2,389 matches
-
tutela benedictinilor din locul natal. După moartea mamei sale cunoaște o scurtă perioadă de rătăcire, dar, atras fiind de celebritatea abatelui Lanfranc al abației benedictine din Bec, Normandia, Anselm pleacă într-acolo și devine călugăr în 1060. Va deveni un erudit și va preda la școala pe de lângă mănăstire. După ce Normandia cucerește Anglia, Lanfranc devine Arhiepiscop de Canterbury (1063) iar Anselm, în locul acestuia, abate la Bec. Mai târziu, în 1093, Anselm va fi ales arhiepiscop de Canterbury și va muri în
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
din Țara Românească, aparținător al unei vechi familii boierești, familia Văcărescu, precursor al folosirii limbii române culte, pe care a folosit-o atât în scrierile sale filologice și istorice, cât și în poeziile pe care le-a scris. A fost erudit și poliglot, știa: slava veche, greaca veche și modernă, turca, araba, persana, franceza, germana și italiana. A fost mare dregător domnesc și a îndeplinit misiuni diplomatice peste hotare. Ca om politic și istoric a manifestat tendințe filoturce. Lucrarea sa, "Istorie
Ienăchiță Văcărescu () [Corola-website/Science/299723_a_301052]
-
să afirme că Iisus Hristos nu a avut decât firea dumnezeiască, iar firea omenească a fost doar o aparență. Prin aceste doctrine, se lovea în însăși existența reală, istorică, a lui Hristos. Patriarhul Constantinopolului, Flavian, condamnă această rătăcire, dar călugărul erudit și energic reușește să-i atragă de partea sa pe patriarhul de Alexandria și pe împăratul Teodosie, care convoacă un sinod care dispune depunerea lui Flavian. Acesta se adresează Papei Leon, care, într-o scrisoare rămasă celebră, Epistola dogmatica ad
Papa Leon I cel Mare () [Corola-website/Science/299047_a_300376]
-
lui Orfeu, sau Erato, muza antică a poeziei lirice și erotice reprezentată ca fiind încoronată cu trandafiri și mirt și purtând o liră în mâna dreaptă. Poeziile se recitau într-un cadru formal, pe monodiile ce răsunau din lira artistului erudit. Ritmul nu constituia o speculație matematică, ci se desprindea din metrica versului, și astfel piciorul metric al acestuia genera gruparea ritmica ce putea fi alcătuită din 2,4,8 timp (piric, spondeu, dactil, anapest etc.)sau din 3,6,9
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
anilor 1670 romanul a ajuns și pe piața engleză. Aphra Behn și William Congreve au fost printre primii autori moderni care au adoptat termenul. Romanele de la începutul secolului al XVIII-lea și “romanțele” nu erau încă considerate parte a lumii erudite și nici parte a literaturii; ele erau bunuri de piață. Integrarea prozei de ficțiune pe piața povestirilor/istoriilor s-a făcut după următoarea schemă: Centrul pieței era deținut de scrieri care pretindeau a fi ficțiune și care erau citite ca
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
Ion Ianoși este profesor de filosofie și estetică la Facultatea de Filosofie a Universității din București. Din 2001, este membru de onoare al Academiei Române. Anul 2008 a fost declarat de Grupul Ideea Europeană & EuroPress „Anul Ion Ianoși” - prilej cu care eruditul cărturar este sărbătorit printr-o serie de conferințe și dezbateri. Academicianul Ion Ianoși a murit la vârsta de 88 ani, fiind incinerat la Crematoriul Vitan-Bârzești.
Ion Ianoși () [Corola-website/Science/299196_a_300525]
-
1511), Luther a fost rapid avansat între cadrele didactice și a devenit vicar provincial al ordinului său. El ținea cursuri asupra Bibliei și predica cu regularitate în biserica parohială, și căuta să-și facă datoria cu zel și devotament. Un erudit apusean consemnează faptul că ”scrisorile sale oficiale respiră o profundă solicitudine pentru cei slabi, o nobilă simpatie pentru cei căzuți(în păcat s.n.); ele marchează profunde sensuri religioase și un rar simț practic, fără să fie tulburat de sfaturile cu
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
o recunoaștere a strălucitelor lui realizări literare, caracterizate prin noblețea stilului, o adâncă simpatie față de oameni, grație și un autentic temperament galic"”. Jacques Anatole François Thibault s-a născut la 16 aprilie 1844, la Paris că fiu al unui librar erudit, care-l inițiază în meseria să îndreptându-l totodată către studii umaniste. Devine absolvent al "Colegiului Stanislas din Paris", perioadă în care colaborează la "Bulletin du bouquiniste" și la "Le Chasseur bibliographe". Autor de poeme de dragoste inspirate de iubirea
Anatole France () [Corola-website/Science/299900_a_301229]
-
ritm alert de învățare. Datorită inteligenței sale, și-ar fi dezvoltat capacitatea de-a comanda. El a avut o mare auto-reținere în „plăceri ale corpului”, în contrast cu lipsa lui de control de sine, și cu consumul de alcool. Alexandru a fost erudit și pasionat atât de arte și științe. Cu toate acestea, el a avut un interes scăzut în sport sau jocuri olimpice, spre deosebire de tatăl său. El a avut o mare carismă și o forță de personalitate, caracteristici care l-au făcut
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
latină. În 1819, Ivan Feretić, un preot din insula Krk, transcrie două rugăciuni în „româna din Krk”. Acestea sunt primele texte considerate că atestă istroromâna. Următoarele atestări sunt o snoavă și o variantă a fabulei " Greierele și furnica", culese de eruditul istrian Antonio Covaz și publicate în 1846 împreună cu traducerea lor în latină și italiană. În 1856 sunt publicate trei rugăciuni în istroromână, printre care "Tatăl nostru", într-o revistă din Slovenia. Cercetătorii sunt cei care transcriu și publică cele mai multe texte orale
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
ei când întreabă ce înseamnă cuvântul „metempsihoză” ("Calypso"), ba chiar exprimă tendințe antiintelectuale: „nu mai pot eu de toată învățătura lor de ce nu se apucă ei să creeze ceva” ("Penelopa"). Discursul ei din "Penelopa" contrastează în mod evident cu monologul erudit al lui Stephen Dedalus din "Proteu". Prezența femeilor intelectuale (spre exemplu Molly Ivors în "Cei morți") este vagă și marginală. Pornind de la relația dintre Gabriel Conroy și Molly Ivors, Marian Eide intuiește teama personajului masculin, de asemenea intelectual, de a
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
tuturor disputelor care afectau lumea românească în legătură cu "Unirea", cartea este străbătută de un ton calm și tolerant, care vrea să convingă, nu să învingă. Aparent modesta tipăritură, reeditată de episcopul Ioan Bob la 1813, a fixat pentru totdeauna tonul moderat, erudit și civilizat în care românii uniți cu Roma și-au apărat și își apără confesiunea în fața nu puținilor detractori. „Floarea Adevărului” (1750) a apărut și în versiune latină: „Flosculus Veritatis” (1753) și „Doctrina Christiana” (1757).
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
de plural al lui "elohah" (dumnezeu). În Biblie, această formă se referă la un număr de dumnezei (de ex. în ), dar de cele mai multe ori este utilizat ca formă de "pluralis majestatis", indicând demnitate sau excelență. Referindu-se la acest aspect, eruditul Aaron Ember a scris: "Că limbajul Vechiului Testament a abandonat idea de pluralitate a termenului Elohim este arătat în special prin faptul că este construit aproape invariabil cu un verb predicativ la singular și preia und atribut adjectival la singular
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
a cărui copilărie va fi umbrită de moartea tatălui său în 1587. Doi ani mai tarziu, mama artistului se întoarce cu copiii la Antwerpen. În anul 1589, tânărul Rubens este înscris la cea mai bună școală din Antwerpen, condusă de eruditul Rumboldus Verdonck, unde, copiind ilustrații biblice, descoperă măiestria desenului. În anul 1591, începe să studieze pictură în atelierul peisagistului Tobiasz Verhaecht din Antwerpen. După un scurt stagiu în atelierul lui Adam van Noort, Rubens devine în 1596 elevul lui Otton
Peter Paul Rubens () [Corola-website/Science/297790_a_299119]
-
greacă, în care se povestește cum gemenii "Castor" și "Polux" - născuți din legătură lui Zeus cu Leda - au răpit două din fiicele lui Leucip, cu intenția de a le lua în căsătorie. Nu trebuie uitat că Rubens era un pictor erudit. Într-o zi el a afirmat despre tablourile sale: „Pentru a le înțelege cu adevarat, sunt necesare explicațiile autorului”. Rubens are 40 de ani atunci cand realizează pictură. Rubens exalta culorile folosindu-se de raporturile dintre complementare: roșu carmin și vermillonul
Peter Paul Rubens () [Corola-website/Science/297790_a_299119]
-
William Tyndale. A devenit Biblia standard a Bisericii engleze, și unii o consideră printre cele mai mari opera literare din toate timpurile. Acest proiect a fost condus de însuși James I, care a supravegheat munca a patruzeci și șapte de erudiți. Deși s-au făcut multe alte traduceri în engleză, unele fiind considerate mai exacte, mulți preferă Biblia regelui James din punct de vedere estetic, metrica ei fiind făcută după cea a versetelor originale in ebraică. Pe lângă Shakespeare, a cărui figură
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
lor republicane, ei au scăpat nepedepsiți în timpul Restaurației lui Carol II după care Milton a scris unele din cele mai mari opere ale sale, cu mesaje politice ascunse în alegorii. Thomas Browne a fost un alt scriitor al perioadei; un erudit posedând o vastă bibliotecă, a scris mult despre știință, religie, medicină și esoterism. John Milton, autorul poemului epic Paradise Lost, și Andrew Marvell sunt poeții reprezentativi ai perioadei de turbulențe de la jumătatea secolului 17. Cronicarii John Evelyn și Samuel Pepys
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
în mod egal de împrumuturi în toate culturile acest interval poate fi real sau imaginar după cum expresia de sub radical este pozitivă sau negativă sticla de cobalt poate fi folosită pentru a filtra culoarea galbena provocată de sodiu alexandru a fost erudit și pasionat atât de arte și științe momentul culminant al concursului nu a fost prezentat la televiziune deoarece electricienii erau în grevă noi vedem lumea bucată cu bucată luna soarele animalul copacul dar întregul din care acestea sunt părți strălucitoare
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
viața celui ce-o urma) este legea islamică ce cuprinde totalitatea poruncilor lui Dumnezeu, așa cum au fost ele păstrate în Coran și în Sunna (Cutuma, bazată pe "hadīth"-uri) sau deduse, uneori, prin alte mijloace (vezi mai jos "Ramurile islamului"). Erudiții musulmani au elaborat o știință numită "fiqh" (jurisprudența islamică) referitoare la shari'a prin care se încearcă găsirea unor răspunsuri la toate problemele vieții, de la cele mai simple și banale, legate de cotidian, până la cele mai complicate, legate de doctrină
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
insula Krk, transcrie două rugăciuni în „româna din Krk”, apropiată de istroromână și dispărută în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Un prim articol de presă care constată similitudini între dacoromână și istroromână apare în 1846, semnat de cărturarul erudit Antonio Covaz din Istria. El menționează totodată pierderea limbii în localitățile mai slab populate de istroromâni și împrumuturile din limba croată. Autorul include și elemente gramaticale, precum și două texte scurte în istroromână, pe care le traduce în latină și italiană
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Torino. A publicat ediția critică dedicată Sonatei bizantine pentru violoncel (violă) solo de Paul Constantinescu, București, Ed. Muzicală, 1967. S-a stins din viață la București, pe data de 8 martie 1993. Spirit enciclopedic, Wilhelm Georg Berger este tipul creatorului erudit; compozitorul și-a creat un stil individual, marcat de natura modală a limbajului său melodic și armonic, de preferința față de dezvoltarea muzicală în forme ample, în cicluri de mișcări cu o alură monumentală. Creația sa se sprijină pe un sistem
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
Ioan Bogdan la Emil Petrovici, evidențiând aportul fiecăruia dintre cercetători în dezvoltarea slavisticii românești și în impunerea ei pe plan internațional. Lui M. îi datorăm numeroase studii de istorie a slavisticii românești, în care, printr-o analiză științifică subtilă și erudită, sunt prezentate și valorificate contribuțiile în domeniu ale savanților români și străini. În acest sens, pe lângă numeroasele studii, articole, comunicări, menționăm două cărți de referință: "Studii de lingvistică și filologie" (1981) și, mai recenta (2005), "Scriitori și filologi români (Sec
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
din România și din străinătate, printre acestea numărându-se "Tudor din Vladimiri", "Istorii dramatice", "Zodia taurului", "Patetica '77", cărora li se adaugă scenariile de filme pentru "Porto-Franco", "Tudor", "Zodia Fecioarei", "Pădurea pierdută", "Cantemir", "Hyperion", "Tănase Scatiu", "Burebista". Cu același spirit erudit și subtil, el a scris studii și eseuri de critică și istorie a culturii adunate în volumele "Modalitatea conformista a artei", "Orientări în literatura străină", "Scene din viața lui Shakespeare", "Scrisori din imediata apropiere". A fost deosebit de apreciat că traducător
Mihnea Gheorghiu () [Corola-website/Science/307224_a_308553]
-
sau chiar dramaturg - trebuie să ne descrie exteriorul persoanelor sale, apoi să ne introducă treptat în complexitatea și tainele caracterului său.”" După părerea lui Demetriescu, Honoré de Balzac "„comite erori neiertate”" în această privință. Anghel Demetriescu este probabil cel mai erudit dintre scriitorii români, poate cu excepția lui Dimitrie Cantemir. Stăpânea la perfecție greaca antică și latina iar dintre limbile moderne era fluent în germană, franceză și engleză, fiind în stare să citească atât italiana cât și spaniola. El își valorificase aceste
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
este presupusă a fi ultimul strămoș comun al dialectelor grecești, inclusiv a limbii miceniene, a dialectelor grecești clasice, atic-ionic, eolic, doric, a dialectului de nord-vest și, în cele din urmă, a limbii grecești comune (Koine) și a neogreacăi. Unii erudiți includ fragmentara limbă antică macedoneană, fie ca descinzând din mai vechea limbă "protoelină", sau incluzând-o, prin definiție, printre dialectele limbii protogrecești. Protogreaca ar fi fost vorbită în ultima parte a mileniului 3 î.Hr., cel mai probabil în Balcani. Unitatea
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]