2,531 matches
-
Și toți fură bucuroși că prevăzuseră bine cum stăteau lucrurile. Modestia bine calculată a acestei alegeri fu confirmată de prima monedă din timpul noii guvernări, pe care el dori să nu apară titlurile acelea trufașe. Adlocutio cohortium Înconjurat de senatorii entuziaști - toți îl priveau cu drag, ca pe magnificul produs al alchimiilor lor politice -, noul imperator se îndreptă spre tribuna ridicată în Forum Romanum, unde urmau să defileze cohortele pretoriene, iar el avea să țină primul său discurs oficial, cuvintele rumegate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe foaie apăru prova. — Privește, asta e coca de lemn; dar va trebui să susțină templul, care va fi din marmură, cărămizi și var. Râse din nou. Continua să deseneze, cu o mână din ce în ce mai iute. Și între două linii zâmbea entuziast: — În trecut s-au construit corăbii regale enorme; dar toate, absolut toate au fost din lemn. — E logic, spuse Împăratul. — Dar eu ți-am văzut ochii, Augustus; ți-am văzut ochii când ți-am zis că pe apa asta va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
voi pune mozaicuri. Îi voi da culorile sacre ale lui Isis Panthea: albul lunar al spiritului, verdele vieții, roșul împărăției infernale. Nici un templu nu va avea decorațiuni ca acelea pe care le veți vedea pe lacul ăsta, vă făgăduiesc, interveni entuziast Thryphiodoros, artistul decorator din Alexandria. Obiectele din bronz, tapiseriile, stofele vor fi la fel cu acelea pe care tatăl tatălui meu le-a făcut pentru ea... Închizătorile, mânerele, garniturile, ba chiar și plăcile sau cuiele carenei vor fi cufundate într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
umflate, nehotărârea dacă să plece sau să mai stea, faptul că nu le răspundea... Privea zorii ca un prizonier în fața căruia se deschid porțile închisorii. Lumina aducea cu sine ceasurile constructive, întâlnirile pline de viață cu funcționarii credincioși, cu trimișii entuziaști ai provinciilor, cu ambasadorii prieteni, cu oamenii care, vrăjiți de visele lui, construiau împreună cu el o lume a viitorului. Prietenii lui veneau din ținuturi îndepărtate, îl vedeau ca pe un zeu ce răspundea speranțelor lor: aerul fluviului Romei nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
călduroasă și este uimitor cum atîția oameni politici de vază s-au întrecut în a fi în preajma «Sâr»-ului, la banchete și recepții, a da dejunuri în cinstea lui (ca N. Filipescu și C. Holban), a-l saluta cu toasturi entuziaste. Oameni politici importanți, ca N. Filipescu, Take Ionescu, I. Lahovary, C.C. Arion, C. Dissescu, sau intelectuali de primă mărime, ca Delavrancea, Rădulescu-Motru, au făcut parte din suita care a celebrat zgomotos prezența la București a acestui reprezentant funambulesc al culturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
primitivism” intraseră deja în vocabularul criticii noastre de artă. Impresionismul lui Luchian, expozițiile lui Iser din 1906 și 1907, marea expoziție de pictură și desen din 1908 a lui Dérain, Forain și Galanis (organizată de același Iser), făcuseră obiectul întîmpinărilor entuziaste ale lui Ion Minulescu și N.D. Cocea, iar pictorul Apcar Baltazar comentase favorabil, într-un articol, creația Ceciliei Cuțescu-Storck. Totul se desfășura însă pe un fundal foarte conservator și „provincial”, ostil inovației artistice antiacademiste și antirealiste. Textele lui Theodor Cornel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Operă din Verona. Oficiosul liberal revine pe 27 martie 1910 cu un comentariu - redactat probabil de același Minulescu - în care e salutat succesul înregistrat de Marinetti în Italia și în străinătate în cadrul reuniunilor literare de la Trieste, Milano și Torino („aclamațiile entuziaste ale publicului plictisit de cultul morților”). Este, de asemenea, reprodus pe scurt „Manifestul pictorilor futuriști“. În numărul din 30 iulie 1910, o serie de „bilete din Italia” trimise din Genova de către o anume Zoe Gârbea Tomellini anunță adeziunea la mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o violență extremă de către Theodor Solacolu: „Azi, idealul național e un caleidoscop care-și schimbă sclipirile colorate după cum îl sucește bunul plac al fiecăruia. Idealul!... Poftiți, domnilor... Cine dă mai mult?... Marfă calitatea I-a (soldatul conștiinței naționale)! Și tinerii entuziaști (și studioși), conduși de bătrînii impotenți, își macină sufletul, și-l istovesc, și-l ucid, în frămîntări zadarnice, roată în jurul statuei cutărui sau cutărui Voevod, masturbîndu-și energia-le patriotică (?) la o răspîntie de stradă, lîngă o vespasiană care duhnește parfumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
obiecțiile „contimporane” cu privire la dubioasele simpatii ale criticului sînt - privite din unghi modernist - valabile. În schimb, în nr. 12 al revistei Integral, la rubrica „Note-cărți-reviste”, Ilarie Voronca (încurajat la debut de Lovinescu, căruia tînărul Eduard Marcus îi datorează și pseudonimul) semnala entuziast apariția Istoriei civilizației române moderne: „Primele două volume, din cele șase consacrate ideologiei contimporane, ale D-lui E. Lovinescu (...) constituie un efort prețios - în nediletantismul de la noi, singurul - de înțelegere a preocupărilor moderne”. Să fie oare vorba - cum crede Emilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
distincții între variatele curente ale artei abstracte (cubism, suprematism, constructivism), Vinea va scrie despre ea la Contimporanul comentarii cu caracter popularizator și polemic. Nu e cazul textului „Arta lui Marcel Iancu“, unde prima expoziție românească a colegului său este „cronicată” entuziast și aplicat (încercînd să-i traducă poetic limbajul plastic, va scrie însă și o scurtă proză poetică, „Danțul pe frînghie“, subintitulată „după un tablou al lui Marcel Iancu”). În schimb, în comentariul despre „Pictorul M.H. Maxy la Maison d’Art
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noui, oameni tineri”. În mod vădit, autorul nu este doar un adept al esteticii futuriste, ci și un simpatizant al politicii aferente. Într-un editorial din Facla lui Ion Vinea, același Riegler-Dinu va saluta vizita lui Marinetti printr-un articol entuziast (v. „Salut lui Marinetti“, în Facla, anul IX, nr. 356, 5 mai 1930). Conferințele ținute de liderul futurist vor fi amplu consemnate în presa românească a momentului. Mitologia tinereții războinice se asociază, în articolul lui Riegler-Dinu, cu apologia vitalistă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nepolitic — ce vreți?”. Inconsecvență? Acuzată de „contradicții” ideologice, redacția Contimporanului ține să precizeze într-o notiță din nr. 87: „Ne luăm totuși răspunderea tuturor contradicțiilor”... * În paginile revistei Integral nu există referiri politice la fascismul italian. Reținem doar receptarea estetică - entuziastă - a futurismului și elogiile adresate de Mihail Cosma și Voronca lui F.T. Marinetti. Orientarea publicației lui M.H. Maxy era de altfel mai apropiată de bolșevism decît moderata Contimporanul. Atitudinile cele mai „proletarizante” și mai filosovietice aparțin colaboratorilor din țară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unor lucrări de G. Anenkoff (machetă p. Gaz de G. Kaiser — în nr. 55-56, martie 1925) sau Rodschenko (Construcție — în nr. 59, mai 1925). Numărul 53-54 al Contimporanului (consacrat arhitecturii moderne) cuprinde două articole semnate de Marcel Iancu, făcînd referiri entuziaste la adresa constructivismului rus: „Constructivism și arhitectură“ („acele serii de expoziții din Rusia și mai ales Germania, pe cari noi le considerăm ca un vulcan de adevăruri ce nu se poate să nu schimbe suprafața pămîntului”) și „Arhitectura nouă“ („Constructivismul ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Eftimiu sau Camil Petrescu, ultimii doi - colaboratori sporadici la Contimporanul. În numărul 3, Mihail Cosma semnează un articol nebulos și exaltat, în care pledează, în termeni marinettiști, cauza unui teatru nou („Vrem scena-bord în pană de motor” etc). Sînt semnalate entuziast montări ale Teatrului Sidoli din Cernăuți cu D-ra Iulia de Strindberg și „succese” ale Didei Solomon la Iași și Botoșani cu piesa Poveste a lui Scarlat Callimachi. Ultimul semnează în paginile revistei ample fragmente din drama Zail Sturm. O altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vezi creațiile Charlie Chaplin, frații Fratellini)”. Ideea filmului ca artă nouă producătoare de mituri moderne și de emoții colective se asociază cu o apologie a vitalității artelor „comice”, a carnavalului popular, și cu considerații bizare de genul: „Proletariatul a susținut entuziast cinematograful” (corespunzînd ideii din manifestul revistei: „Proletarii creează forme noui”). Nota bene, Ion Călugăru va publica, în 1933, prima monografie românească despre Charlie Chaplin, cineastul asupra căruia Mihail Sebastian conferențiase deja într-o întîlnire „cu cîntec” a grupării Criterion. Cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prima teză de doctorat dedicată noilor curente artistice din România), perspectiva eclectismului impresionist și „artist” al lui Perpessicius (cel mai favorabil avangardiștilor dintre foiletoniștii de prim-plan ai vremii) și, în fine, perspectiva unui critic din „noua generație”, singurul susținător entuziast al avangardei autohtone (Lucian Boz). Fiecare dintre ei reprezintă, în epocă, o excepție. Nu am avut în vedere opiniile emise despre suprarealiștii din anii ’30-’40 (Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Constantin Nissipeanu, Gherasim Luca), ci doar comentariile dedicate „primei avangarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Stamate”, „Ismail și Turnavitu”, reia cîteva pasaje din articolele interbelice de susținere a lui Urmuz, iar către finalul cărții citează integral propria-i piesă nonconformistă, Capul de rățoi. Prudent, memorialistul își ia necesarele măsuri de protecție împotriva cenzurii, evocîndu-și entuziast activitatea dramatică din anii „puterii populare”. Pe coordonatele literare ale poststalinismului, istoria interbelică se repetă altfel: primul său „profet”, G. Ciprian, îl readuce în atenție pe Urmuz (vezi mai sus), iar primul său editor, Sașa Pană, îl repune în circulație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să nu apară. Motivul ar fi fost... prefața lui Ionesco însuși, care atrăgea atenția că „urmuzianismul exista înainte de dadaism” și că „la Cabaret Voltaire din Zürich, Tzara și Iancu au pus în practică ceea ce amicul Mitică inventase”. Urmarea? În ciuda avizului entuziast al lui Raymond Queneau și Jean Paulhan, care recomandaseră publicarea textelor în colecția „Metamorphoses”, manuscrisul lui Ionesco a fost respins ca „insuficient de comercial”. Obsesia precursoratului absolut apare astfel — deconcertant, să recunoaștem — și la „părintele” dadaismului... Abia după decesul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au pronunțat elogios nu puțini poeți, în special aceia care își simțeau afinități structurale cu el. Într-un foileton publicat în 1968 în Luceafărul („Patimile după Hurmuz”), reluat în volumul Teoria sferelor de influență (Editura Eminescu, 1969), Marin Sorescu glosează entuziast pe marginea prozelor urmuziene. El declară că a fost „izbit” de „(A) capacitatea extraordinară a lui Urmuz de a construi — în toate sensurile acestui cuvînt, construcții de încăperi, de oameni, de relații nemaipomenite, sociale, politice, sexuale, mistice etc. — adică un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și al modernizării -, cît și în cazul imperiilor în dezagregare economico-identitară (Austro-Ungar, Otoman, Țarist) sau al confederațiilor statale recente, precum Italia post-Risorgimento sau Germania wilhelmiană. Atitudinea față de avansul tehnicii și al civilizației industriale îmbracă forme extrem de diverse, de la fetișizare triumfalistă, entuziastă (futurismul) la angoasă apocaliptică (expresionismul), de la militarism revanșard la anarhism, bolșevism și pacifism. În fundamentalul său studiu dedicat modernității vieneze din preajma lui 1900, Jacques Le Rider deconstruiește, pe urmele lui Carl Schorske, „forma actuală a mitului habsburgic”: „Comparativ cu celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de mai jos puzderie de turiști. Turiști de toate chipurile, și de toate vârstele: cu tot felul de echipamente: și de toată ziua, și de zile mari, și improvizate. În această puzderie de împătimiți ai turismului montan - un grup, vesel, entuziast, nu cu mai puțin talent, decât altele, alcătuit din membrii formației instrumentale VIOLA, de pe lângă Casa de cultură, din vale. Veneau, de obicei, membrii formației respective,în ’’haită’’, cum zicea Alinuș, inima haitei,în toate împrejurările, bine pregătiți, cum au venit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
el ca să admită să-l lase s-o interogheze din nou pe mama ei. O căută din ochi, văzu strălucirea părului auriu care Îi făcea un adevărat nimb În jurul capului tocmai În clipa cînd venea spre el, cu un aer entuziast. Își spuse că literalmente strălucea și, de asemenea, că viața lui avea să fie tare Întunecată dacă ea ar ieși peisaj. Îl fixa aproape cu exaltare. - Dă-mi mîna! - MÎna mea? E cumva o cerere oficială? Autoritară, Îl apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dacă ați introduce un ac ascuțit într-un vas de sânge sau într-un nerv, v-ar curge sânge imediat sau ați tresări de durere, așadar perspectiva occidentală convențională asupra acupuncturii nu poate fi susținută. Dr. E. Biancini, un susținător entuziast al acupuncturii chineze, explică natura electrică a terapiei prin acupunctură după cum urmează: Acum câțiva ani, împreună cu răposatul doctor Dimier, un renumit electroterapeut, am făcut unele investigații în legătură cu electricitatea umană. Un galvanometru extrem de sensibil ne-a permis să percepem această electricitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
va duce lucrul la bun sfârșit. Scris la ordinator, În disprețul bătrânilor poeți ai orașului, partizani neînduplecați ai penei de gâscă, poemul avea să fie publicat În numărul de sâmbătă al Glasului, pe o pagină Întreagă, cu poză și prezentare entuziastă semnată de Alex Fard, rampa critică a marilor glorii locale și, implicit, naționale. Citindu-l, amatorii de literatură bună aveau să recunoască că nu au fost nicicând mai mândri și mai derutați ca la lectura acestor versuri: Se poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În râs. Era doar noaptea Anului Nou, iar pictura era departe de a-și fi spus ultimul cuvânt. Iolanda și Petru se Învârteau printre invitați, separați și apropiați În același timp unul de altul de această mulțime eterogenă și străină, entuziastă sau abulică, În funcție de cantitatea de alcool ingerată, euforică sau blazată, dispusă totuși, În ciuda diferențelor, să petreacă o noapte Împreună Într-un loc altfel inaccesibil. Mulți dintre ei aveau să povestească mai târziu despre revelionul lor la Casa Ster, le fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]