2,256 matches
-
care omul din Sag-Harbour se îndoia de această poveste a prorocului, era că trupul lui Iona n-ar fi putut rămîne nevătămat printre sucurile gastrice ale balenei - deși formula cam obscur acest argument. Și obiecția asta cade, însă, deoarece un exeget german a emis ipoteza că Iona trebuie să se fi adăpostit în trupul plutitor al unei balene moarte - așa cum soldații francezi își foloseau caii morți ca pe niște corturi, sub care se tîrau, în timpul retragerii lor din Rusia. Alți comentatori
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din Joppa, s-a refugiat numaidecît pe o corabie aflată în apropiere - corabie avînd pe galion o balenă și, aș adăuga eu, numită chiar Balena, așa cum unele vase sînt botezate în zilele noastre Rechinul, Pescărușul sau Vulturul. Nu lipsesc nici exegeții savanți care afirmă că balena pomenită în cartea lui Iona era doar un colac de salvare, un fel de centură umplută cu aer, cu ajutorul căreia prorocul a înotat și a putut, astfel, scăpa de înec. Sărmanul meu prieten din Sag-Harbour
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Sfântul bărbat” Dionisie, a predicat mulți ani în biserică și, apoi, a predat dialectica (ars bene judicandi, logica) la Academia de la Vivarium. Traducea fluent din latină și greacă, dovedindu-se, astfel, un admirabil vorbitor al acestor limbi, dar și un exeget profund al Sfintei Scripturi. Era un ortodox desăvârșit, definitiv atașat regulilor din mănăstiri, respectiv „rânduielilor părintești” (ale mănăstirii dobrogene de unde venea). Se spune că era blând, înțelept, smerit, feciorelnic. Viețuia modest, fiind pasionat doar de știință. Dionisie Exiguul postea regulat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
1998, în colaborare cu Valentin Borda). Excurs biografic bogat documentat și prezentare a operei celui care a devenit primul patriarh al României, cartea configurează o imagine de ansamblu a unei personalități plurivalente și controversate: Miron Cristea se numără între primii exegeți ai lui Mihai Eminescu, teza sa de doctorat, susținută la Budapesta, în 1895, fiind o lucrare de pionierat; înaltul prelat s-a ilustrat, de asemenea, în publicistică și în folcloristică, în oratoria de amvon și în cea politică. Ș. dă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]
-
său, elimină posibilitatea divergențelor ierarhice text-spectacol, regizor-actor, scenă-sală, existând doar prin complementaritatea acestor relații.8 Din acest motiv, chiar dacă nu poate să se retragă cu totul în spatele propriilor spectacole, chiar dacă nu le poate îndepărta de la sine, Alexa Visarion adoptă luciditatea exegetului, lămurindu-se pe sine și pe ceilalți cu privire la ceea ce creația ascunde pentru a se revela, în urma înțelegerii și interpretării la care spectatorul este chemat.Astfel, consideră autorul, misiunea regizorului de astăzi a devenit una complexă, depășind necesitățile stricte ale transpunerii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
personal, cât și social, nefiind un surogat pentru o alt] lume pretins] (concept care difer] de acela al speranței în viața de dincolo, ca parte integrant] a modului în care Iisus percepe destinul uman). Parafrazând spusele oarecum prozaice ale unui exeget actual al Noului Testament, etică creștin] nu ofer] un corp de legi nici pentru individ, nici pentru societate, ci creeaz] o tensiune ce are drept rezultat schimbarea (Manșon, 1943). Acesta ar fi mecanismul de funcționare a lucrurilor. Care era perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
decadent, apoi un Radu Bogdan, care-l interpreta pe Dzerjinski al artelor frumoase, e adevărat, un Dzerjinski mai citit și mai nuanțat în inchizițiile sale stilistice, și care, acum, în serialul său din Dilema, ca martor (detașat, ar vrea regeneratul exeget) al realismului socialist, face un fel de istorie a insalubrului concept și a ravagiilor produse de acesta aproape jumătate de secol totalitar, Radu Bogdan care, dacă ar fi avut bun simț, ar fi lăsat altcuiva delicata inițiativă. Să revin la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prim-solistă a Operei ieșene: mii de mulțumiri. Chiar și la telefon, timbrul strălucitor nu-și pierde din farmecul care a pasionat cîteva generații de spectatori. O Traviată în iarnă. Oricît de ingenioasă ar fi speculația lui Ted Anton recentul exeget al lui Ioan Petru Culianu -, "decizia" lui are, mai degrabă, aerul unei stilistici aproape cinice: Cercetînd toată viața sa practicile magice, el a depășit hotarul care desparte jocul de realitate. El s-a jucat, dar ucigașii săi nu. Moartea lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și atît de nedorit în zilele noastre. Sigur, o mare parte, cea mai mare parte a sculpturii moderne, fie destinată forului public, fie muzeului, concentrîndu-și energiile chiar în direcția asumării condiției de artă, a și obținut statutul rîvnit, nimeni, nici un exeget modern de marcă nu mai poate adera, conceptual, la execuția lui Lessing, iritat probabil de excesele și rateurile sculpturii de for din vremea sa. Ar trebui însă s-o luăm în seamă, atunci cînd ne gîndim la ce s-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pro-sîrb), voi fi, de ce nu? în preajma simpaticului echidistant Sileanu, care-mi concurează, joi, propriu-mi vernisaj, voi fi.. Dar în preajma cui nu voi fi! În orașul pierzaniei și-al strălucirii noastre. Sigur însă voi fi în preajma blînd-fabulosului nonagenar Barbu Brezianu, exegetul lui Brâncuși și prietenul lui Noica, Eliade, Ionescu, Cioran, care-mi va onora vernisajul cu nobila domniei sale prezență. Venind, jovială, dintr-o Românie antebelică, atît de tînjită de noi (mai) toți. Atît de neștiutoare de învrăjbirea noastră de-acum. La
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care altădată n-ar fi îndrăznit să-și ironizeze nici măcar propria muză. Trucul ingenuității răzvrătite. Știind că mai peste tot, deci probabil și în seara asta, la Filarmonică, marea soprană Mariana Nicolesco era însoțită (aproape demonstrativ) de Radu Varia, soțul, exeget de artă, răspunzător de scandalul actual al Coloanei brâncușiene de la Tîrgu Jiu, am avut o anume reținere în a intra în sală. Stupidă, la urma urmei, în fața unei voci de prestigiul colosal al celei de pe afiș. Am intrat. Și am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arată măsura extrem de specialei sale scriituri. Știind că în spate îi stau diagnostice dintre cele mai crude despre Proust (Montesquieu: "Amestec de litanii și spermă"; André Germain: "Domnișoara bătrînă"; Claudel: "Bătrîna evreică fardată"; Daudet: "Marcel Proust este diavolul în persoană"), exegetul pare să fi reținut mai ales ultimul diagnostic și pe el își compune provocatoarea carte. Diavol în mascata lui înclinație homosexuală, dar și diavol (genial) în inegalabila-i proză. Oricît mi-aș dori, nu pot ocoli însă contaminarea suferită de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pare să fi reținut mai ales ultimul diagnostic și pe el își compune provocatoarea carte. Diavol în mascata lui înclinație homosexuală, dar și diavol (genial) în inegalabila-i proză. Oricît mi-aș dori, nu pot ocoli însă contaminarea suferită de exeget dinspre excentricul său model. E o scriitură atît de special pliată pe deviația amoroasă a lui Proust, încît i-aș lipi ei înseși, stilistic vorbind, eticheta homosexuală. Ceea ce nu se poate întîmpla în cazul portretului pe care, la rîndu-mi, i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-mi asum, la rîndu-mi, constrîngătoarea (dar incitanta) preferință decenală. Se înțelege, desigur, gradul absolut de subiectivitate și de selecție spontană al simplului amator de artă și nu al pictorului profesionist, ce probabil sînt, cu atît mai puțin, al prezumtivului exeget de dincolo de șevalet. Dacă futilitatea, deci absența normelor estetice stricte joacă acum rolul prim, nu același lucru s-ar putea spune despre gradul implicit de... profesionalitate al opțiunii. Pentru că, oricîtă libertate bruscă ar opera în fortuita-mi decizie, gustul este
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
revizităm pe olandezul de la începutul de secol XX, Mondrian, de la al cărui "copac" esențializat n-a mai fost decît un pas pînă la suprematismul său geometrizat. Așadar, de la "lirismul cvasidelirant, efuziunea vulcanică, scriitura plină de impetuozitate și strălucire", cum definesc exegeții artei canonul încă temperatei modernități, la "refuzul oricărui romantism, grija măsurii celei mai stricte și a celui mai clar echilibru", fiind acestea valențele modernității radicale. Și dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, încă am fi rămas/ am rămîne liniștiți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
extrem de întinsă perioadă traumatizată, în care s-a făcut totuși multă pictură, și atunci va trebui să aleagă grîul de neghină. În aceeași întinsă perioadă au fot tipărite albume, sinteze ilustrate, dicționare, unele de condiție grafică excepțională, cu implicarea unor exegeți probi, marcate însă, în mare parte, de comanda ideologică a partidului comunist. Deși în anii de după 1989, nimeni nu s-a încumetat să reia fenomenul de pe o cu totul altă platformă, nu există argumente care să ne spună că reticența
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care dovedesc originalitatea construcției kantiene în orizontul judicativului se află, totuși, în sensul conceptului de judecată sintetică a priori și ele pot fi identificate ca atare. Jocul timpului în proiectul kantian este esențial într-un sens ontologic, așa cum semnalează câțiva exegeți ai lui Kant, îndeosebi Heidegger. Jocul acesta constă în condiționarea simultană a conștiinței existenței mele ca subiect și a conștiinței existenței lucrurilor din afara mea. Dar conștiința aceasta este suficientă pentru a proba, necesar și suficient, atât existența unui subiect determinat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoașterii; și nu se poate decide cu toată certitudinea, dacă nu cumva Kant a acceptat ca fiind necesară această ipostază a noumen-ului tocmai pentru a scăpa de sensurile posibile ale unui soi de solipsism (de nuanță empiristă), observat de unii exegeți chiar și după publicarea celei de-a doua ediții a Criticii rațiunii pure (1787); și e drept că sensibilitatea, așa cum o înțelege Kant, poate fi luată ca sursă a unui "văl al aparenței", care separă subiectul cunoașterii de "lumea reală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în anul apariției lucrării amintite mai sus: este vorba despre Die Grundprobleme der Phänomenologie / Problemele fundamentale ale fenomenologiei.156 Aceste supoziții referitoare la posibile rosturi ale părții nerealizate din proiectul inițial al analiticii existențiale formulate, de altfel, de mulți dintre exegeții operei heideggeriene nu au scopul de a completa, în privința înțelesurilor filosofice, partea lipsă dintr-un proiect de discurs, pretenție exagerată de partea celui care le avansează; reamintite aici, ele mai degrabă semnalează atât posibilitatea de a încadra discursul heideggerian partea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prelegere, oferite datorită observațiilor făcute, de diverși, în urma publicării sale: Postfață la "Ce este metafizica?" (1943), Introducere la "Ce este metafizica?" (1949). Pe bună dreptate, prelegerea în cauză a fost reprezentată ca o reconstrucție a Nimicului, de autor și de exegeți; de altminteri, filosoful accentuează această idee de mai multe ori în cele trei texte, îndeosebi în "Introducere" și în "Postfață". Sensul Nimicului este legat de raportul dintre ființă și ființare: cea dintâi, în metafizică, este luată ca de la sine înțeleasă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însușirile de umorist, este una dintre restituirile meritorii înfăptuite de D., la fel ca și Gheorghe Banea, scriitor urmărit parcă de un blestem în destinu-i mult încercat. În dezacord cu G. Călinescu - ale cărui opinii le contrează de câte ori are prilejul -, exegetul filtrează printr-o logică personală „contradicțiile”, marcate de ciudățenii, ale lui Mateiu I. Caragiale. Emil Botta, bântuit de angoase, în transa unor frenezii halucinante, face obiectul unui comentariu ce dă măsura aptitudinilor de critic de poezie ale lui D. Apropiindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
Imnul vechi cel mai celebru este Gloria. Ritmica, formularea literară și conținutul teologic i-a determinat pe specialiștii în domeniu să dateze acest imn în prima epocă creștină (secolul II-III). La început, probabil era folosit în cadrul rugăciunii de dimineață; unii exegeți susțin că era parte integrantă din laudele matutine ale zilei de Crăciun, întrucât imnul este o dezvoltare a cântecului angelic menționat de Luca 2,14 în relatarea nașterii lui Isus la Betleem. În secolul al IV-lea devine parte din cadrul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
seci, ci folosind comparații limpezi, care există între lumea fizică și cea spirituală. El îmbracă înțelesurile și învățăturile cerești cu întâmplări care se petrec pe pământ: „El tâlcuiește cele ascunse de la zidirea lumii, prin pilde” (Matei 13, 35). În Noul Testament, exegeții au descoperit 33 de parabole, care se întrec în frumusețe unele pe altele. La frumusețea lor stilistică și adâncimea mesajului moral-religios, se adaugă valoarea actualității: oricare dintre ele pare a fi rostită pentru noi, cei de azi. Creștinii care doresc
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
identifică, așadar, cu toți cei aflați în lipsuri și suferințe. Pilda vameșului și a fariseului subliniază diferența dintre cei doi oameni (vameșul și fariseul) care s au dus la templu să se roage. Dar cine s-a rugat cu adevărat? Exegeții afirmă că rugăciunea fariseului n-a fost, de fapt, o...rugăciune. El nu-i cere nimic lui Dumnezeu. Se adresează doar în aparență Lui, în timp ce se contemplă cu admirație pe sine. Mântuitorul ne arată în acestă parabolă că deosebirea dintre
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
definită ca „procesul prin care noi cunoaștem viața psihică cu ajutorul semnelor sensibile care sunt manifestarea ei”. Comprehensiunea nu este un act rațional. El se fundamentează pe intuiție, pe simpatie. Din acest motiv, rezultatele sale depind în mod fundamental de capacitatea exegetului, de afinitatea intimă ce se stabilește între el și obiectul său de studiu, izvorâtă dintr-o îndelungată frecventare a acestuia. Jaspers reia distincția elaborată de Dilthey, adâncind-o din punct de vedere psihologic. Deși explicația și înțelegerea nu se exclud
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]