3,503 matches
-
își află o hrană suculentă: În societatea îmbogățită și disciplinată prin tehnică, puterea se obține fără vitejie; s-au cultivat dar inevitabil vicleșugurile, lașitățile arogante ori tîrîtoare, și toate păcatele mici și urîte în care se încheagă energiile inferioare și echivoce. Mecanismul acesta minunat al supunerii și îngăduielii, care face posibil statul, permite tipului politic, stăpîn pe dînsul, să facă nerozii într-o măsură care în nici un domeniu specific omenesc n-ar putea fi atinsă. Fiindcă acel mecanism, prin structura și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
coaliții restrânse au un caracter provizoriu și scopul limitat de a "acapara" guvernul și o fază în care acele coaliții, în cazul în care nu se destramă subit, se consolidează și formează un regim funcționabil). Totuși, deși distincția este fără echivoc, în sfera empirică diferența nu este la fel de clară. Este dificilă, mai ales, analiza procesului instaurativ din prima faza a consolidării. În această etapă inițială, în special după o criză profundă și o lungă perioadă de tranziție, prima problemă a guvernanților
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cele mai interesante din spatele acestei concepții de democrație sunt: a) revalorificarea participării directe la dezbaterea politică, cel puțin în cadrul limitat al localismului; b) reconsiderarea temei dezbătute (în scopul elaborării unei soluții nu se poate rămâne pe pozițiile inițiale); c) eliminarea (echivocă, inclusiv în plan empiric) a presupunerii că poziția unui actor e definitivă și nu se modifică pe parcursul procesului decizional. Pornind de la aceste premize se poate defini o democrație "deliberativă" - un regim democratic în care există spații de discuție participativă și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nucleară Rezonanța magnetică (RM) este folosită atât ca metodă de evaluare a anatomiei cordului și vaselor, cât și ca metodă de evaluare anatomică și funcțională a bolii cardiace ischemice. Analiza cicatricii miocardice și a miocardului viabil se poate face fără echivoc prin această metodă la pacienții cu istoric de infarcte miocardice care necesită revascularizare. O analiză retrospectivă- a unei cohorte de pacienți vârstnici (peste 70 de ani) supuși unui examen RM de stres pentru evaluarea ischemiei miocardice între 2006 și 2010
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ana Gabriela Fruntelată () [Corola-publishinghouse/Science/91931_a_92426]
-
deosebiri de durată sau de accent. *28 Bliss Perry în Study of Poetry (Studiul poeziei) vorbește confuz și derutant despre "ponderea" cuvintelor, despre "intensitatea sau înălțimea relativă prin care sunt indicate sensul și importanța lor" *29. Concepții greșite și formulări echivoce similare ar putea fi ușor citate din multe alte cărți clasice. Chiar și când se fac distincții corecte, ele se întâmplă să fie învăluite într-o terminologie contradictorie. De aceea, minuțioasa istorie a teoriilor metrice engleze a lui T. S.
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
poet bun și adevărat, nu doar drept "poetul unui secol al prozei" *27. Și teoreticieni cu vederi atât de diferite ca I. A. Richards în Practicai Criticism și Oeanth Brooks și Robert Penn Warren (in Understanding Poetry) recomandă fără nici un echivoc un singur etalon pentru aprecierea poeziei si subliniază în mod categoric că nu se cade să încercăm să "situăm" poemul după autor, după perioadă sau după școală înainte de a-l judeca. Se poate, desigur, afirma că acești critici, care în
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
este dara o condițiune fundamentală; articulațiunea nu" (Hașdeu, 1881/1984, p. 41), lingvistul român desfășoară următoarea argumentare: "S-a zis nu o dată că limba, pentru a merită numele de limbă, trebui să fie articulata. Un sunet nearticulat, adecă confuz, nedeterminat, echivoc, este un zgomot neorganic, un țipat animal, o notă muzicală, dar n-are a face cu limba. Această aserțiune e falsă. Germanii articulează foarte rău tenuele și mediele, astfel că în pronunciațiunea lor un k se distinge de un g
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
periculoasă pentru trupul omului, fiindcă aduce moartea prin păcat. Și numai ei, în regiunea respectivă, aveau mari rețineri pentru căsătorie, dar căutau cu grijă și primeau în preajma lor copii pentru menți- nerea frăției. Deci scrierea lui Saul ne spune fără echivoc și rușinare, prin ,,revela- țiile” poznașului hoțoman, că păgubiții eseni au început să strige după ivriții cei în-țelepții: Huuooo! Hoții! Hoții! Hoții! Drept răspuns aceștia le-au trîntit-o în obraz cu mare golănie; ei au dat întîmplător peste niște ,,învățături
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sine însuși, modificânduși adesea prin ea chiar armătura ideologică de om abstract." Dacă pe acest plan al ideilor nu se întâlnește cu G. Călinescu, este interesant de observat că nu se întâlnește nici cu E. Lovinescu. Criticul "sburătorist" scrie fără echivoc: "Nimic din această critică modernă ( citește aplicatăă, în opera lui T. Maiorescu; în articolele despre Eminescu, Caragiale sau în cele câteva rapoarte academice nu găsim decât o critică embrionară, sigură în judecata ei, măsurată și atică în formă, dar neîndestulătoare
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
formal, ca statut și stilistică, mai limpede, mai evidentă, mai convingătoare. Creștinismul răsăritean, cu înalta și vechea lui tradiție, are totuși și astăzi reprezentanți care se despart cu greu de coaja protectoare a politicului, care se dezlipesc anevoie de prestigiul echivoc al categoriei de putere. Pentru aceștia, simbolica tăriei lipsite de forță rămîne încă de redescoperit, de asociat din nou cu autoritatea spirituală. Totuși, mai limpede poate decît orice altă epocă, modernitatea tîrzie îndeamnă/obligă religiile să se comporte paradoxal față de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
arătând că este nefondată: "Marea teză a lui Sir Robert Filmer este că "oamenii nu sunt în mod natural liberi". Acesta e fundamentul pe care stă monarhia lui absolută"65. Rezumată astfel, ipoteza lui Filmer lasă să se înțeleagă fără echivoc că oamenii nu pot avea niciodată libertatea de a-și alege conducătorii sau formele de guvernare. "Prinții au o putere absolută, și prin drept divin; sclavii nu pot avea niciodată dreptul la încheierea unui pact sau la consimțământ. Adam a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Vasile Băncilă (din păcate, un text diluat în multe dintre fragmentele sale, exersînd o critică juvenilă și aluzivă la adresa noii generații), iar observațiile sale sînt dense și, în egală măsură, conceptual- metodice. El imputa, mai întîi, termenului spiritualitate un caracter echivoc. Și asta pentru că trimitea deodată la lucruri total diferite: 1) la o nouă viață interioară, care putea fi într-adevăr nouă; 2) la o nouă cultură, dar care era totdeauna veche, și 3) la o nouă viață duhovnicească, aceasta nefiind
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de integralism i se părea lui Vulcănescu pur și simplu o zădărnicie. În ceea ce privește spiritualitatea care înseamnă viață culturală, Vulcănescu o judecă prin vizorul filosofiei culturii și arată că, aici, confuzia provine din caracterul deopotrivă obiectiv și ideal al valorilor, un echivoc ivit odată cu filosofia și care a funcționat în istorie pînă la Goethe și puțin după. Cei ce au explicat criza modernă a culturii, Valery, Spengler, Keyserling, Berdiaev, Scheller, Maritain, au sugerat și efectele unei asemenea obscurități: "1) îndobitocirea (în sens
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
anunță majorarea alocațiilor pentru copii cu 26,8%, fără însă a se preciza concret ce înseamnă asta. Articolul intitulat Copiii, suprema datorie față de viitor (1/1986, pp. 12-13) prezintă elogios și detaliat acest decret, și se încheie cu promisiuni fără echivoc: Profund recunoscătoare iubitului nostru conducător pentru noile măsuri care vin direct în sprijinul familiilor, al mamelor cu mulți copii, femeile patriei se simt îndatorate să urmeze minunatul și nobilul îndemn ca, la fel ca și părinții și strămoșii noștri, să
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
și G3 - slab diferențiat (fig. 244E). Gradul histologic este considerat factor de prognostic independent și este superior marcherilor de proliferare imunohistochimici [12,13]. Imunohistochimia Nu există până acum nici un marcher imunohistochimic care să poată fi folosit pentru a deosebi, fără echivoc, adenocarcinoamele ductale ale pancreasului [12]. Acestea pot fi pozitive pentru CK 7 (fig. 244F), 8, 18 și 19 (fig. 244G), EMA, CEA, CA19-9, DUPAN-2, MUC1 și MUC2 (fig. 244H) [2,3,14]. VARIANTE ALE ADENOCARCINOMULUI DUCTAL ȘI NEOPLASMELE MIXTE ALE
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
doar frecvența picnicurilor a scăzut începând cu 1975, ci și cea a altor activități sociabile: jocul de cărți, vizite primite de la prieteni și făcute acestora, invitațiile la cină, reuniuni de club, jocuri de societate ș.a.m.d. Concluzia este fără echivoc pentru Putnam: o scădere fără precedent a sociabilității americane, o descompunere a rețelelor sociale și un efect puternic asupra normelor de reciprocitate, încredere socială și cooperare. "Dezbaterea Putnam" care a urmat a avut în centrul său tocmai efectele presupuse ale
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
cu multe ambiguități, duplicități și jocuri de culise. La porțile Orientului, nimic, sau aproape nimic, nu este și nu poate fi descris în culori riguros tranșante, în alb și negru, prin disocieri radicale perfect delimitate. Intervin mereu nuanța, aproximativul, chiar echivocul. Iată, de pildă, cazul unui romancier (facem numai tipologie), care a făcut adesea aluzii anticeaușiste, dar nu și radical anticomuniste. El a criticat aberațiile sistemului, dar n-a respins niciodată sistemul însuși, ca atare. Literatura sa poate fi deci clasată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Să ne întrebăm deci: care a fost și este atitudinea generală a scriitorului, înainte și după 22 decembrie (evit dintr-un scrupul semantic să vorbesc de o adevărată revoluție)? Se poate constata cu ușurință că toți sau aproape toți scriitorii echivoci, oscilanți, prudenți, calculați au fost recuperați cu ușurință și recompensați de noul regim; care este proporția reală, în opera scriitorului, a poetului în cauză, a poeziilor de rezistență și a celor oficiale, delirant omagiale, cu elogii ceaușiste pe sute de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
observă, în ultima perioadă, o evidentă tendință de exagerare, idealizare și chiar mitizare a acestui concept de rezistență prin cultură sau opoziție intelectuală, după altă formulă. Ea a existat, într-adevăr, într-un anume sens. Dar nu ferită de un echivoc profund și nici de o ambiguitate fundamentală. Căci se ajunge adesea până acolo încât se poate pretinde că orice act de cultură, sub vechiul regim, a constituit un act de rezistență. în acest sens, rezistenți au fost și oficialii, și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ies bine în evidență și în culegerea de interviuri, rămasă neobservată, Dizidență sau rezistență prin cultură, de Gabriela Rusu-Păsărin (1994), la care am participat cu precizări în sensul de mai sus 4. Culegere semnificativă, în felul său, totuși, pentru întregul echivoc al întrebărilor și răspunsurilor. Ce se dădea cu o mână se lua cu alta. Noțiunea de rezistență culturală apăruse deja. Nu mai putea fi negată și respinsă. Dar nici acceptată integral și mai ales de toți comentatorii. De unde, multe oscilații
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
politică în relațiile cu țara (scrisoarea din 5 decembrie 1980, absolut esențială pentru precizarea atitudinii lui M. E.). Ca autor român, ce poate fi mai legitim decât dorința de a reveni în propria cultură? Dar unde încep ambiguitatea, candoarea și echivocul de neocolit al unor astfel de confesiuni și demersuri? El era convins (și în acest punct greșea, supraevaluându-se) că regimul dorea să facă totul ca să-l recupereze. Scrisoarea din 5 decembrie 1980 precizează foarte clar și condițiile: susținerea candidaturii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
anume speranță și chiar naivitate erau nu numai permise tuturor, dar și încurajate. Știu bine, pe de altă parte, că privită azi, de la distanță, și cu criterii rigide, absolute, întreaga situație părea (și chiar așa era, în bună parte) profund echivocă. Nu altul era însă prețul pe care epoca îl impunea tuturor acestor întreprinderi riscate, lui Mircea Eliade în primul rând. Trebuie mereu căutat marele vinovat. Trântitul brutal al ușii ar fi echivalat cu o adevărată catastrofă. întredeschisesem, jumulit de pene
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
foarte important, după noi, pentru evaluarea obiectivă a unor astfel de afirmații: semantica cu totul particulară a lui Constantin Noica). Se mai vorbește acolo de eventualitatea de a deveni agent (sic !) cultural, intelectual. Dar totul este atât de fals și echivoc, încât nu mai insistăm asupra acestui episod atât de controversabil. Ce procese sufletești obscure l-au determinat? Reținem doar faptul că filozoful se declarase dispus la pasivitate totală, la renunțarea la orice gest ostil față de regim, la o izolare socială
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
bine cunoscute. O astfel de politică, inclusiv culturală, putea deci să recupereze și chiar să încurajeze tot ce Noica scria și publica chiar dacă la un cu totul alt nivel despre sufletul românesc și spiritul românesc în cumpătul vremii. Ambiguitatea și echivocul unor astfel de idei totuși rămân. Incontestabile. De altfel, întregul caz Noica este de o ambiguitate tipică, exemplară. Un model de ambiguitate perfectă, în stare pură. Această situație n-a servit, în multe cercuri, reputației ideologice trebuie subliniată această nuanță
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ubicumque felix, Napoleon este fericit oriunde. Ca și Noica. Sau invers. Astfel de confesiuni au mai fost făcute și de alții. Reacțiune de altfel clasată, studiată 9. Ce poate fi, în definitiv, mai personal, subiectiv și incomunicabil decât fericirea? Dar echivocul rămâne. înțelegem și mai bine astfel de atitudini, inclusiv verbale, citind încă o confesiune 10: Ce limpede mi-e că limitele sunt lăuntrice. Ori de câte ori mi se plânge câte cineva de limitele exterioare, îl plâng că nu știe de cele interioare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]