4,381 matches
-
ieșeau amândouă în oraș cu automobilul și nu se întorceau decât seara târziu. Nu mă dumiream: cum s-a înfiripat așa deodată strânsa prietenie dintre ele? Dar asta e altă socoteală. În sfârșit, întîmplarea făcu s-o întîlnesc într-o după-amiază pe când urcam scările locuinței. Ea tocmai cobora. Scara era îngustă, trebuia să mă rezem de balustradă ca să-i fac loc să treacă. Când am ajuns unul în dreptul celuilalt, am prins-o în brațe și i-am astupat gura cu o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de iubiți. ― Monstrule, când ne mai vedem? Câteodată îmi lipsești mult. Știi, mi-e dor de un chef la cataramă... ― Uite, acum. Așa, pe nepusă masă. ― Acum nu pot. Mă așteaptă idiotul meu. ― Atunci, miine. Vino la mine, pe la cinci după-amiază. Până una alta, am renunțat la ideea de a face curte fetei proprietarului cu toate că era mai indicată decât Dolly. Însă cu Dolly mergea repede treaba, oricând o aveam la îndemînă. Afară de asta era mai frumoasă decât Cici și în plus
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
într-o stare sufletească străină de simțirea lui, cu atâta convingere și sinceritate? " Mi se pare ― spuneam ― că deocamdată nu iubesc... decât iubirea!" Găsisem o explicație de moment pe care viitorul avea s-o infirme curând... curînd! V Într-o după-amiază, pe când mă întorceam din oraș, am întîlnit-o pe Mihaela pe scară, aproape de locul unde o sărutasem cu două luni înainte. A încercat să mă ocolească (parcă se temea să nu i se întîmple același lucru) și chiar o luă înapoi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să ne risipim ridicol energia și exuberanța care nu mai încăpeau în ființele noastre. Ce bogată a plecat în trecut prima noastră săptămână de zbor prin fericire. Numai un mic nor ne-a umbrit cerul în acest timp. Într-o după-amiază, pe când mă întorceam din oraș cu ziare, am găsit-o pe Mihaela în holul hotelului, stând de vorbă cu un tânăr chipeș și destul de elegant. Nu pot spune că am observat în conversația lor un aer de complicitate. Însă numai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
băiat și o fată s-au întîlnit, s-au iubit și apoi s-au despărțit. E așa de firesc, așa de simplu! Totuși, am lăsat o portiță deschisă; dacă voia neapărat să-mi ceară deslușiri mă găsea acasă în fiecare după-amiază, ca de obicei. De fapt, voiam proteste, reproșuri, lacrimi. Adică întreg cortegiul de implorări care îmi gâdilaseră plăcut orgoliul de atâtea ori în astfel de împrejurări. Am expediat scrisoarea prin poștă și în clipa când a lunecat în cutie, am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
culcare, o infirmieră trimisă de Mihaela îmi aduse un bilețel: Sânt în spital, rezerva 81, vino urgent. Fug într-un suflet să văd ce s-a întîmplat? Am vorbit cu medicul-intern de serviciu. "Ce-i cu sora mea, internată în după-amiaza asta? E așa de grav?" Nu vă speriați, doamnă, n-are decât o simplă fractură. Mai prost stăm cu soțul ei..." "Cum, au fost împreună?" (Știam că-mi telefonasei mai devreme după ea și acest lucru m-a pus în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
patului (nu era nici un scaun în cameră) și i-am vorbit cât mai cald și prietenos cu putință. (Făceam un efort mare, aproape vizibil.) ― Știi, Alexa a fost acasă la noi. A petrecut noaptea acolo. Sper că va veni și după-amiaza asta. Nu te neliniști din cauza fracturii. După cât am înțeles nu-i ceva grav. Într-o săptămâna te faci bine. Dacă ai nevoie de Zamfira... ― Da, trimite-mi pe Zamfira, mi-a spus fără să mă privească. (Îmi evita privirea și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Vei avea de-a face cu mine. Și nu numai tu... ci mai ales altcineva... pentru că persoana și banii tăi nu mă interesează deloc. Am cerut inspectorului financiar să verifice îndată gestiunea lui Nenișor. Acesta îmi aduse raportul chiar în după-amiaza acelei zile. Găsise o lipsă de 420.000 lei (se vede că Nenișor sustrăsese bani și mai înainte, pentru alte nevoi). ― L-am prins! Al meu e! strigam copleșit de satisfacție, de parcă apucasem pe Dumnezeu de picior. ― Ce facem, sesizăm
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
numaidecât (deși m-am opus vehement) pe Simone de Beauvoir alături de Marguerite Yourcenar și au nuanțat (bine-venit) pe tema feminității analizate de bărbați, a mascu linului surfilat de autoare, a scrânciobului Animus-Anima. În sfârșit, eu cred că a fost o după-amiază incitantă. 31 martie 2011 Caligrafie, calofilie, kalokagathie (iaca poznă) Trag nădejde că domniile voastre vor fi înțeles la iuțeală că subtitlul (relativizant și autopersiflant) l-am lipit din (poate excesiv) bun-simț: să nu cumva să se creadă că, într-o vreme
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o jalnică dovadă la dosarul netrebniciei valahe. Cea care-i isteriza pe Eminescu și Cioran, îl amuza sarcastic pe Caragiale, îi agasa pe Eliade și Mircea Vulcănescu și-l făcea până și pe Noica să înjure. Am rătăcit năuc o după-amiază întreagă prin albumul Materie și istorie. Monumentul public și distopiile lui, editat în română și engleză (cu un CD excelent pentru amatorii de fantazare istoric-bucureșteană) de Anca Benera și Alina Șerban la Institutul Cultural Român. Numai că, din păcate, ceea ce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
spre templul lui Apolo, unde, în spate, într-o grotă, ieșeau aburii ce provocau extazul Pythiei, îmbătînd-o ca un alcool greu, provocîndu-i ceea ce cunoscătorii numesc "a doua vedere", locul ți se pare epurat de enigme. Din fericire, e soare, lumina după-amiezii aurește puțina iarbă rămasă în jurul pietrelor și, astfel, măcar melancoliile reușesc să fie ambigue. Ne strângem toți, sus, pe platou, în "tribunele" stadionului pe care s-au desfășurat jocurile delfice. Iarba e verde aici, neînroșită de intemperiile toamnei, și strălucește
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din Duval County (Florida) au interzis celebra poveste a fraților Grimm, "Albă ca zăpada", cu argumentul că ea cuprinde prea multă violență! Un comitet pentru revizuirea manualelor școlare din același stat a detectat rasism în spatele unor propoziții ca: " Atunci când lumina după-amiezei se înnegrea" sau "fața deputatului s-a întunecat"! În comparație cu aceste "ciudățenii", intoleranța față de fumători pare o nimica toată. În California găsești mai greu de lucru dacă ești fumător, căci în toate instituțiile publice fumatul e interzis. Funcționarii nefumători nu suportă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
felinare. Mă bucuram de tăcerea aceasta, de blândețea serii, de orașul pustiu. Eram mulțumit. Avusesem o zi bună: un orb, reducerea de pedeapsă pe care o nădăjduiam, calda strângere de mână a clientului meu, câteva fapte mărinimoase și, în cursul după-amiezii, o strălucită improvizație în fața câtorva prieteni despre asprimea clasei noastre conducătoare și despre ipocrizia elitelor. M-am dus pe Podul Artelor, pustiu la acea oră, spre a privi fluviul care abia se mai zărea în întunericul ce se lăsase de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de lux, casa iadului aștepta, liniștită, în margine de trotuar, un fulger ce nu-i cădea asupra. - Oameni cu stare! Oameni de treabă! spunea cucoana Vera pentru a se consola că Sia și Lică nu-i mai procurau distracția de după-amiază. XVI La Elena Drăgănescu, într-o zi de moină prin februarie, Nory intră cu aerul că e purtătoare de mari noutăți. Elena arăta tocmai lui Mini cărți poștale cu vederi poetice trimise de Maxențiu. Prințul luase deprinderea regulată a acelui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în strada Minervei îi turburau programul fericirii oarecât. In schimb, programul Linei era acum mereu același. Casa să fie a ei și Rim să plece unde știe! între ei nici un schimb nou de vorbe. Aceeași mocnire a răului. într-o după-amiază, când gemenii ieșeau de la Rim, Lina, cu trăsura gata la poartă, îi oprise cerând un op medical pe care știa bine că-1 au. • - Merg cu vai pe acasă, să mi-1 dați! Cei doi primise. înțelegerea lor piezișă nici nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și sufletească de convalescent și de la acea slăbiciune trecuse lesne la un somn adine. Se sculase în dimineața "generalei" odihnită de somn liniștit și rămăsese învăluită de o beatitudine în care orice preciziuni se topeau. Ideea invitaților, a muzicei de după-amiază erau idei blajine și distrate. Vroi să orânduiască câte ceva, dar ezită, lăsă mai bine să dispună atunci chiar pe loc, de acord cu Marcian. Fie că era lene, fie că neîncredere în sine, simptomele, evident, erau noi. Dete numai ordinele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ales mulțumesc Creatorului că mi-a dat tăria să rezist trăirii intense a tuturor emoțiilor de care am fost stăpânit. Mulțumesc! Mulțumesc! Revenit acasă, primesc telefoane din diverse localități, precum și cel venit din partea Marianei, care mă avertizează că în orele după-amiezii vor trece pe la mine Madily și Vrony, cu o anumită problemă... Până la venirea persoanelor anunțate de Mariana caut să rememorez impresiile de la Școala generală nr.2 și încropesc pe fierbinte eseul despre „Începutul noului an școlar 2009-2010”. Aștept cu drag
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
rostea cuvinte frumoase de dragoste și prețuire colegială... Să fie oare aceasta ultima noastră convorbire pe această lume? Își va mai reveni oare din această grea situație? Greu de spus. Cele ce scriu acum au avut loc într-o mohorâtă după-amiază a zilei de 3 ianuarie 2010. Singura mea nădejde de a comunica mi-a rămas la colegul Grigore Negură din Brăila, care și el în ultimul timp a făcut mari eforturi ca să vorbească cu mine și să se facă cât
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
urmă; în fapt, o casă greoaie, dărăpănată, care ar semăna cu un cufăr vechi, mâncat de carii, dacă zidurile cenușii, pe alocuri putrezite, n-ar fi acoperite de glicină. Vine în fiecare marți și în fiecare vineri, în jurul orei cinci după-amiază, se abate prin pavilionul bibliotecii ca să stea de vorbă cu tânărul custode, apoi suie scara de lemn stacojiu spre încăperile unde s-a izolat prietenul său din tinerețe și, probabil, singurul său pacient. Căci, după unii, Monseniorul n-ar mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lemn în pălăria metalică a unui ceas deșteptător, pentru a-mi birui somnul, neavând un reșou la care să-mi fac o cafea. Așa mi-am pregătit examenele, patru ani, la Litere, la Drept și la Filosofie. În timpul anului, cu excepția după-amiezelor în care îmi permiteam luxul de a merge la un film, pe bulevard, colindam bibliotecile, citind tot ce găseam despre Evul Mediu. Scriam o "Reabilitare a Evului Mediu", pe care o visam operă capitală, dar al cărei manuscris l-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
imaginat un sfârșit mai străin de logica mea. Trec peste faptul că eu n-aș avea pe cine să chem. Dar cum să transformi moartea în spectacol? 22. Doctorul Luca ascunde, probabil, ceva ― și-a zis Julius ― dar ce? În după-amiaza în care a deschis prima oară ușa bibliotecii, bătrânul i s-a părut ușor caraghios, poate din pricina uriașei pălării de pai pe care și-o înfundase pe cap, și surprinzător de spilcuit pentru un bețiv. Julius tocmai se apucase să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
25. Mă plimbam pe aleile unui cimitir cu castani enormi, pe care îl mai văzusem parcă, intrigat de faptul că uitasem de ce pe pietrele funerare nu era trecut nici un nume. Și, din câte îmi aminteam, cunoscusem cândva motivul. Era o după-amiază senină, cu cer albicios și cald, iar lumina moale, filtrată prin crengile castanilor, îmi dădea o stare de toropeală aproape plăcută. Mă deranja doar zgomotul făcut de castanele coapte care cădeau pe pietre. La un moment dat, m-am pomenit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ce puțină importanță au unele nevoi fără de care, înainte, nu mă puteam concepe. 31. Julius a încercat să dreagă, cumva, o glumă nereușită ("Sunteți mai bolnav, se pare, decât bolnavii pe care i-ați tratat", i-a spus într-o după-amiază), dar doctorul Luca i-a retezat-o scurt: "Dacă vrei să te iert, vino cu mine. Am descoperit o tavernă unde mușteriii sunt serviți de femei drăguțe și se poate gusta un vin pe cinste". Din centru, au pornit-o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de la lucru, dacă nu erau prea obosiți, unii se abăteau pentru o oră, două, pe la cârciumă, convinși că rachiul îi ajuta să prindă puteri. Duminica, fumul de țigară se îngroșa de-l puteai tăia cu cuțitul, din primele ceasuri ale după-amiezii. Bărbații se strângeau la cârciumă cu aceeași punctualitate cu care se duseseră, dimineața, la biserică. Și, cum se amețeau, ridicau vocea, zbierând pentru a fi auziți, în timp ce ochii încețoșați, din ce în ce mai nesiguri, priveau în gol. Încăperea, luminată vag seara de flacăra
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
urmă, va hotărî, probabil, nehotărârea mea. Peste două zile, mă voi interna la "Urgență" fiindcă așa au căzut zarurile. Îmi vor face coronarografia care va arăta cum stau. 51. În principiu, nu cred că există ceva mai minunat ca o după-amiază de vară calmă, fără vânt, când nu se clatină nici o frunză, iar lumina se filtrează prin crengi. Stai culcat în iarbă, ascultând zumzetul insectelor care ciuruie liniștea, privești bucățile de cer ce se văd prin frunzișul unui copac, simți în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]