2,539 matches
-
a lui Unamuno (inclusă și ea în ediția de față) despre narația aceasta greu încadrabilă ca gen. Limita post quem a discuției despre geneza Ceții poate fi însă împinsă cu trei ani mai devreme, când Unamuno publică un scânteietor articol, emblematic pentru cariera sa narativă (dar și de diagnostician implacabil al iubitei sale maici, Spania); mă refer la „A lo que salga“ din 1904 (în traducere: Ce-o ieși sau Ce-o fi să iasă, întocmai cum își comenta producțiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aceea complet improbabil, că va fi predominant german, din perspectivă intelectuală și economică. Toate aceste iluzii au fost tragice. Actual, spune el și încearcă să dezvolte ulterior, domină cinci mari categorii de iluzii: 1. Puterea universală a SUA. 2. Caracterul emblematic și de rol-model al SUA. 3. Dorința lumii este aceea de a fi asemănătoare democrației americane. 4. Problema centrală este terorismul. 5. Americanii cred că ceilalți îi plac. 1. Sunt SUA atotputernice? Suveranitatea a încetat demult să fie absolută, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rațională În jur cum face ordine rațională penelul lui Poussin În peisaj. Mă gîndesc la VÎnătoarea lui Meleagru pentru a o opune tabloului lui Bruegel VÎnători În zăpada. La Bruegel, zăpada se transformă În lumină pe care se proiectează caligrafia emblematică a unor copaci desenați meticulos și aproape carbonizați; lumina rece a zăpezii Învăluie totul, case, vînători, cîini, arbori, și un vultur „taie orizontul diametral” ca În iernile lui Bacovia; aripile sale negre vor stîrni parcă liniștea aceasta Înghețată, bîntuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
destinul. Nu mă treziți, vorbiți, vă rog, în șoaptă. Tonalitatea profund pesimistă a liricii lui Leopardi, culminând cu strigătul: "E funesto à chi nasce il di natale", își află antidotul în dizolvarea senină a sufletului în pacea nemărginirii din poemul emblematic, Infinitul poezie care semnează un moment de depășire senină a suferinței și mizeriei acestei existențe unde absurditate și "noroi este totul". Astfel, refugiul în natură îl face pe poet să uite nu numai lumea, dar și pe sine însuși, pierzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rimă" (Balada unei stele mici); neliniștea că nu a fost premiat de Academie pentru că "printre dumneavoastră/ E unul cârn și idiot"; neliniștea privind cum vântul toamnei amenință gâzele și frunzele risipite. Dar diversele neliniști sunt risipite prin tonul luminos, afectiv, emblematic fiind în acest sens, finalul din Rapsodii de toamnă: Gâze, foi împrăștiate, Muza mea satirică V-a-nchinat cu drag la toate Câte-o strofă lirică. Dar când știu c-o să vă-nghețe Iarna mizerabilă, Mă cuprinde o tristețe Iremediabilă. Neliniștea luptei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Tema celui mai profund dintre pictori, Rembrandt, este suferința. Starea filozofică a suferinței a creat arta lui Van Gogh, încheiată cu tabloul Stol de corbi deasupra unui lan de grâu, prefață imediată la autoliza pictorului, al cărui cuvânt ultim apare emblematic pentru condiția umană: "La tristesse durera toujours"tristețea o să dureze pururi. În muzică, meditația asupra suferinței metafizice este excepțional exprimată de părțile lente din concertele pentru pian ale lui Mozart, mai ales concertele 21 și 27. Filozofie a suferinței este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
universală și, desigur, propria mitopee pentru culturi cum sunt cea indiană sau chineză. Mitul, basmul, conțin și dezvoltă simbolurile fundamentale ale onto-axiologiei umane în drumul spre a accede la valorile eterne. Marii creatori din toate timpurile și-au luat modele emblematice din această mitologie: de pildă, miturile privind pe Prometeu Apollo, Dionysos sau Orfeu, revin constant în creațiile lor, de la autorii greci și până la Beethoven și Goethe, Nietzsche și Rilke. Poezii precum Ghilgameș la babilonieni, sau Miorița la români, exprimă constanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Iura Luncașu. Că marele Dinică a jucat și sub Îndrumarea regizorală a lui Esrig și Pintilie, Blaier și Iulian Mihu, Horea Popescu sau Andrei Șerban, nu mai e interesant. Alte ziare au afirmat, În continuarea unei comemorări jignitoare, că replica emblematică a operei marelui comedian ar fi „Nu trage dom’ Semaca! Sunt eu, Lăscărică!”. Vai! Dar replicile lui din Nepotul lui Rameau, Ploșnița, ori Troilus și Credida, marile spectacole ale teatrului românesc, unde or fi rămas? Alt cotidian susținea o altă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
dacă nu actorul, se concepe mereu altfel decît este?”p.9) , dar și diferențieri („ dacă punctul maxim de apropiere dintre bovaric și comediant este puterea imaginației, punctul maxim de diferențiere și Îndepărtare este conștiința ludică”-p.314). Emma Bovary, eroina emblematică a tezei, este și ea o infatigabilă interpretă de roluri :”metresa, călugărița, sfînta, Îndrăgostita, femeia În fereastră, parizianca, cititoarea, voluptoasa, persecutata, Înger-În-afara-casei” -p.88. Numai că nu le joacă pe scenă, ci În viață. Și, uneori, cînd n-are acces
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Baranga, care-i oferea Marcelei Rusu, la fiecare 100 de reprezentații cu o comedie de-a sa, un lanț de aur, actorul cvasi-necunoscut azi, G.Popa Mijea, care-a făcut pușcărie fiindcă a spus un banc, Ștefan Tăpălagă carentr-o scenă emblematică din Scapin, ca să ia aplauze, Îl bătea...pe bune, pe autorul cărții, Bibanu talent extraordinar care „n-a citit zece cărți În viață”, dar a ajuns profesor universitar, Silviu Stănculescu - zis Lulu - eroul unor spectacole În stare de accentuată...oboseală
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
noastră... Încă din antichitate, Eschil spunea că de fericire și succes nu se satură nimeni. Pesemne, unde nu avem parte prea des de ele. CÎnd a murit marele actor Gheorghe Dinică, o parte a presei a scris că replica lui ...emblematică ar fi fost „ Nu trage, dom’ Semaca!”. Și pe posturile tv au vorbit...Cabral și Nelu Ploieșteanu. Iată, mi-am zis, o consecință nefastă a faptului că ai fost un actor de succes : se uită rolurile cu adevărat mari, cu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
dinspre Bătrâna Europă, dar gârla are un drum Întortocheat și nu ajunge să curețe putreziciunile. Voi, cerșetorii, veți crește În progresie geometrică, iar ghetourile, orașe ale groazei, se vor Înmulți și ele halucinant. Mirosul prafului și al gunoaielor va fi emblematic, va fi o punte Între mizerie și lux. În rest, o călduță apă de colonie, aruncată peste hainele mulțimii anonime. Jurămintele nu vor mai conta, piedicile vor fi moi ca bureții de baie, curățenia va fi un capriciu, poluarea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mare. Mult mai credibilă, pornind de la nivelul experienței de viață a lui Rareș Tiron, este Experiență aparte, cea mai relevantă reușită a volumului, în care analiza psihologică și dramatismul existențial găsesc, fără stridențe, soluția firească. Totodată, autorul pune o problemă emblematică pentru condiția contemporană a adolescenței rebele, minată de energii care nuși mai găsesc mistuirea în idealuri superioare la nivel național și social. În familia N., una exemplară în ochii opiniei publice, de la o vreme, se produce „vraiște”. Victoria, „o femeie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
puțin cunoscute sunt însă mărcile scriiturii sale, interesantă atât prin amalgamul de senzații și trăiri confuze, dar puternice pe care le generează, cât și prin acuitatea discursului care nu se sfiește să nu rămână însă îndatorat unui mesaj semnificativ unitar, emblematic, așa cum se întâmplă în cazul unor nume consacrate, dar criticabile prin prisma manierismului înnăscut al scrierilor lor, din generația sa. Deschizându-și volumul în chip dialogal, prin invocarea absurdului tipic lui Bruno Schultz, Paul Tumanian, în postura de reinventator al
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îndeamnă a crede că există un anumit punct al spiritului de unde viața și moartea, realul și imaginarul(...) încetează a mai fi percepute contradictoriu.” Imaginea lumii ca enigmă, universul dedalic asociat cu motivul lumii ca junglă sunt numai câteva dintre imaginile emblematice ale literaturii secolului al XX lea. Într-o lume în care tragicul este declanșat de legile societății industriale de consum, individul trăiește drama depersonalizării, a pierderii identității, ceea ce-i provoacă o stare perpetuă de teamă și angoasă. În acest context
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
cu Renata, Catherine nu întârzie să fie captivată de fotografiile colorate de pe pereți, reprezentând părți de mașini sport construite la cerere și berline de lux ce apăreau într-o reclamă pe care o făceam noi pentru un distribuitor. Acele portrete emblematice ale derivelor din spate și ale grilajelor de radiatoare, ale aripilor și capotelor, aerografate în culori pastel și acrilice vii, păreau s-o fascineze. Buna ei dispoziție față de Renata mă surprindea. Am condus-o în sala de montaj, unde doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stimuli anatomici familiari - curbura unui sân expus, pernița moale a unei fese, arcul liniei de păr a unui perineu umed -, cât în stilizarea unei posturi atinsă între el și mașină. Îndepărtat de aceasta, și în special de acel al său emblematic crucișător al autostrăzii, Vaughan nu mai prezenta nici cel mai mic interes. - Ți-ar plăcea să-l sodomizezi? Ți-ar plăcea să-ți vâri penisul drept în anusul lui, să i-l îndeși până la rădăcină? Spune-mi, descrie-mi. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ora de vârf din oraș. Vaughan se aplecă pe rama geamului, cu degetele duse la nări ca pentru a inhala ultimul miros de spermă rămas pe vârfurile lor. Farurile mașinilor venind din sens opus și luminile suspendate ale autostrăzii, semnalele emblematice și indicatoarele de direcție iluminau fața izolată a omului aceluia chinuit aflat la volanul mașinii sale prăfuite. M-am uitat la șoferii autovehiculelor de lângă noi, vizualizându-le viețile în termenii definiți pentru ei de Vaughan. Pentru el, aceștia erau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aseamănă mult și, printr-o coincidență semnificativă, coincidență, totuși, în pofida unor bănuieli și acuze formulate de unii comilitoni, fiecare va publica un volum intitulat Ulysse... Alexandru Bogdan-Pitești: un animator controversat al „primului modernism” autohton Personalitatea controversată a lui Alexandru Bogdan-Pitești, emblematică pentru epoca dintre 1895-1920, constituie o stațiune obligatorie pentru istoria intelectuală a primei noastre modernități artistice. Motivele sînt numeroase. Animator cultural, estet, critic de artă, organizator de expoziții și protector al artiștilor moderni, amfitrion, gazetar versatil și colecționar de anvergură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artificii antiacademist va trece treptat în prim-plan o „autohtonizare” expresionistă, primitivistă, folclorizantă și bizantinizantă, oarecum în linia picturii lui Francisc Șirato. Ea se va accentua după război, odată cu opțiunea „gîndiristă” a autorului (volumele Lîngă pămînt și Cartea țării sînt emblematice, deși autorul va continua să publice la reviste nonconformiste, de la Contimporanul la arghezienele Bilete de papagal...). După cum a observat Ov. S. Crohmălniceanu, și literatura lui Mateiu Caragiale își are rădăcinile în stilul Art Nouveau (filtrat prin bizantinism)... Articolele programatice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plăcere de a se tolăni gol pe învelitoarea roșie a patului său și de-a urmări — și mai intensă astfel, reveria sa grozavă și copleșitoare”. Personajul — un halucinat desprins parcă din Demonii lui Dostoievski, un anarhist utopic în embrion — este emblematic pentru imaginarul apocaliptic al epocii și, în termeni freudieni, pentru pulsiunile ei către moarte. Falsificarea, compromiterea idealului patriotic, relativizarea sa mercantilă, este denunțată cu o violență extremă de către Theodor Solacolu: „Azi, idealul național e un caleidoscop care-și schimbă sclipirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar tot la moduri disimulative) contemplații și reverie, comunică experiențe, aventuri și revelații interioare, desfășurate, toate acestea, în climate onirice. Cheia pătrunderii în lumea fabuloasă a cărții ne este dată în Prologul acesteia și reoferită în Epilog. Adoptând ca imagine emblematică necontenitul mers al lui Charlot, din scurt metrajele sale, eroina poveștilor pornește și ea la drum... La un drum fantastic. Ea întreprinde o călătorie de speța celei dantești sau asemănătoare cu cea a lui Gulliver în țara piticilor, a uriașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
va deveni un nume de rezonanță în literatura română. Dumitru Micu Scurtă dare de seamă (Prolog) Cu spatele la audiență, Charlot pășește lateral, frenetic, vioi și împiedicat pe un drum fără început și sfârșit, pălăria și bastonul sunt singurii lui tovarăși; imagine emblematică cu care se încheie mai toate scurt metrajele lui Chaplin. Totul începe și se termină la drum, iar drumul închide în cercul lui încercările și experiențele noastre. Dintre toate drumurile ce ți se deschid, trebuie să alegi mereu unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
său pentru construcția solidă a formelor, trecute prin marea lecție a cubismului și Întoarse Într-o imagine a cărei descifrare este mai ușoară. Această natură statică Însumează tot ceea ce Îl caracterizează pe autor În perioada sa de maturitate artistică, fiind emblematică pentru parcursul său artistic cu care s-a impus În istoria picturii băimărene. 10. În timp ce el se mulțumea să o admire, ea citea aceleași câteva pagini scrise cu un rotring negru, când Încruntată, când zâmbitoare. Mobilitatea feței contrasta vizibil cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-și câștiga adjectivul. Sir Galahad și Philip Marlowe sunt frați de sânge. Pentru Întreg mileniul nostru aproape, adevărata virtute umană (și frumusețea Însoțită de virtute) s-a aflat pentru europeni În natura Îmblânzită, Îngenuncheată În interiorul lui hortus conclusus, sau a emblematicei grădini cu ziduri Înalte a civilizației. Conceptul acesta a fost atât de puternic Încât reprezentarea artistică naturalistă a peisajului sălbatic este total absentă Înainte de secolul al XVII-lea - dar și atunci atât de rară, Încât am putea spune chiar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]