2,253 matches
-
de lingviști, de stilisticieni și critici literari. îl întîlnim totuși frecvent în situațiile concrete, în legătură cu forme al căror statut nu a fost suficient verificat și pe care, cu mare ușurință, nu numai elevi și studenți, dar adesea și profesori și exegeți le numesc "stîlciri", "deformări", "erori" etc. Meditația asupra acestor situații ar putea să înceapă cu un text în care e tematizată (și dramatizată) chiar disputa asupra corectitudinii lingvistice. Cum se știe, în D-l Goe... mam'mare utilizează forma marinel
Marinerul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15557_a_16882]
-
Și, după lectura celor trei volume ale sintezei Ficțiunea jurnalului intim, poate fi numită o "obsesie benefică". Eugen Simion analizează jurnalele cu instrumente aparte (teorie literară, mai ales franceză, mai ales Barthes și Genette) încă din anii '70. Este un exeget de mare încredere al acestui tip de scriere extrem de capricios, de dificil. Criticul a scris și a publicat jurnale: amintim Timpul trăirii. Timpul mărturisirii și Jurnal parizian. Analizelor sale nu i-a scăpat nici o capodoperă diaristică. Jurnalul a reprezentat pentru
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
sale terapeutice. Decizia lui Freud de a interveni este binevenită, salvatoare s-ar putea spune, dar, din rațiuni bine întemeiate în genere, neuzuală - iar lucrurile se agravează ulterior prin răcirea definitivă a relațiilor cu Jung. Aldo Carotenuto este un profund exeget și foarte aplicat al operei jungiene. Cu referire mai ales la conceptul de anima, întâlnirea cu Sabina Spielrein, ca moment central și foarte semnificant, se dovedește un subiect captivant și interesant - și nu doar pentru specialiști. Investigațiile din prima etapă
Psihanaliza aplicată (la București)... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15584_a_16909]
-
parte, se afirmă puterea lui Dumnezeu de a direcționa alegerea umană (voința liberă), de a converti păcătoșii, iar pe de altă parte ni se spune că respingerea ori acceptarea fie a grației, fie a păcatului, depind de voința liberă. Mulți exegeți au considerat că aceste două principii sunt ireconciliabile. Pe acest motiv a fost posibilă, de pildă, aprecierea conform căreia doctrina augustiniană a grației este o „mare greșeală dogmatică” . Aceasta pentru că, așa cum sublinia Eugène Portalié , grația augustiniană a fost înțeleasă ca
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
și în scrierile musulmane referitor la această dogmă, ținând cont că și islamul are la bază credința monoteistă iudaică și îl acceptă pe Iisus Hristos drept un profet foarte important, la fel ca Moise. Din acest punct de vedere mulți exegeți susțin că "acest cuvânt simplu al adevărului despre mântuire și despre viața veșnică a devenit tot mai greu de răspândit printre necredincioși datorită acestei dogme, din punct de vedere logic, complicate a trinității". Sociologi ai religiei, precum protestantul Max Weber
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
Curteanul"" - operă care va fi studiată apoi în întreaga Europă apuseană. După devastarea Romei (""Sacco di Roma"") de către armatele imperiale ale lui Carol Quintul în 1527, mulți fugari sosec la Veneția. Printre ei se află vestitul arhitect Jacopo Sansovino și exegetul Pietro Aretino, cel mai "caustic" condei al Italiei. Amândoi vor deveni prietenii cei mai apropiați ai lui Tiziano. În anul 1525, Tiziano se căsătorește cu Cecilia Soldano, fiica unui bărbier, de la care are doi fii, pe Pomponio și Orazio. Când
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
de respingere a mediocrității și a altor forme de impostură manifestate în artă. "Junimea" și "Convorbiri literare" au avut un rol decisiv în cultura și literatura română. După cum este unanim recunoscut și după cum au subliniat cei mai reprezentativi monografi și exegeți ai activității "Junimii", trebuie să recunoaștem că, "spiritul junimist" a făcut să triumfe ideea conform căreia, în evaluarea operei de artă, este imperios necesar să primeze valoarea estetică, indiferent de ideea tematică. Interesante și instructive Memorii de la Junimea au lăsat
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
Mariei de Medici. Acolo a fost publicat (în 1625) lungul său poem "Adone", considerat opera sa cea mai importantă, remarcabil prin măiestrie tehnică. La sfârșitul vieții, s-a întors la Napole, unde a și murit în 1625. Conform criticilor și exegeților vieții sale, extravaganța și șocantul stil al celui mai de seamă dintre secentiști au fost caracteristici ale unei perioade de decadență în viața literară italiană.
Giambattista Marini () [Corola-website/Science/299752_a_301081]
-
în mod decisiv curente ca existențialismul și expresionismul. În literatura română, influența lui Dostoievski se face remarcată mai ales prin romanele "Huliganii" de Mircea Eliade sau "Animale bolnave" de Nicolae Breban. Albert Camus face parte dintr-un important grup de exegeți ai lui Dostoievski care consideră că scriitorul rus a avut o afinitate mai puternică cu rebelii atei decât cu apologeții creștini din romanele sale. Pentru acești critici, adepți ai existențialismului, adeziunea lui Dostoievski la ortodoxism nu este una autentică, iar
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Joyce să își găsească un nou protector și "manager", în persoana lui Paul Léon, un prosper imigrant rus de etnie evreiască. Ultimii ani îl transformă în maestrul unor ample regizări: cu talentul unui ventriloc, se înconjura de o suită de exegeți (Beckett, Budgen, Gilbert etc.) care să explice operele sale publicului larg, conform propriilor lui indicații, în timp ce imaginea lui rămânea impenetrabilă și misterioasă celor neinițiați. Joyce îl controla cu pricepere și pe Herbert Gorman, biograful său (de altfel singurul pe care
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
unei "bulla"( sigiliu imprimat în lut uscat) în vechea ebraică, cu inscripția “Din orașul Betleem către Rege”, indicând că era folosit pentru a sigila transporturi de grâu, vin sau alte bunuri trimise că taxa în secolele 8 sau 7 î.e.n. Exegeții biblici cred că Betleemul, aflat între dealurile țării Iudeei, este același cu biblicul Efrata(Gen. 35:16, Gen. 48:27, Rut 4:11 ) care înseamnă fertil, conform referinței existente în Cartea lui Mică: „Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
Italia); „Un alergător singuratic, într-un maraton în care și-a pierdut plutonul” (Aurel Storin, „Informația Bucureștiului”); „...«Șeful sectorului suflete»... o rachetă luminoasă...” (I. Rudel - „Revista Mea”); „Rugul unei creații în continuu crescendo” (Mircea Schrager - Costin, „Facla” - Tel Aviv); „Un exeget rafinat și subtil, un comentator pasionat și spiritual... înaltă forță eseistică” (Bogdan Ulmu - „Teatrul”); Cheamă la deșteptarea conștiințelor printr-un larg dialog spiritual” („Vradini” - Atena);
Alexandru Mirodan () [Corola-website/Science/298911_a_300240]
-
literaturii române în 1921 sub conducerea lui Ion Bianu. Va fi pe rând asistent, din 1923 conferențiar. Din 1930 devine profesor titular al Facultății de Litere din București, ocupând chiar catedra magistrului său, Ion Bianu. A fost cel mai aplicat exeget al cărților populare , acoperind în studiile consacrate acestora originile, motivele, temele, filiația, circulația, mediile sociale de receptare în Europa și Peninsula Balcanică. Ca membru al "Comisiei Internaționale de Istorie Literară Modernă" din Paris, a colaborat la realizarea unui "Repertoriu cronologic
Nicolae Cartojan () [Corola-website/Science/297752_a_299081]
-
într-o încercare disperată de a salva curentul, încercare ce o repetă pe aceea a lui Breton însuși, astfel încât se putea spune că, de la Paris, capitala internațională a suprarealismului s-a mutat la București. Grupul suprarealist român este caracterizat de exegetul francez Sarane Alexandrian drept "grupul cel mai exuberant, cel mai aventuros și chiar cel mai delirant din suprarealismul internațional". Temele unei meditații asupra condiției poeziei redevin testarea "automatismului psihic pur", atotputernicia visului, hazardul obiectiv. Strategia de cunoaștere a sinelui se
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
Labiș. "Addenda" referințe necuprinse în biobibliografiile dinaintea anului 1971, respectiv pozițiile 2344-2423. Ediția a fost scoasă împreună cu Muzeul Literaturii Române din București, care este co-editor, fiind deținătorul manuscrisului cărții. Al. Alexianu (21 martie 1914 - 29 octombrie 1974) este un fin exeget al artei poetice vechi românești, un erudit al istoriei feudale naționale, bun prieten cu Arșavir Acterian și Barbu Brezianu. Continuarea ediției a fost abandonată din pricina decesului directorului editurii gălățene - Radu Dorin Mihăescu. Ediția, stipendiată de Radu Alexianu, fiul autorului, conține
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
1-331/. Conține o selecție de poezii din vol. Joc secund (1930), din periodice și proză literară și critică, unele dintre ele inedite. Conține: poemul După melci (1921), vol. Joc secund (1930), poeme din periodice (1919-1947), interviuri-eseuri-profiluri-corespondență, aprecieri critice (de la 21 exegeți), comentariu literar de M.C. la poema "Riga Crypto și lapona Enigel" (1924), bibliografie selectivă. Ediție critică încheiată brusc prin decesul directorului editurii, deosebitul om de cultură Marian Papahagi. Ediție bibliofilă și critică. Este inclusă ediția de la „Echinox”, revizuită și completată
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
puternic contrast cu oroarea de aspectele degadante ale vieții. Sappho a fost o artistă desăvârșită a cuvântului scris. Dialectul eolic ce-l întrebuințează nu a împiedicat (în general, «pentru detalii vezi Pierderea Poeziei lui Sappho») răspândirea poemelor ei, grupate de exegeții elenistici în 9 cărți. Mele (adică Cântecele) compuse de Sapho, grupate de filologii alexandrini după criterii metrice, erau în majoritatea lor monodii. Cele mai izbutite poeme rămân acelea în care sunt notate propriile ei trăiri. Evident, Sappho avea un model
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
nu a scris nici un vers cu temă religioasă. Mitologia trezea în el o mare emoție estetică și se identifica în totalitate cu unele mituri, precum cel al lui Apollo și Daphne. După cum notează Margot Arce Blanco, unul dintre principalii săi exegeți, temele sale favorite sunt sentimentul absenței, conflictul dintre rațiune și pasiune, trecerea timpului și cântul unei Naturi idilice, care servește de contrast pentru sentimentele dureroase ale poetului. Garcilaso crede într-o lume transcendentală, care nu este cea religioasă creștină, ci
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
de erudiți unei forme a hinduismului care ia amploare în începând cu secolul V, si care a ajuns să influențeze toate formele de expresie religioasă indiene într-un grad mai mare sau mai mic. Tantra este considerată astăzi de anumiți exegeți sinteză hinduismului și totodată cea mai nouă și mai completă formă de manifestare, o veritabilă renaștere a acestuia(Shankaranarayanan:"marea Sadhana Shastra", "știință de sinteză". Cel mai vechi text care folosește cuvântul "tantra" se află chiar în Rig Veda(X
Tantra () [Corola-website/Science/308252_a_309581]
-
5] Are contribuții semnificative pe teme de fundamentalism religios, religie și politică, filosofia postholocaust, etică relaționala, etică în comunicare, relații publice și publicitate, imaginar religios în publicitate, dezvoltare personală și responsabilitate socială. Sandu Frunză este unul dintre cei mai importanți exegeți ai operei celui mai important teolog român, Dumitru Stăniloae. Lectură să face din opera marelui teolog ortodox fundamentul unei etici relaționale ce deschide experiență creștină spre viața cotidiană a omului postmodern. Lucrările sale "O antropologie mistica". "Introducere în gîndirea Părintelui
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
Sandu Frunză animat de spiritul lui Wiesel, este nu doar oportună, ci și recomandabila câtă vreme admitem că, cinstit, n-avem un instrument etic mai eficient în cadrele de relativă ordine ale societăților civilizate”. Valoarea lucrării a fost remarcată de exegeți: Iulian Boldea scria: „Cartea lui Sandu Frunză, densă și aplicată, animată de spirit metodic și de finețe analitică, conturează un portret credibil și riguros al scriitorului și gânditorului Elie Wiesel”. Lucian-Zeev Herscovici relevă că „This is a very important book
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
veche decât secolul al II-lea; restul istoricilor se înscriu cu toții între aceste limite extreme. În orice caz, conținutul textului se leagă de brahmanismul hinduizant, căruia i se poate stabili un început în secolul al V-lea î.e.n. Totuși, multi exegeți recunosc în Bhagavad-gita influență soteriologica a marilor doctrine religioase de la poalele Himalayei- Buddhism, Jainism, Samkhya și Yoga, considerându-se că este opera mai multor autori. Dar,deoarece face parte din marea epopee Mahabharata, fiind un capitol al acesteia, iar aceasta
Bhagavad Gita () [Corola-website/Science/306739_a_308068]
-
a câștigat existența scriind cărți precum romanul „"German Love"”, popular la vremea sa. Legătura lui Müller cu East India Company și cu specialiștii în sanscrită de la Universitatea Oxford au pus bazele carierei sale din Marea Britanie, unde avea să ajungă principalul exeget al culturii din India, pe care Marea Britanie o controla pe atunci. Asta a dus la o serie de schimburi complexe între culturile intelectuale indiană și britanică, în special datorită legăturilor lui Müller cu mișcarea Brahmo Samaj. A devenit membru al
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
e.n., din cauza faptului că din Iudeea nu se prezenta nimeni care să-l acuze de ceva, a fost lăsat în libertate. Ce s-a mai petrecut după această dată poate numai fi bănuit, nu mai sunt informații cu privire la el. Pentru exegeți rămâne încă o taină nedescifrată de ce anume cartea " Faptele Apostolilor" termină atât de brusc istoria celor doi mari protagoniști: Petru (capp. 1-15) și Pavel (capp. 9-29). Convingerea cea mai plauzibilă este că această „neîncheiere” a cărții lasă să se înțeleagă
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
evenimentelor noastre de la 1848 a fost de altfel subliniată atât înainte de 1989 cât și în lucrările recente. Bunăoară acad. Gh. Platon, în 1985, referindu-se la bibliografia Revoluției de la 1848, menționa că “ În lipsa unei sinteze substanțiale - fenomenul își așteaptă încă exegetul”. (88) Iar recent o temeinică abordare a tematicii istoriografiei Revoluției române de la 1848 face specialistul în istoria modernă, prof.univ.dr. Liviu Maior, în recenta sa lucrare 1848-1849. Românii și ungurii în revoluți. Evidențiind faptul că istoriografia europeană cunoaște, în ultimele decenii
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]