2,623 matches
-
la 46°46'33" latitudine nordică și 22°42'30" longitudine estică. Altitudinea la care este situat orașul este de 395m, punctul geografic cel mai de jos fiind râul Mureș - 350m iar cel mai înalt este Pădurea Rotundă - 455m. Ținutul etnografic din jurul Reghinului poartă denumirea de Reener Ländchen (Țărișoara Reghinului sau Micul Ținut al Reghinului). Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Reghin se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea
Reghin () [Corola-website/Science/296979_a_298308]
-
umane datează din perioada neolitică. Înființat în anul 1962, muzeul municipal găzduiește numeroase exponate ce atestă o existență sedentară și ulterior în epoca bronzului și a fierului și prezintă vizitatorilor o bogată colecție de fosile și vestigii arheologice, precum și materiale etnografice de pe Valea Târnavelor. Din perioada evului mediu mijlociu datată scriptic în a doua jumătate a secolul al XIII-lea, mai exact 1278, localitatea a purtat numele de "Sent Marton" (Sfântul Martin), sau în limbajul latinizat al cancelarilor vremii, „terra Tycheum
Târnăveni () [Corola-website/Science/296990_a_298319]
-
Populația orașului Târnăveni împreună cu satele componente începând cu 1880: Conform recensământului din anul 2002 orașul are o populație de 26.537 de locuitori structurați pe etnii și religie astfel: Cu numeroase exponate, prezintă vizitatorilor o bogată colecție arheologică, precum și materiale etnografice de pe Valea Târnavelor. În perioada interbelică în clădire a funcționat prefectura județului Târnava Mică. A fost construită în stil gotic în secolul al XIV-lea. Biserica este declarată monument istoric. Târnăveniul este înfrățit cu următoarele două orașe:
Târnăveni () [Corola-website/Science/296990_a_298319]
-
procesului de sistematizare din perioada comunistă, pe locul multor dintre vechile imobile ridicându-se blocuri de locuințe. Cu toate acestea, câteva clădiri au supraviețuit până astăzi și au statutul de monumente istorice și de arhitectură: Hanul Domnesc (care găzduiește Muzeul Etnografic și reprezintă cea mai veche clădire civică din Suceava, ce s-a păstrat în întregime), clădirile în care funcționează Muzeul de Științele Naturii, Muzeul Bucovinei, Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu”, Colegiul Național „Ștefan cel Mare”, Casa Polonă, Biblioteca Bucovinei „I.G.
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
distinctă a colecțiilor muzeale o constituie cele aproape două sute de păpuși, majoritatea îmbrăcate în port popular unguresc. Din punctul de vedere al răspândirii teritoriale sunt reprezentate aproape toate ținuturile din Ardeal, iar temporal acoperă aproximativ un secol, constituind o valoare etnografică inestimabilă. "Muzeul Breslelor" funcționează ca unitate externă a Muzeului Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe Construcția barocă a bisericii catolice a fost începută în 1701 pe locul bisericii de lemn mutată din Estelnic. Piatra de temelie a fost depusă în 1722
Târgu Secuiesc () [Corola-website/Science/297004_a_298333]
-
să fie obiectiv, concentrându-se mai mult pe personalitatea generalului Belizarie. Descrie campaniile împotriva perșilor, și apoi campaniile împotriva vandalilor și ostrogoților. Apar uneel accente critice asupra lui Iustinian, ca Răscoala Nika, dar prezintă și informații geografice, istorice, culturale și etnografice bizantine. În Despre Construcții, împărțită în 6 cărți-557, a elogiat activitatea domeniului edilitar al domniei lui Iustinian, lucrarea fiind scrisă când încă se mai afla la Constantinopol. În Istoria Secretă, scrisă în 550-560, Procopius are un ton diferit în privința descrierii
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
istorice studiate o viață, concluzionează în "„”", publicată parțial postum, că poporul român s-a format "„între Carpații Beschizi și Peloponez - și de la Marea Adriatică la Marea Neagră”. Această constatare este făcută și de Petre P. Panaitescu, Silviu Dragomir și alții, cu formula etnografică „românii sunt urmașii traco-ilirilor romanizați”. Preotul Dumitru Stăniloae observă că romanizarea - subiectul unor dezbateri vaste - s-a realizat în primul rând prin creștinarea traco-ilirilor, proces care determina romanizarea și deschidea calea către o latinizare adevărată și pentru cei din apropierea comunităților
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
Concluziile acestora scot clar în evidență caracterul excepțional și unic al mărturiilor lui Marco Polo; cartea sa nu este, ca altele, un simplu itinerarium sau un manual de comerț, ci mult mai mult. Ea evocă locuri, obiceiuri, practici religioase, fapte etnografice, ciudățenii, într-un mod cuceritor și fermecător în același timp. O capodoperă care a dezvăluit europenilor o lume necunoscută, exotică, cu bizareriile și minunile ei, cea a vechiului și misteriosului spațiu asiatic, într-o vreme când puțini călători reușiseră să
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
de operă Mihai Vulpescu.Autor a numeroase culegeri de muzică bisericească și folclor. Este înmormântat în cavoul familiei preotului Fiera din curtea bisericii Plevna. Ofelia Vaduva (descendentă din familia de învățători Blebea) Folclorist Autoare de lucrări cu tematică folclorică și etnografică: "Pași spre sacru, Magia darului, Valori identitare în Dobrogea, Sărbători și obiceiuri" Eugenia Sincan Profesor filolog Inspector în Ministerul Învățământului. Valeriu Rosculeț Medic renumit în perioada interbelică Cleo Nicoleta Roșculeț Medic, Doctor în Științe medicale, Institutul Matei Balș Cultul eroilor
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
părăsit localitatea, rudele celor din sat, precum și locuitori din localitățile învecinate se adună în curtea școlii unde au loc manifestări folclorice cuprinzând muzică și dansuri populare, începând de seara și terminând a doua zi dimineața. Satul face parte din zona etnografică Făget, particularizată prin inepuizabilul tezaur de creații autentice transpuse atât în cantec cât și în basm, proză populară sau folclor muzical. Casele vechi din lemn și porțile sculptate, care încă se mai găsesc în sat, prezintă un farmec deosebit. Localitatea
Bucovăț (Dumbrava), Timiș () [Corola-website/Science/301345_a_302674]
-
conscripția din 1717 localitatea este numită "Grosch". Administrația maghiară i-a dat numele de "Marosgoros", cu totate că locuitorii au fost întotdeauna majoritari români. Biserica ortodoxă a fost construită în 1741 și face parte din bisericele de lemn din zona etnografică Făgetului care s-au păstrat până astăzi, fiind monument în patrimoniul național. Aici există o biserică ortodoxă din lemn construită în 1741 ce poartă hramul Adormirea Maicii Domnului.
Groși, Timiș () [Corola-website/Science/301366_a_302695]
-
a umanului. Deși în istoria problemei atunci când o analizeazăla nivel planetar specialiștii în domeniu o prefațează cu explicații erudite despre existența unor "sisteme sociale prosătești", specifice mai ales civilizațiilor nomande a căror lege fundamentală era sistemul de rudenie al spațiului etnografic românesc, considerăm noi, această etapă nu-i poate fi caracteristică, printre alte și pentru faptul că nu suntem urmașii unor strămosi nomanzi. Mult mai proprie nouă ni se pare a fi, pentru etapa în discuție, agricultura itinerantă bazată pe o
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
care au dus la apariția unui sincretism stilistic aparte în Ardeal. Majoritatea obiectivelor de patrimoniu datează din secolele XVII-XIX. Printre acestea se numără: Încă de la începutul secolului al XX-lea, localnicii au adunat din proprie inițiativă materiale pentru un muzeu etnografic. Muzeul a fost deschis în anul 1952, în urma unor sfaturi primite de autoritățile locale de la câțiva cercetători etnografi ai "Muzeului Etnografic al Transilvaniei" din Cluj și ai Universității din Cluj). Colecția de obiecte existentă aici, numărând peste 11.000 de
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
se numără: Încă de la începutul secolului al XX-lea, localnicii au adunat din proprie inițiativă materiale pentru un muzeu etnografic. Muzeul a fost deschis în anul 1952, în urma unor sfaturi primite de autoritățile locale de la câțiva cercetători etnografi ai "Muzeului Etnografic al Transilvaniei" din Cluj și ai Universității din Cluj). Colecția de obiecte existentă aici, numărând peste 11.000 de piese adunate în 5 încăperi, reflectă ocupațiile principale ale locuitorilor din zonă - mineritul, metalurgia și prelucrarea lemnului. În sâmbăta dinainte de începutul
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
puțin două margarete, iar 18 unități erau membre ale "Asociației Naționale de Turism rural ecologic și cultural" (ANTREC Filiala Alba). Posibilități de cazare suplimentare sunt oferite de camping-ul din Cheile Vălișoarei. Ținând cont de numărul de intrări de la Muzeul Etnografic din localitate, în anul 2008 Rimetea a fost vizitată de peste 14.000 de turiști. Rimetea este infrățită cu mai multe localități din Ungaria: Sectorul V din Budapesta, Tápiógyörgye, Csömör, Gáborján, Üllés și Bócsa.
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
pentru o anumită moșie. De-a lungul timpului, localitatea Sălciua de Sus a purtat mai multe denumiri, după cum urmează: "Felsewsolczwa", "Felsew Solezwa", "Szeltsiva gyin Szusz", "Sălciva de Sus". Comună Sălciua face parte din Mocănimea Munților Apuseni din punct de vedere etnografic. Se impune a face o distincție între mocan și moț; „trăsăturile de personalitate, portul și obiceiurile îl diferențiază pe mocan de moț (top): «Mocanul este mai vioi la petrecere și mai puțin crâncen că moțul, mai deschis la suflet și
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
poștalion, găzduiește azi un mic muzeu cu numeroase piese, adunate de membrii cercului de istorie al școlii: materiale arheologice descoperite la Dealul Căprii, Schanzberg și Fântână turcului, etc. provenite dintr-o perioadă începând cu secolul al VI-lea î.e.n.; obiecte etnografice (ceramică locală, obiecte casnice, mobilier etc); monede. Centrul satului, azi prevăzut cu un frumos parc, a găzduit, la 26 martie 1909, o impozanta adunare a socialiștilor locali și a maselor din satele învecinate. Atelierele de împletit nuiele din Frumușeni realizau
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
spre mirarea copiilor... "Notă:" Mai multe informații desprte viața și organizarea locuitorilor de pe valea Arieșului mijlociu se găsesc în studiul reputatului etnolog Valer Butură din Cluj, născut în comuna Sălciua, intitulat: "Adăposturi temporare în sud-estul Munților Apuseni", publicat în "Anuarul etnografic al Transilavaniei" pe anii 1957-1958. Morile și pivele Prin anul 1920 funcționau în sat, de-a lungul văii, cinci mori de apă și câteva teascuri de ulei. Două dintre ele au măcinat până prin anii '50, când dictatura comunistă le-a
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
muzeu. Crișcior - cu cel mai vechi monument de arhitectură din Zărand - biserica ortodoxă din 1404 - ctitorie a cneazului Vlad Crișcior - cu cel mai vechi monument de arhitectură din Zărand - biserica ortodoxă 1404 -ctitorie a cneazului Vlad Bâlea, precum și un muzeu etnografic și de istorie a mineritului. Biserica este de tip tradițional, formată din naos, pronaos și altar absidat, inițial hexagonal, iar din sec. al XIX-lea, semicirular. Turnul este masiv și înalt, așezat în fața pronaosului. Pictura din pronaos este datată pe la
Zărand, Arad () [Corola-website/Science/300314_a_301643]
-
și toponimul de Băiuț este de proveniență latină (de la baie, prin analogie intrarea în mină se considera tot o baie, datorită temperaturii ridicate a mediului umed și închis) Pentru perioada secolelor VI - XII (e.n) toate dovezile și argumentele arheologice, etnografice, numismatice, toponimice, epigrafice și logice, precum și contactul direct cu marile migrații ale unor populații din primul mileniu al e.n pledează pentru existența și continuitatea românilor în bazinul minier Maramureș, în zona depresionară Lăpuș. Deși este atestată documentar în anul
Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301565_a_302894]
-
o nișă a unei clădiri, pe strada Carol Telbisz. "2. Ceramică, sticlă, porțelan și metal - arta decorativa" pentru Muzeul Național Peleș și Muzeul Național de Arta a României din București, precum și arme din colecția Muzeul National Peleș. "3. Textile (istorice, etnografice, religioase)," printre care menționăm “Steagul Reg. 1 Voluntari” participant la Marea Unire de la Alba Iulia, broderii medievale, tapiserii, costume bisericești pentru Muzeul National Peleș din Sinaia; "4. Hârtie - carte veche" 4.1. Manuscrise pentru Biblioteca Naționala a României din București
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
României din București; 4.2. Incunabule pentru Muzeul din Miercurea-Ciuc; 4.3. Tipărituri din sec. XVI - XIX pentru Muzeul Vrancei din Focșani; 4.4. Tipărituri Coresi - sec. XVI, Varlaam - sec. XVII, Târgoviște 1649, Psaltire Blaj 1786. "5. Lemn-mobilier (de artă, etnografic)" 5.1. Mobilier divers pentru Muzeul Național Peleș din Sinaia; 5.2. Mobilier și piese etnografice pentru Muzeul ASTRA din Sibiu; 5.3. Instrumente muzicale pentru Muzeul Național “George Enescu” din București. Documentația știintifică rezultată, constituie o valoroasă bază de
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
XIX pentru Muzeul Vrancei din Focșani; 4.4. Tipărituri Coresi - sec. XVI, Varlaam - sec. XVII, Târgoviște 1649, Psaltire Blaj 1786. "5. Lemn-mobilier (de artă, etnografic)" 5.1. Mobilier divers pentru Muzeul Național Peleș din Sinaia; 5.2. Mobilier și piese etnografice pentru Muzeul ASTRA din Sibiu; 5.3. Instrumente muzicale pentru Muzeul Național “George Enescu” din București. Documentația știintifică rezultată, constituie o valoroasă bază de date pentru cercetarea interdisciplinară a patrimoniului cultural, în multe cazuri aceasta stând la baza cercetării din
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
cea mai veche biserică de zid din Maramureș, în lunca Izei langă biserica din lemn care a fost folosită de credincioșii comunei în vremea cînd biserica cea nouă era în construcție. Casa de lemn a lui Deac Vasile ""Moșu"", monument etnografic, atât exteriorul cât și interiorul păstrând toate caracteristicile arhaice ale spațiului de locuire tradițional Grupul statuar Bogdan Voievod, opera sculptorului maramureșan Ioan Marchiș. Monumentul a fost inaugurat la 29 iunie 2008 de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
a secolului XVII, cel mai probabil între anii 1610-1640, un Ceaslov tipărit la 1715 la Târgoviște; un liturghier datând de la 1759, tipărit la Iasi; un penticostar tipărit la București în 1743. Ieudul este o localitate păstrătoare a unor valori tradiționale, etnografice și folclorice. Tradiții din localitatea Ieud Ieudenii au întemeiat o tradiție a locului. Nu s-au grăbit. Au început mai înceti în apucături și astfel a întemeiat tradiția satului, a casei și a familiei cu o viață spirituală care le-
Ieud, Maramureș () [Corola-website/Science/301579_a_302908]