5,246 matches
-
Conte (1990, 455). 4 Despre mecanismul cristalizării ideilor, mărturisește însuși Eminescu în proza sa (vezi infra, capitolul referitor la intratextualitatea transprozastică din variantele finale, publicate sau nu). 5 Discursul critic al lui Ion Negoițescu nu rezistă până la capăt ispitei unor explicări ușor impresioniste ale operei emi nesciene. Același tremur imperceptibil al vocii hermeneutului poate fi sesizat și în fascinația pentru efectele poetice ale luminii (Rosa Del Conte), în comprehensiunea simpatetică a condiției tragice (Ioana Em Petrescu) sau la Zoe Dumitrescu Bușulenga
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
16. 75 Stephen W. Hawking 9 " Sensul timpului", în Scurtă istorie a timpului. De la Big Bang la găurile negre. "Părintele" teoriei găurilor negre preferă imaginea unei cești de apă care cade de pe o masă și se sparge de podea în explicarea Legii a doua a termodinamicii, care "spune că în orice sistem închis dezordinea, sau entropia, crește întotdeauna cu timpul. Cu alte cuvinte, este o formă a legii lui Murphy : lucrurile tind întotdeauna să meargă rău!" (2001, 167). Entropia lui Adrian
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unei ființe ordonatoare: "Se poate demonstra că toate numele date temeiului principiului ori centrului au desemnat întotdeauna invariantul unei prezențe (eidos, arche, telos, energeia, ousia [esență, existență, substanță, subiect], aletheia, transcendentalitate, conștiință, Dumnezeu, om etc."56. Este, în fapt, o explicare a faptului că acea celebră sintagmă de moarte a lui Dumnezeu, proclamată de Friedrich Nietzsche, nu pune în discuție existența divinității, ci funcția ei ordonatoare 57. Nevoia acută a unei prezențe nu este altceva decât nevoia de centru, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
deconstructivist, fragmentar și neterminat: Existența interpretărilor infinite ale oricărui text dovedește că lectura niciodată nu este un proces obiectiv de descoperire a sensului, ci este o introducere a acestuia în text, care în sine nu are nici un sens"72. În explicarea acestui fapt, va încerca să stabilească, în articolul său, publicat în "România literară", și intitulat Deconstructivismul un nod de legătură, atât influențele, cât și noile direcții, pe care le va impune acest manifest, la întregul nivel artistic. Eseul insistă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
inteligibile fiecare, autonome și diferite, asemenea acelor pereți de mănăstire medievală, pictați cu peisaje în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri de sfinți"23. Încă de la acest nivel, cel de proiectare al modului de a scrie sau cel de explicare a modului în care a scris -, tăindu-le elanul tuturor acelora care ar încerca o interpretare clasică a operei sale -, se observă fermitatea trasării coordonatelor unei noi poetici. Pentru cunoașterea acestui nou tip de poetică este nevoie de o conectare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
măsura convingerilor și a comportamentului moral este obiectivarea conștiinței morale prin „fapta bună”. De asemenea, importantă ni se pare și sublinierea rolului educativ al cunoașterii trecutului istoric pentru formarea conștiinței morale.Raportându-se la Etica nicomahică, stolnicul C. Cantacuzino Încearcă explicarea cauzelor răului moral, nu atât ignoranța cât mai cu seamă datorită duplicității unei conștiințe imorale cu premeditare. Grigore Ureche susține ideea identității adevărului istoric cu cel moral, iar Miron Costin accentuează faptul că, În chip fericit, conștiința istorică se completează
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
-i pot fi aplicate "criteriile de exigență ale secolului nostru". Practiciană consecventă a "lecturii literare în spiritul textului", Profesoara e interesată să depisteze "posibilități de actualizare" în cursul unei lecturi analitice nu doar de interogare a textului, dar și de explicare a acestuia, de semnalare pe traseu a elementelor de vocabular critic, cu atât mai mult cu cât lucrarea, ține să avertizeze suav-ironic din preliminarii, "nu vrea să fie o demonstrație de erudiție adresată specialiștilor prea inițiați în materie", ci destinată
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Roman, secolul I î. Hr.): sepulcru, tavmaturg, ciborion, silențiar, sarikion, melist, clibanion, tipie, tubă, solium, libelă, cestul, palestră, lorică, caligă, triremelă, hemiolă, cercură, catafractă, gaulă, ipagogă, liburnă, cibee (pl.), fasele (pl.), celoce (pl.), fistule (pl.), nablii (pl.) etc. *** Să revenim la explicarea titlului: de ce am invocat − prin metaforă exegetică − valențele centripete ale prozei artistice istorice? Ce poate însemna acest "accelerator" și despre ce "particule" este vorba? Răspunsul la seria acestor întrebări se structurează ca un rezumat la cele expuse mai sus. Romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
că dacă ar fi aparținut lumii întregi s-ar fi întâmplat o cumplită catastrofă. Un singur moment de fericire deplină ar fi fost capabil să încremenească lumea pe veci" (p. 209). Delirul din timpul bolii eroului exprimă efortul său de explicare a sensurilor ascunse ale realului, sub forma unei psihodrame: capul de ivoriu aducător de beatitudine este favorabil eroului, în timp ce lumea, ipostaziată prin "curgerea sleioasă a aerului", i se împotrivește, caută să-i reziste. Aflat în conflict cu realul, care-i
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
După criză suntem tot timpul capabili să găsim explicații la preschimbarea posibilelor și imposibilelor noastre, la răvășirea propriei lumi. La sfîrșit putem de fiecare dată să ne autojustificăm, să explicăm celorlalți orice act sau orice decizie am luat. A încerca explicarea posibilelor și imposibilelor noastre nu înseamnă, oare, a nu ni le asuma? Nu se întîmplă practic nimic între momentul în care bărbatul își zice că este imposibil să nu-și refacă viața împreună cu tînăra amantă și cel în care e
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
indice o ordine de preferințe. Această teorie constituie un progres științific important din două puncte de vedere: pe de o parte, este vorba de o ipoteză mai simplă, care explică la fel de multe fenomene ca abordarea "cardinală"; pe de altă parte, explicarea deciziilor individuale acordă mai puțină importanță preferințelor asociate, imposibil de măsurat în mod obiectiv, cît constrîngerilor observabile și cuantificabile ale acestora, în particular constrîngerii bugetare. Dar să prezentăm, în continuare, doctrina utilitaristă, construită pe percepțiile subiective ale consumatorului, evidențiind contribuțiile
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
creșterea cererii pentru un altul, atunci se poate spune că produsele sînt reciproc substituibile. Dacă ea determină scăderea cererii altuia, ele sînt complementare. Dar cererea depinde și de veniturile limitate ale consumatorilor. Pentru Walras, teoria valorii-muncă reprezintă un eșec în explicarea formării prețului, iar utilitatea constituie o condiție insuficientă a valorii. Originea valorii stă tocmai în raritate. Determinarea prețurilor a însemnat un alt punct forte urmărit în lucrările sale. Valoarea bunurilor se stabilește pe piață sub impulsul concurenței și presupune că
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
microeconomică a cererii a fost criticată pentru incapacitatea sa de a explica anumite caracteristici contemporane ale societății. Într-adevăr, în multe cazuri, numai variațiile prețului și ale venitului nu sînt suficiente pentru a explica comportamentul uman. S-a încercat atunci explicarea acestora prin transformarea gusturilor și preferințelor consumatorilor. Dar acest demers se bazează mai mult pe ipoteze de natură psihologică și sociologică. De aceea, ne vom referi mai mult la ceea ce s-a numit "noua teorie a consumatorului" pentru a explica
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Limitele teoriei tradiționale a) Stabilitatea preferințelor repusă în discuție Teoria tradițională a consumatorului explică evoluția cererii prin variațiile prețurilor și ale venitului. Gusturile și preferințele consumatorilor sînt considerate date constante, stabile, prin urmare nu se ține seama de ele în explicarea comportamentelor. Într-adevăr, din punct de vedere științific, nu se poate explica un comportament printr-o ipoteză referitoare la gusturile sau preferințele individului, deoarece ar fi imposibil de supus o asemenea ipoteză la proba faptelor. Totuși, microeconomia tradițională a fost
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
satisfacții într-o activitate dată; nu gusturile lor diferă, ci capitalul lor uman. E necesar ca această nouă abordare să fie bine înțeleasă: nu este vorba de a afirma faptul că gusturile, personalitatea, dragostea etc. sînt lipsite de importanță în explicarea comportamentului uman. Economistul nu adoptă o poziție filosofică în fața acestei chestiuni, ci una metodologică. Oricare ar fi importanța reală a gusturilor și preferințelor, acestea nu pot furniza explicații deplin științifice, și atunci a fost acceptată o metodă care permite să
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
pe statul de drept, libertate și democrație, Milton Friedman pe puritatea capitalismului, pe non-intervenționismul statal, Michel Albert pe tipurile de capitalism, Peter Drucker pe dimensiunea sociologică a capitalismului ș.a.m.d. Indiferent dacă îl înțelegem ca pe un model de explicare a lumii sau ca pe o stare naturală a acesteia, capitalismul nu merită, cum spunea Jean Baechler, nici revărsări de ură, nici manifestări de entuziasm. Încă o dată, el nu trebuie asumat ideologic. Se poate chiar afirma că doar capitalismul este
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de conturi și tabele al cărui scop este furnizarea unei imagini sintetice, comparabile și cât mai complete a activității economice desfășurate într-o perioadă de timp de subiectele economice. Prin informațiile pe care le oferă, SCN dă posibilitatea cunoașterii și explicării activității economice la nivel global sau pe ramuri și sectoare, precum și relevarea cauzelor care au determinat schimbările intervenite în indicatorii importanți ce caracterizează starea economiei naționale. Pentru descrierea statistică a activității economice a unei țări se impun sistematizări ale subiectelor
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
promotorii versiunii americane a poststructuralismului și amintește că, în concepția acestuia, cele două curente se diferențiază în mod clar unul de celălalt prin ceea ce s-ar numi "testul încrederii": structuraliștii se dovedesc optimiști în ceea ce privește elaborarea metalimbajelor teoretice care vor servi explicării fenomenelor textuale, în timp ce poststructuraliștii par a explora în mod sceptic acest domeniu, subliniind chiar că propria lor muncă nu este știință, ci mai mult text. Culler accentuează totuși dezavantajele punerii în opoziție a celor două mișcări, dintre care amintim tendința
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de concepte, împărtășește asumpții metodologice și o sensibilitate generală care atacă metodele și conceptele moderne pe care le consideră totalizatoare și reducționiste"78. În acest "atac" au intrat utopiile, principiile și credințele modernismului în fundamente absolute, obiectivitate, scheme deterministe de explicare, postmodernismul deschizându-se mai curând înspre contingență, spontaneitate, chiar haos, scepticism (de multe ori radical), relativism și nihilism. Dar trăsăturile postmodernismului în genere sunt și acelea ale paradigmei sale: aceasta nu trebuie privită în termenii unui program închis, complet sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu succes în privința criticării instituțiilor socio-economice. Astfel, "scriitorii francezi pe care îi critică Habermas sunt gata să abandoneze opoziția dintre "consensul adevărat" și "consensul fals" sau dintre "validitate" și "putere", pentru a nu fi nevoiți să spună o metapovestire în vederea explicării termenilor "adevărat" sau "valid". Dar Habermas crede că dacă renunțăm la ideea de "argument mai bun" ca opus "argumentului care convinge o audiență dată, într-un moment dat", vom avea doar un tip de critică socială "dependentă-de-context""121. De la această
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
141. De partea cealaltă, postmodernitatea trimite la o perioadă istorică specifică, fiind în special un stil de gândire care își manifestă dezacordul față de noțiunile moderne de adevăr, rațiune, obiectivitate, precum și față de ideile de progres universal, emancipare, metanarațiune, principiu ultim de explicare a lucrurilor etc. Conturându-se prin opoziția față de normele Iluminismului, postmodernitatea propune imaginea unei lumi "contingente, lipsite de întemeiere, diversă, instabilă, nedeterminată, a unui set de culturi neunificate sau interpretări care dezvoltă un grad de scepticism în legătură cu obiectivitatea adevărului, istoriei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de bază a consumatorului este aceea de a consuma din ce în ce mai mult355, dar respinge "metafizica vulgară" a consumului, care se întemeiază pe ideea unui subiect real care vede în obiecte sursa satisfacerii trebuințelor sale și nu trece spre nivelul următor, al explicării ideologiei consumului. În aceeași manieră, Baudrillard critică și proiectul unei temperări a consumului, care i se pare o idee naivă sau chiar absurdă. Mai mult decât atât, filosoful francez se distanțează de interpretarea consumului în termeni de plăcere, preferând cadrele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard, acest cod dominant este modelul teoretic marxist și semiotic, care îi trasează principalele cadre de interpretare a multiplelor fenomene, indiferent de aria lor principală de situare și înțelegere. Putem astfel vorbi despre un adevărat filtru hermeneutic de receptare și explicare a fenomenelor culturale, filtru alcătuit din schema noțiunilor și ierarhiilor marxiste. Într-o metafizică a codului, valoarea este pur tactică, având și ea structura unui cod care deține operațiile de comandă și de control, devenind un simplu semnal printre alte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
producția socială. Sfârșitul dimensiunii lineare a discursului. Sfârșitul dimensiunii lineare a pieței. Sfârșitul clasicei ere a semnului. Sfârșitul erei producției"432. Se observă astfel cum toate instanțele investite cu valoare în discursul modernității sunt considerate acum anihilate și inactive în vederea explicării noilor realități, iar schimbările în planul discursivității sunt prinse și ele în cadrul acestor modificări fundamentale ale opticii și ustensilelor discursive și retorice. Dacă schemele moderne binare, structurate și bine fundamentate aveau pretenția de a se referi la realitate și de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin semne"468. Universul simulacrelor prezentat de Baudrillard corespunde în mod remarcabil unui univers postmodern alcătuit din semne și imagini care alcătuiesc ele însele baza experienței și se instaurează drept referință. Problematica simulare versus disimulare reprezintă un punct nodal în explicarea relației dintre imagine reprezentare simulare. Astfel, preluând controversata temă a icoanei în creștinism, Baudrillard afirmă că în timp ce reprezentarea are drept punct de plecare principiul echivalenței dintre semn și realitatea desemnată, care, deși este o relație utopică, funcționează ca o axiomă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]