2,397 matches
-
Scărlătescu. Dovezi erau de găsit în mai toată opera sa de gen: analizele pertinente ale unor poeme cu fundament religios scrise de Philippide, Blaga, Arghezi sau Voiculescu, incluse în Semne și simboluri (1995); apoi capitolele dense despre relația poezie-sacru și exegeza textelor eminesciene religioase din Eminescu și religia. Preliminarii la o temă de eminescologie (2000); subcapitolele despre valorificarea temelor religioase în diferitele limbaje artistice, din Literatura și celelalte arte (2005); în sfârșit, întregul volum intitulat Odiseea cuvântului. Prolegomene la o hermeneutică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al ființei. Ținta lucrării este, în intenția autorului, să aproximeze „modul în care se configurează sentimentul timpului în opera eminesciană” și „felul în care poetul își asumă propria condiție așezată sub semnul emblematic al temporalității”. Autorul utilizează cu ingeniozitate achizițiile exegezei eminesciene în interpretarea acestei teme, precum și intuiții proprii, dovedindu-se și aici un analist sagace în descifrarea structurilor, riguros în structurarea ecuațiilor de lectură. SCRIERI: Carte de vise, Târgu Mureș, 1994; Metamorfozele textului (Orientări în literatura română de azi), Târgu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
Horațiu. Cetatea Eternă a știut nu numai să cucerească, dar și să fascineze, să atragă. Victorioasă mult timp, ea a fost cucerită la rându-i printr-o răsturnare simbolică asupra căreia ne previne în treacăt Duby, pe urmele unei întregi exegeze, care mai ales de la Renaștere încoace a sporit exponențial. Creștinismul e desigur una dintre valorile propuse prin intermediul latinității. Însă artele, medicina, știința în genere, tehnica participă deopotrivă la modelul care a lucrat asupra lumii timp de peste două milenii. A fost
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cărui interes actual e dincolo de orice dubiu. Editoarea l-a surprins ca atare încă în cartea dedicată mai înainte istoricului, legându-i concepția de aceea profesată de contemporani, îndeosebi de școala Analelor și de unele curente mai noi. O bogată exegeză, adusă la zi, îi sprijină acum încercarea de a-l prezenta pe N. Iorga publicului de specialitate străin. A treia parte din volum se dedică altminteri prezentării autorului: o vastă și erudită introducere, unde bibliografia e pusă la punct cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
deveneau decât "simptome" sau reprezentări ale acestui spirit. În acest sens, cultura constituia o muncă de interpretare. "Cum se manifestă spiritul uman? Prin pietre, muzică, gesturi, cuvinte, scris, acțiuni, reglementări economice, și mereu cere să fie interpretat [...]. Numim interpretare sau exegeză arta de a înțelege manifestările vitale fixate în mod durabil. Arta de a înțelege gravitează în jurul interpretării mărturiilor umane păstrate prin scris". Wilhelm Dilthey, "Origine et développement de l'herméneutique", în Le Monde de l'esprit, trad. fr., Aubier, Paris
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de un spațiu alb sau ocupat de o minciună: este spațiul cenzurat al cărui adevăr poate fi găsit însă în monumente (corpul care semnifică isteria sau nevroza), în documente (amintirile impenetrabile ale copilărie), în urmele care conservă distorsiunile și cărora exegeza psihanalitică le va restabili sensul. Teoria lingvistică a psihanalizei lacaniene se bazează pe două enunțuri complementare: inconștientul este structurat ca un limbaj (de fapt, ca o limbă vorbită și nu ca un limbaj) și inconștientul este discursul celuilalt. Ultimul enunț
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
abundența de fapte înregistrate pentru prima oară. Ultima secțiune a cărții lui Pamfile a apărut postum, în 1926; ea se află mai ales sub semnul legendelor și al tradițiilor biblice. Dacă studiile citate până acum sunt documente de bază pentru exegeza asupra ideii de destin în folclorul românesc, a existat în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului al XX-lea o întreagă suită de monografii, extrem de bine documentate, care atacă zone specializate ale etnologiei, dar
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cazurile când profețiile sunt prezentate într-o manieră încifrată. Ne gândim aici, desigur, la un cunoscut exemplu, cel al profețiilor lui Nostradamus. Numeroși lingviști, istorici și interpreți s-au ocupat de textul nostradamian încercând să-i pătrundă mesajul ascuns. Deși exegezele și interpretările acestora au fost dintre cele mai diferite, majoritatea au recunoscut că versetele sale reprezintă o adevărată provocare pentru cel ce le citește 97. Formele de divinație care se circumscriu sferei intuitive sunt, așa cum le-a stabilit A. Bouché-Leclercq
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
complexul lui Oedip. Presupunerea că miturile includ o semnificație psihologică este veche de secole. Ea a dus la numeroase tentative de interpretări lipsite de o metodă, ceea ce a sfîrșit prin a provoca o aversiune înverșunată un fel de anatemă față de exegeza miturilor. Cea a lui Freud a constituit în această privință o renaștere. Nu este o întîmplare nici faptul că el a atacat imaginea lui "Dumnezeu", fiind convins că ea nu este decît o pură iluzie, un subprodus al sexualității refulate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
viața de după moarte a trupului. Toate constatările acestea preliminare necesită o explicație mai detaliată, care va constitui tema celei de a doua părți a acestei lucrări. Este dimpotrivă important să subliniem încă de pe acum că greșeala cu adevărat capitală a exegezei dogmatice constă în confuzia dintre "misterul sufletului" și simbolul "vieții și morții elanului animant", care ca toate simbolurile mitice aparține sferei motivației intime a biogenezei vieții psihice umane. Faptul este clar indicat de mitul biogenezei (povestea lui Adam), care susține
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
înverșunată: ea s-a aflat mult timp în conflict cu o serie de încercări aleatorii și lipsite de metodă, căutînd un sens plauzibil enigmelor textelor. Tentativelor acestea li s-a pus capăt prin mijloacele cunoscute: exigența a fost biruită de exegeza vorbei. Trebuie să admitem că în lipsa înțelegerii funcționării motivante intime indispensabilă în descifarea simbolurilor -dogmatizarea a fost unicul mijloc de a pune capăt imediat certurilor iscate de interpretări. Acest mijloc, insuficient pentru salvgardarea unității bisericii ca instituție socială, era însă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
psihice de către spiritul uman. Deoarece cauza fundamentală a acțiunilor sînt tensiunile interioare, intențiile motivante supraconștiente sau subconștiente, încarnarea spiritului înseamnă armonizarea conflictului de motive, imposibil de realizat fără autocritica clarificatoare. Sub beneficiul definițiilor sale, ne va fi imposibil să efectuăm exegeza simbolică. Metoda constă în căutarea sensului ascuns de fațada supranaturală, în măsura în care este adevărat că supranaturalul este pur simbol metafizic, este obligatoriu ca sensul ascuns să fie sensul natural imanent vieții. Personajele supranaturale ale mitului treimii reprezintă conform semnificației subiacente a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
urmă pe pămînt ca să le aducă muritorilor promisiunea nemuririi. Nu vrem să se vadă în acest rezumat succint nici o ironie, ci numai constatarea unei erori ale cărei consecințe implică cele mai mici detalii ale dogmatizării textelor. Prezentăm mai jos rezumatul exegezei simbolice: I. Dumnezeu reprezintă senul misterios al vieții, prima persoană a Treimii. Dar el nu este viața temporală caracterizată prin permanente molificări, ci "substanța invariabilă", sau, ca să evităm acest termen care ne duce prea mult cu gîndul la o existență
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolul "Divinității Judecătoare", legat prin interpretarea dogmatică a simbolului "Grației" de mitul mîntuirii. Dificultatea nu constă în căutarea sensului ascuns al simbolului "Mîntuitoriului", care nu este mai puțin clar pentru traducere decît alte formulări simbolice. Neliniștea provine din faptul că exegeza a adunat în jurul acestui simbol un întreg sistem interpretativ atît de complicat, încît doar o muncă delicată și de lungă durată ar putea reuși să dărîme artificiul construcției dogmatice care leagă exclusiv mîntuirea răscumpărarea de moartea lui Iisus, omul-dumnezeu. Dimpotrivă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Povestiri orientale de Marguerite Yourcenar, și Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române pentru volumul VII din seria Opere de Mihai Eminescu. Personalitate care s-a ilustrat, cu rezultate excepționale, în mai multe domenii ale spiritului, C. este greu de receptat de exegeza românească, orientată îndeosebi doar spre una sau alta dintre direcțiile preocupărilor sale. Deviza sub care s-ar putea reuni toate scrierile sale originale, fie ele beletristice, fie de exegeză critică sau eseuri morale, este enunțată în Norii: „Homo sum: caelestium
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
mai multe domenii ale spiritului, C. este greu de receptat de exegeza românească, orientată îndeosebi doar spre una sau alta dintre direcțiile preocupărilor sale. Deviza sub care s-ar putea reuni toate scrierile sale originale, fie ele beletristice, fie de exegeză critică sau eseuri morale, este enunțată în Norii: „Homo sum: caelestium nihil a me alienum puto”. Ca scriitor, C. a cultivat un tip de text adecvat propriei structuri intelectuale: o suită de însemnări fragmentare, reunite într-un ansamblu ce poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
homerică, Zeița și eroul (relația dintre Atena și Ulise), Elena, Casandra, Xenofon din Efes, Cununa palatină, Între asfințit și eternitate: Despărțirea de sine a Eladei, Platon, Lucian din Samosata, Ovidiu, Emilio Cecchi, Virginia Woolf ș.a. Cea mai realizată lucrare de exegeză este Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (1997). C. pornește de la un aplicat studiu asupra lui Ahile în cadrul Iliadei, de la analiza poeticii luminii în Divina Comedie (cu traduceri proprii) ca să ajungă la Ariel sau forma pură a libertății, așa cum apare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
și acestea trebuie citite la cel puțin două niveluri: unul al informației exacte, erudite, surprinzătoare prin amănunte înnoitoare, altul, implicit, al valorii spirituale a textului analizat, al iluminării închise în expresie. Aceste principii pot servi drept artă poetică, program de exegeză și țintă a analizei, urmărite în întreaga operă a lui C. Pe aceeași linie se situează comentariile eminesciene. Exegetul are un cuvânt de spus nu numai în interpretarea operei poetului ci și în ce privește cunoașterea filologică, stabilirea de text și critica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
Creția, ST, 1980, 9; Al. Piru, Marginalia, București, 1980, 85-90; Nicolae Manolescu, Studii clasice, RL, 1981, 47; Mircea Ivănescu, „Epos și logos”, T, 1981, 12; Mihai Zamfir, Poemul românesc în proză, București, 1981, 433-434; Mihai Zamfir, Apolinic și dionisiac în exegeza clasicistă, RL, 1982, 2; Gheorghiu, Reflexe, 15-18; Emil Nicolae, „Poezia”, CL, 1984, 4; Artur Silvestri, „Poezia”, LCF, 1984, 45; Braga, Sensul, 168-172; Grigurcu, Existența, 158-162; Cristian Bădiliță, Logos și contemplație, RL, 1991, 26; Ulici, Prima verba, III, 243-244; Ioana Pârvulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
a stins înainte de a împlini 52 de ani. Contribuția lui I. la studiile literare și lingvistice slavo-române îl recomandă ca o autoritate în acest domeniu în Rusia primelor decenii ale secolului al XX-lea. A realizat ample descrieri de manuscrise, exegeze și ediții de cronici slavo-române din secolele al XV-lea și al XVI-lea, a elaborat studii consacrate culturii și literaturii române în limba slavonă sau folclorului românesc, precum și articole privind raporturile lingvistice slavo-române și specificul vechilor documente românești. Până
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
alte mentalități și atitudini, semne de felurită înțelegere a actului creației, alte teme și motive poetice, cristalizând fie experiențe, trăiri intense, fie rezultate ale unor reflecții livrești, alte „măști” (uneori „ipostaze în negativ”) sau mituri. De o atașantă acuratețe, stilul exegezei, concentrat, sobru, cu subtile nuanțări, își dă măsura - chiar dacă unele caracterizări forțează nota - în expresive profiluri de cărturari și scriitori, precum și în nucleele de sinteză, care beneficiază de unele, remarcabile, creionări. Alt volum, Ideologia naționalistă și „problema evreiască” (1995), apărut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
de inimă ale negoțului, am venit să m-așez aci, în Valahia, la București; să mă bucur în isihie de rodul îndelungatei mele trude..."; mai mult, întreaga nuvelă dezvăluie un Caragiale "zglobiu ca un palicar, sarcastic, mistificator" așa cum îl percepe exegeza călinesciană. În legătură cu altă categorie de personaje, Șt. Cazimir descoperă o relație de simbioză pe care o dezvăluie fără ezitare: "Caragiale poartă miticismul în sine și îl exorcizează prin personaje"; consumul cu amicii la un local ("Nu-i mult! Mezeluri și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
secolului al XIX-lea prin prisma valorificării unui personaj fascinant al modernității care este Pariziana. Unghiul nou din care a fost abordată femeia pariziana a permis descifrarea ei complexă ca fenomen de cultură și literatura din perspectiva estetică și interdisciplinara. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Pariziana, incitantă și ireductibila la o singură formulă critică, implică redimensionări în câmpul estetic și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
-lea) și de un spațiu (Parisul). Dimensiunea socială corespunde interpretării ontologice a Parizienei în cadrul societății secolului al XIX-lea: - dimensiunea mitică interpretării etiologice a imaginii sale idealizate, - dimensiunea romanesca interpretării sale estetice în scrierile artistice, - dimensiunea teatrală reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Analiza femeii pariziene ne-a oferit posibilitatea recitirii prozei franceze și reinterpretării personajului feminin dintr-
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cercurile lingviștilor, filologilor, criticilor și teoreticienilor literari, unde se citea avid carte occidentală și înainte de 1989. Anumiți universitari din facultățile de filozofie au avut un parcurs similar, deși controlul partidului-stat asupra domeniului lor generase consecințe catastrofale, mergând până la înflorirea unei exegeze a „gândirii” secretarului general și a „filozofiei informale” a poporului, de la geto-daci la „poporul unic muncitor”, lumpenproletariat de clone apatice și ocazional descurcărețe, lipsite până și de himerele marxism-leninismului, deși nu de toate tiparele sale mentale (preluate de comunismul național
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]