11,414 matches
-
asta mi se pare atât de frumos să mă aflu aici, pentru că pot atinge pietrele pe care le-au atins și pot respira aerul pe care l-au respirat strămoșii noștri. Mergând în adâncime, vom ajunge chiar la rădăcinile ființei evreiești. Ochii îi sclipeau, două raze jucăușe de lumină. Ne putem atinge sufletele aici. Făcu o pauză în care zâmbi larg, dezvelindu-și întreaga dantură. —OK, haideți să continuăm. Maggie începea să se enerveze. Lumina era prea slabă pentru o căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu indiciul lui Guttman. Înaintă spre un spațiu mai larg, unde lucra un grup de bărbați cu căști de protecție galbene: arabi, Maggie nu putu să nu observe. Își aminti nota din materialul informativ, ce sublinia ironia faptului că așezările evreiești de pe Malul de Vest, la fel ca și bariera de securitate sau zidul Israelului, atât de urâte de arabi, erau aproape întotdeauna construite de mâini arăbești. În fața ei se afla secțiunea de curând expusă a Zidului de Vest. Citi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că realul nu e totuna cu imaginarul. Dar mama dumitale? Ea cum reacționează? — Mă gîndesc la strămoșii mei pe linie maternă. S-ar putea spune că au reapărut În cartea mea. Niște persoane mi-au spus: „Există un autentic umor evreiesc În paginile dumneavoastră“ sau: „Soția mea este evreică unguroaică, i-a plăcut nespus de mult cartea dumneavoastră, a regăsit constantele atît de deosebite ale umorului evreiesc“, vé-khoulé... Te exprimi acum În ebraică? Am putea intitula astfel un studiu asupra dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
au reapărut În cartea mea. Niște persoane mi-au spus: „Există un autentic umor evreiesc În paginile dumneavoastră“ sau: „Soția mea este evreică unguroaică, i-a plăcut nespus de mult cartea dumneavoastră, a regăsit constantele atît de deosebite ale umorului evreiesc“, vé-khoulé... Te exprimi acum În ebraică? Am putea intitula astfel un studiu asupra dumitale: „De la erotismul belgian la umorul evreiesc“. Din strada Binefacerii la Zidul Plîngerii! De pe colina Waterloo pe muntele Sinai! — Catolicismul și Providența mă definesc mai bine. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mea este evreică unguroaică, i-a plăcut nespus de mult cartea dumneavoastră, a regăsit constantele atît de deosebite ale umorului evreiesc“, vé-khoulé... Te exprimi acum În ebraică? Am putea intitula astfel un studiu asupra dumitale: „De la erotismul belgian la umorul evreiesc“. Din strada Binefacerii la Zidul Plîngerii! De pe colina Waterloo pe muntele Sinai! — Catolicismul și Providența mă definesc mai bine. Lasă chestiile astea În seama tatălui dumitale. Cu cît te vei ocupa mai puțin de el, cu atît te vei simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de carton. Am căutat În ele la Întâmplare, și-mi căzură ochii pe niște resturi de volume În ebraică, după toate aparențele din secolul al XVII-lea. Ce făceau oare evreii aici, la Tomar? Cavalerii aveau bune relații cu comunitatea evreiască locală, Îmi spuse ghidul. Mă duse la fereastră și-mi arătă o grădină În stil franțuzesc, structurată ca un mic și elegant labirint. Operă, Îmi spuse el, a unui arhitect evreu din secolul al XVIII-lea, Samuel Schwartz. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Că erau adoratorii diavolului, evident, dar cum nici măcar prin calomnie nu se reușește să se șteargă adevărul, se insinuează că ei țineau adunări În Marais.“ „Și?“. „Păi nu cunoașteți Parisul? Marais e cartierul Templului și, colac peste pupăză, cartierul ghetoului evreiesc! Unde mai pui că aceste broșurici spun că adepții Rozei-Cruce sunt În contact cu o sectă de cabaliști iberici, numiți Alumbrados! Poate că pamfletele contra Rozacruceenilor, având aerul că-i atacă pe cei treizeci și șase de Invizibili, Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
William mă răsplăti cu o privire de recunoștință unsuroasă și o urmă pe regină, dispărând după draperie. Je tiens la reine! Am fost cu Dee În Orașul de Aur. Străbăteam niște pasaje Înguste și urât mirositoare, nu departe de cimitirul evreiesc, iar Dee Îmi spunea să fiu atent. Dacă știrea despre contactul eșuat s-a răspândit, celelalte grupuri s-or fi punând deja În mișcare pe cont propriu. Mă tem de iudei, cei din Ierusalim au aici, la Praga, prea mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
eșuat s-a răspândit, celelalte grupuri s-or fi punând deja În mișcare pe cont propriu. Mă tem de iudei, cei din Ierusalim au aici, la Praga, prea mulți agenți... Era seară. Zăpada lucea, albăstruie. La intrarea Întunecată În cartierul evreiesc se grămădeau dughenele scunde ale târgului de Crăciun, iar În mijloc, Îmbrăcată În pânză roșie, scena deocheată a unui teatru de marionete luminat cu torțe fumegânde. Dar, imediat după el, treceai pe sub o arcadă din piatră cioplită, și lângă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Alexandre Chayla, „Serge A. Nilus et les Protocoles“, La Tribune Juive, 14 mai 1921, p. 3) „Vedeți“’, adăugă el, „eu m-am născut la Moscova. Chiar În Rusia s-a Întâmplat, pe când eram eu tânăr, să apară niște documente secrete evreiești În care se spunea negru pe alb că pentru a subjuga guvernele trebuie lucrat subteran. Ascultați“. Luă un caiețel unde copiase de mână niște citate: „«În timpul acela toate orașele vor avea metrouri și pasaje subterane: din ele vom face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Ce mai“, observă Belbo, „Înțelepții din Sion erau o șleahtă de șnapani“. „Nu-i de glumit“, zicea Diotallevi. „Cartea asta a fost luată foarte În serios. Mă mir mai degrabă de-un lucru. Că voind să apară ca un plan evreiesc vechi de secole, toate referirile ei sunt la niște mici polemici franțuzești fin de siècle. Pare că aluzia la educația vizuală ce servește la imbecilizarea maselor se referă la programul educativ al lui Léon Bourgeois, care introduce În guvernul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un adversar politic, un anume Elie de Cyon, care deja Îl atacase public cu ascuțișuri polemice ce amintesc de unele pasaje din Protocoale. Dar În cele scrise de Cyon nu erau aluzii la evrei, pentru că el Însuși era de origine evreiască. În 1897, din ordinul lui Witte, Racikovski pune să se percheziționeze vila lui Cyon de la Territat, și găsește un pamflet al lui Cyon, derivat din cartea lui Joly (sau din cea a lui Sue), În care lui Witte i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui de a falsifica, Îl Înlocuiește pe Witte cu evreii și pune textul În circulație. Numele Cyon pare numai bun pentru a aminti de Sion, și se poate demonstra astfel că un exponent evreu de mare autoritate denunță un complot evreiesc. Iată că s-au născut Protocoalele. În acest moment textul cade și În mâinile Iulianei, sau Justinei Glinka, ce frecventează la Paris cercul lui Madame Blavatsky și, la anumite intervale, Îi spionează și-i denunță pe revoluționarii ruși din exil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și-i denunță pe revoluționarii ruși din exil. Această Glinka este, desigur, o agentă a paulicienilor, care sunt legați de moșieri și deci vor să-l convingă pe țar că programele lui Witte sunt totuna cu cele ale complotului internațional evreiesc. Ea Îi trimite documentul generalului Orgheievski, iar acesta, prin comandantul gărzii imperiale, face să-i parvină țarului. Witte se află În Încurcătură. Astfel, Racikovski, mânat de umoarea lui antisemită, contribuie la dizgrația protectorului său. Și, probabil, la a sa proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe lună, în ’90, asta e cea mai gravă, pe numele meu, pe numele lu’ altul, pe numele la altul, le-am cumpărat dreptul lor. Asta e cea mai gravă. 2 Port tichia, obiect de cult. Face parte din cultul evreiesc. Sunt evreu. Eu, să spun așa, nu sunt. Numai mama și tata. Pentru că am săvârșit două crime. La evrei nu mai există cale de întoarcere. Dacă eram înainte vreme, primeam câteva tone de pietre. Se lapida. Acuma... Eu, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ușă, am intrat pe geam. Am fost foarte insistent. Acuma, eram un evreu, dar eram evreu numai cu numele. Eram evreu că eram roșcat și-atât. Am fost dat pe ușă și-am intrat pe geam. Este-n cultul... culturile evreiești, fiindcă sunt mai multe, este-o ramură d-asta, unde sunt un fel de evrei care cred în Iisus Hristos. Li se spune „evrei mesianici“. M-am apropiat de așa-zișii evrei mesianici. Să zicem, mai am încă opt ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de stînga și, mai tîrziu, prozator cu tentă moralizantă, era la acea dată un emul al extravaganțelor decadentiste; împreună cu „ereticul”, „anteclericalul” Tudor Arghezi (acesta din urmă - fost călugăr la Mănăstirea Cernica, eliminat din monahism pentru legătura cu profesoara de etnie evreiască Constanța Zissu - debutatase ca poet la periodicul Liga ortodoxă al lui Alexandru Macedonski). Primele traduceri din Baudelaire apar în 1870 - în revista junimiștilor (Convorbiri literare, I-IV, 1 martie 1870, p. 51: „Bohemiens en voyage“ și „Don Juan en Enfer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nicolae Davidescu publică aici - din 1914 - foiletoane critice favorabile estetismului, reunite după război în primul volum de Aspecte și direcții literare. În avangardă trece acum „a treia cale” militantă promovată de Arghezi, Cocea și Vinea. Primul modernism autohton și identitatea evreiască „periferică” O „chestiune” exploatată uneori în sens xenofob de adepții orientărilor naționaliste are în vedere rolul jucat de scriitorii evrei în cadrul modernității artistice românești. Ea a fost discutată, printre alții, de criticul Ov.S. Crohmălniceanu în volumul postum Evreii în mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
români și evrei în perimetrul modernismului și al avangardei merită, desigur, o abordare specială; nici o istorie culturală a modernității noastre artistice nu mai poate face abstracție de ea. Pentru abordări sintetice ale fenomenului, v. Leon Volovici, Ideologia naționalistă și „problema evreiască”. Eseu despre formele antisemitismului intelectual în românia anilor ’30, Ed. Humanitas, 1995, și Andrei Oișteanu, Imaginea evreului în cultura română, Humanitas, 2001, ed. revăzută în 2004. În preajma lui 1900, „Unele evoluții intervenite în viața comunității evreiești - apariția primelor forme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ideologia naționalistă și „problema evreiască”. Eseu despre formele antisemitismului intelectual în românia anilor ’30, Ed. Humanitas, 1995, și Andrei Oișteanu, Imaginea evreului în cultura română, Humanitas, 2001, ed. revăzută în 2004. În preajma lui 1900, „Unele evoluții intervenite în viața comunității evreiești - apariția primelor forme de organizare social-politică și culturală a evreilor, cu programe revendicative și organe de presă în limba română, primele mișcări sioniste, prezența numeroasă a evreilor în mișcarea socialistă - se vor reflecta și în multiplicarea și «modernizarea» formelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
xenofob, constituie, fără îndoială, un impuls determinant. Oricum, deschiderea mediilor românești către modernitatea artistică în pragul Primului Război Mondial a fost stimulată și de aportul deloc neglijabil al tinerilor scriitori evrei emancipați. Înfocat apărător al înnoirii artistice, poetul și publicistul de etnie evreiască F. Aderca gestionează, o vreme, pagina literară a Noii reviste române, unde polemizează cu criticul evreu de orientare naționalist-tradiționalistă Ion Trivale „în marginea poeziei simboliste” (Noua revistă română, nr. 15, nr. 12 din 23 februarie 1914: Trivale, „Pentru doi panigeriști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deci... Mihai Eminescu era de origină slav, deci... Millo, Pascali, Negruzzi, Ghica, Gherea, Cerna, Iorga nu pot fi scriitori români” („Filigrame“, Facla, an. IV, nr. 13-14, 25-26 octombrie 1913, semn. Ion Iovin). În România de la 1910, statisticile indicau o populație evreiască de aproximativ 430.000 de locuitori, 15 % din populația Bucureștiului fiind de origine iudaică. Majoritatea tinerilor scriitori de etnie evreiască proveneau din Moldova, unde multe orașe aveau o populație majoritar evreiască (așkenadă). Puternica tradiție hasidică din aceste comunități de limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Filigrame“, Facla, an. IV, nr. 13-14, 25-26 octombrie 1913, semn. Ion Iovin). În România de la 1910, statisticile indicau o populație evreiască de aproximativ 430.000 de locuitori, 15 % din populația Bucureștiului fiind de origine iudaică. Majoritatea tinerilor scriitori de etnie evreiască proveneau din Moldova, unde multe orașe aveau o populație majoritar evreiască (așkenadă). Puternica tradiție hasidică din aceste comunități de limbă idiș (chiar dacă mulți vorbeau românește în familie și urmau școli cu predare în limba română) a servit, se pare, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Iovin). În România de la 1910, statisticile indicau o populație evreiască de aproximativ 430.000 de locuitori, 15 % din populația Bucureștiului fiind de origine iudaică. Majoritatea tinerilor scriitori de etnie evreiască proveneau din Moldova, unde multe orașe aveau o populație majoritar evreiască (așkenadă). Puternica tradiție hasidică din aceste comunități de limbă idiș (chiar dacă mulți vorbeau românește în familie și urmau școli cu predare în limba română) a servit, se pare, drept mediu favorizant pentru un anume expresionism iudaic, pregnant în pictura unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în același timp a vedea expusă propria goliciune (a rîde de hainele noi ale împăratului) erau obsesii interioare. (...) În ciuda aspectului - robe negre și șuvițe cîrlionțate - lumea idiș a devenit poate cel mai important loc de întîlnire al modernității”. „Tradiția cîntecelor evreiești - adaugă Sandquist - trebuie să fi fost și ea tentantă pentru un viitor dadaist. Pamfletele hasidice rimate, de exemplu, păstrau melodii tradiționale, în timp ce textul se constituia ca rafinată luare în rîs a toate și a tuturor”. Acest determinism etno-spiritual trebuie totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]