2,935 matches
-
a dat buzna în camera unde stăteam cu Kate și cu toate documentele legate de apartament și a tunat: —Claire, pentru numele lui Dumnezeu, du-te să vorbești cu el! N-am nimic să-i spun, i-am răspuns cu dulceață. Nu-mi pasă, a răcnit el. S-a ajuns prea departe. Și zice c-o să sune toată noaptea, până când te duci și vorbești cu el. Scoate receptorul din furcă, i-am sugerat întorcându-mi atenția către actele apartamentului. —Claire, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vietate nu are copilărie. E chinuit de mic. În timp ce copilăria mea s-a desfășurat atît de normal Încît, cu excepția canarului, aproape nu mi-o amintesc. Mi-aș dori să-mi amintesc culori, sunete, copilași, performanțe sportive, triciclete, goarne, borcane cu dulceață de gutui, parcuri, melci și femei cu șosete trei sferturi. Nu există nimic Întreg din toate astea. Nu mai există nimic nici din prezent. Am viitorul În față. Care se prezintă sub forma unei mandarine așezate lîngă o brichetă verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ceva de spus despre efectele nocive - dentare și psihologice - ale unor asemenea favoruri, dar pentru că era ziua mea, s-a abținut. M-am așezat pe un gărduț care dădea spre mare să înfulec vata de zahăr, savurând deliciosul contrast dintre dulceața sa incredibilă și consistența sa ușor înțepătoare, până când am devorat vreo trei sferturi din ea și mi s-a făcut greață. Era liniște pe faleză. Cuibărit în fericirea mea, nu dădeam prea multă atenție trecătorilor, dar îmi amintesc ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se poate. Momo nu are nici un pic de experiență. Nu se poate să ... Șeful meu strânge deja narcisa de gât, iar biata floare plânge un praf gălbui pe mocheta gri. —Hei, la noi În firmă nu există „nu se poate“, dulceață. De când am Început să zicem „nu se poate“? „Nu se poate“ e pentru muieri. Credeți că am fost șocată de felul În care mi-a vorbit Rod? Ați fi șocați să aflați cât de puțin șocată am fost. Șovinismul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Împingi ușa ca să intri: răsuflarea captivă a sfinților, așa mă gândesc mereu. Cred că aveam șapte sau opt ani când am venit aici prima dată, cu vată de zahăr pe buze. Și acum, dacă-mi ling buzele, Îi mai simt dulceața de consistența pânzei de păianjen. Am văzut catedrale mai mărețe de atunci: Notre Dame, cea din Sevilla, St Paul. Dar ceea ce face măreția acestei catedrale este tocmai faptul că e mică, puțin mai mare decât un șopron. Nu te-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o porție mare de cartofi prăjiți de la McDonald’s și să-i Înfășor Într-un ziar, dar imaginați-vă numai expresiile nazistelor Într-ale mâncatului sănătos conduse de Alexandra Law, Maica Superioară. În spatele raftului cu cereale descopăr două borcane de dulceață Bonne Maman. Produsele conservate făcute din căpșuni sunt un exemplu excelent de artă culinară autohtonă, mai puțin faptul că dulceața asta e făcută-n Franța. Idee strălucită. Pun ceainicul pe foc. Luând Întâi un borcan În mână și-apoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
expresiile nazistelor Într-ale mâncatului sănătos conduse de Alexandra Law, Maica Superioară. În spatele raftului cu cereale descopăr două borcane de dulceață Bonne Maman. Produsele conservate făcute din căpșuni sunt un exemplu excelent de artă culinară autohtonă, mai puțin faptul că dulceața asta e făcută-n Franța. Idee strălucită. Pun ceainicul pe foc. Luând Întâi un borcan În mână și-apoi și pe celălalt, le țin deasupra aburului produs de apa din ceainic până când etichetele se dezlipesc și cad. În sertarul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În mână și-apoi și pe celălalt, le țin deasupra aburului produs de apa din ceainic până când etichetele se dezlipesc și cad. În sertarul cu pungi pentru congelat, găsesc câteva etichete noi și scriu pe ele cu litere rotunde, bucolice: Dulceață de căpșuni Shattock. Luată de val, Încerc să desenez o căpșună apetisantă În colțul etichetei. Arată ca un pancreas inflamat. Lipesc eticheta pe borcane. Et voilà! Je suis une bonne maman! —Kate, ce faci? E trecut de miezul nopții. Rich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fiu văzută, dar drept În mijlocul holului școlii se află masa cu ofrandele tradiționale. Una dintre mame pare să fi adus o capră Întreagă În sos curry. Mama lui Kirstie a făcut drob de miel din intestine adevărate. Dumnezeule. Ascund repede dulceața mea de căpșuni În spatele unei fortărețe cu creneluri din pâine făcută cu lapte și praf de copt. —Salut, Kate! Ai Început să lucrezi cu jumătate de normă? tună Alexandra Law, dezvăluind un tort diplomat de dimensiunea clădirii Albert Hall. —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
piele, parcă Începe să-mi aburească ochelarii, Îi ridic pe frunte, nu văd mai nimic, doar multă lumină. Mă gândesc că probabil am făcut o piruetă și m-am Întors cu fața la veioză. Nu Închid ochii, Îmi place lumina, Îi simt dulceața. Rămân nemișcat, Închipuindu-mă străveziu, evaporat, suspendat, ca o pană, ca un fir de praf În lumină. Creierul meu e doar un abur fierbinte, vălătuci alcătuind gesturi și ființe spectrale: mătușa Clara alături de mine, demult, acasă la ea. Apoi emoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai trăia decât pentru și prin cei câțiva cai aflați la modesta lui moșioară de lângă București, biată rămășiță a unei averi altădată fabuloasă, tocată pe postavul verde al meselor de chemin de fer din cazinourile rivierei franceze. Printre cafelele și dulcețurile saloanelor unde mai era primit, aflase toate detaliile de culise ce urmaseră "scandalosului comportament" și pe care se grăbise să i le comunice lui Marius, sub cuvânt de onoare că nu va mărturisi niciodată numele persoanei care-l informase. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pornește către ușă. Aceasta se deschide brusc, făcând loc unei tinere de vreo nouăsprezece ani, cu chip proaspăt și inocent, pe a cărui buze se citește un zâmbet deschis și cald. Pe o tavă întinsă se văd câteva chisele cu dulceață de caise. Ceasul călduros al amiezii face ca apa rece, proaspăt scoasă din fântână, să aburească paharele înalte. Din spatele ei, se ițește fața unui alt jandarm, vesel și cu obrajii roșii ca merele domnești. Agită în mână altă sticlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
săturat? - SÎnteți bine dispusă astăzi, spuse și rîse, invitînd-o, să se servească singură „ca la ea acasă”, de pildă să-și facă o cafea, dar ea preciză că băuse, atunci el Îi arătă servanta În care se aflau șerbetul și dulceața, pe care le avea În patru borcane dăruite de doamna Pavel: mica ei propagandă de gospodină, repetată În fiecare an, la care el reacționa cu sincere mulțumiri și prefăcute laude, pentru că nu se pricepea. Ea deschise ușa servantei, și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
gîndeam să vă rog... În amintirea ei... Spuneați că ați fost colegi... Să vorbiți dumneavoastră cu cine o fi. De dumneavoastră se vor teme sau se vor rușina. - Sigur că da, răspunsei, iluminat parcă. Vrui s-o servesc cu o dulceață din borcanul pe care Îl aveam de la doamna Pavel anume pentru musafiri, și să-i fac o cafea, dar refuză, invocînd o nu știu ce grabă gospodărească. La plecare Îmi mulțumi pentru „ajutorul” promis, și după cîteva zile, Împreună cu ea, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
îl explica prin nevoia de concretizare a unor abstracte și nume de materii: blănuri, mătăsuri, scumpeturi etc. Și Al. Graur a evocat extinderea lui -uri, în Tendințele actuale ale limbii române (1968: 90-92), ilustrînd-o cu zeci de exemple: bunătățuri, cerneluri, dulcețuri, ierburi etc. În unele cazuri - nu foarte multe, dar care privesc cuvinte cu mare frecvență în uz - pluralul în -uri a dublat sau chiar a înlocuit (ca formă recomandată de normă) vechiul plural în -e sau în -i: mărfuri, treburi
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
posmagii de care leneșul întreba, când i s-au oferit pe gratis de către o cucoană, dacă sânt muiați și a preferat să se lase spânzurat decât să și-i înmoaie singur. În realitate, dacă ești sănătos, lenea e o mare dulceață și e un produs natural al amintirii paradisului. De ce s-o considerăm păcat capital?" "Leneș mai poți să fii, mi-a răspuns mama, lenea trece, dar să nu fii puturos. Știi tu cum se zice: pute pământul după el." " Da
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rude înstărite care o ținuseră până nu demult în liceu... Atât îmi povesti din viața ei, nu mai mult, dar pe mine nu mă interesa viața ei de până atunci, prezența ei mă acapara, adică prezentul, ochii ei, dogoarea sărutărilor, dulceața amețitoare a trupului ei inepuizabil în dăruire... Am început s-o vizitez seară de seară fără să mai stau toată noaptea; cum să le spun părinților de fiecare dată că am fost la un ceai care s-a prelungit, până în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cam strângeau și își văzuse de lucrul ei și când la un moment dat își căută cu picioarele pantofii sub birou găsi numai unul bun, celălalt fusese ros chiar acolo lângă ea de un șobolan. Alta avea un borcan cu dulceață în dulap, i se făcuse poftă și vrusese să ia o linguriță, deschisese ușa mică a dulapului și vârâse mâna. În clipa aceea fusese mușcată de unul care îi sări și în piept; leșină și în câteva minute i se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Semantica Generală, șopti el confidențial. În timpul acestui schimb de opinii, deși fusese scurt, femeia trebuie că avusese timp să-și formuleze și ea propriile opinii și gânduri, pentru că, brusc zâmbi: - Dragă prietene, spuse ea cu o voce încărcată cu o dulceață exagerată de sarcasm, odată și odată va trebui să-mi explici ce e Semantica asta Generală și să-mi spui totul despre Dumnezeul ei; cum a reușit el să înfrâneze pasiunile celor mai dornice și categorice, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
formele și culorile după care tânjeam: negru-vișiniul cireșelor amare; mieriul strugurilor albi; rozul unduit dintre petalele de trandafiri; maroul înghesuit și siropos al nucilor verzi; portocaliul cojilor de lămâie și gref. Închis în recipienții ermetici ai amintirilor, amețit de-aromele dulcețurilor și-ale jeleurilor topite după rețete străvechi și infailibile, trăiam în secret niște voluptăți imposibil de descris. Abia atunci mă apuca furia. Uram dulcegăriile și, spre deosebire de colegele mele de școală, angajate într-o perpetuă declarație de-amor față de patrie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în ziare (sub pozele zâmbitoare, dar întotdeauna severe, ale Tovarășilor). Într-o dimineață, m-am hotărât să trec la fapte. Am pus mâna pe cravașa bunicului Vitalian și-am luat la rând borcanele din bucătărie. Loveam repede, ordonat, cu furie. Dulcețurile zburau în toate părțile (cojile de lămâie se lipeau cel mai bine de pereți) și, odată cu ele, și iluziile mele într-o memorie blândă și intactă. Spre deosebire de tipul ăla cu ceaiul și prăjitura, de care îmi povestea taică-meu, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu faianță albă, înfășurat protector în perdelele și draperiile catifelate pe care, cine știe de ce, bunicu’ Vitalian nu mă lăsa să pun mâna, plesnindu-mă de fiecare dată când mă apropiam de ele. Visul meu prostesc mirosea a cuișoare și dulceață de vișine, ca o jucărie perfectă. Și jucăria asta nemaipomenită, în care puștiul din mine își punea toate speranțele, s-a făcut țăndări într-o bună zi. Era o zi simplă, curată, oribilă. N-am uitat-o, dar nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
urcând fără să știu spre spațiile ascunse ale pulpelor. Ce vedeam acolo nu v-aș spune nici dacă m-ați ruga frumos. Eram împins, îndepărtat cu piciorul, dar reveneam, mulțumit de chicotelile băbuțelor. Pe la șase ani, s-a terminat cu dulceața și pupăturile: simplu, brusc, ineficient, așa cum se termină totul în viață. Odată cu începerea școlii, ne-am mutat la bloc, cărând după noi lăzi și geamantane, ca-n război. Bunică-meu înjura, apoi încerca să zâmbească, zicându-mi: „E mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și pere în toate părțile. Râdeam ca proștii, fete și băieți, ca oricine. Între timp, noi crescusem, iar el se-oprise pe la 14 ani. O cunoșteam și pe mama lui, o bătrânică adorabilă, cu trandafiri în ghiveci și borcane de dulceață-n geam, fostă activistă la școala generală unde învățasem. Tovarășa Protase (nu suporta să-i zici doamnă) condamna și înfiera dușmanii Partidului cu aceeași generozitate cu care împărțea șerbet și nuci de Crăciun. Uneori, ne chema să-l vizităm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
picioare atârna obosit varicele, în globuri albastre-vișinii. Ajungeau la clase triste, cu degetele arse de nicotină. Nu le vedeai deloc așezate la catedră; dacă ai fi adus zmeură și zahăr, jumate din cancelaria din „Maiorescu“ ar fi produs o excelentă dulceață. Directoarea adjunctă te întâmpina cu niște picioare robuste, antrenate să facă față efortului administrativ. Sub comanda lui Milford, la ora 8 dimineața se încolonau pe holuri și-n cancelarie colegele mai vârstnice, „găluștele“, „bombeurile“, „epavele“ (cum le porecliseră golanii), o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]