de toate gardurile, de toți pereții. Mă opresc uneori să vomit: n-am
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mea nu se pune?” Și Zubar pleacă iar. Un Hristos scofâlcit Intră o infirmieră și ne anunță tăios: “Masa!”. Merg după bătrânii mei. La etaj, într-o sală foarte curată, oameni livizi, majoritatea - bătrâni, târșindu-și papucii. La intrare, o imagine duioasă de carton, cu Fecioara Maria și Pruncul. Scârbită mai mult, decât îndurerată. În capătul sălii, pe altă masă, un Hristos scofâlcit de durere parcă se strâmbă la varza leșiată a unui bolnav. Trosc! îmi trântește cineva o farfurie cu două
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
han, cine mai știe? Să mai amintesc că în vremuri de mult uitate pe aici s-au oploșit și niscai haiduci? Sau că aici au cântat lăutari renumiți? Mă tem că nu mai sfârșesc cu poveștile...Așa că îți trimit o duioasă îmbrățișare și aștept vorbele tale, iubite prieten V Au trecut atâția ani de când nu ne-am văzut, dragul meu, dar din scrisorile tale și îndeosebi din ultima simt că tu ești cu sufletul aici la Iași și acolo departe te
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
acolo și poziția în care ședea. Mi-am concentrat privirea și l-am recunoscut: era profesorul Sinescu. Agitația mea l-a făcut să ridice capul. A abandonat scaunul și s-a apropiat de mine. M-a privit cu cea mai duioasă privire cu care am fost privit vreodată, a întins un braț și m-a mângâiat pe frunte. După care a plecat. La scurt timp, a venit brancardierul și m-a dus la pat. Eram uluit. Nu știam cum să interpretez
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]