5,557 matches
-
nestăpânită dorință de a brava, o vinovăție și chiar o duioșie ascunsă. N-am scăpat niciodată de această ambiguitate datorită căreia am putut trece atât de ușor de la sfidare la venerație fără să mi se pară că sar dintr-o extremă în alta sau că mă contrazic. Am putut să-mi închipui Golgota sub un cer pustiu și un Christos batjocorit, lovit, înțepat cu sulița și sfințit omenește de suferință, pentru că adversarii lui n-au avut încredere nici în școlile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o carte, Izvorul relelor noastre, editată probabil de un anume Boutmi, care participase Împreună cu Krușevan la fondarea Uniunii Poporului Rus, cunoscută apoi sub numele de Centuriile Negre, care Înrola criminali de drept comun pentru a săvârși pogromuri și atentate de extremă dreaptă. Boutmi avea să continue să publice, de data aceasta cu numele său, alte ediții ale operei, cu titlul Dușmanii neamului omenesc - Protocoale ce provin din arhivele secrete ale cancelariei centrale din Sion. Era Însă vorba de niște cărțulii ieftine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prost, s-a alăturat unei biserici care susține că sfîrșitul lumii este iminent și că trebuie să luptăm cu toți Împotriva GSO - Guvernului Sionist de Ocupație. În cele din urmă, mama a pus punct prostiilor astea. Acum sînt doar baptiști. Extrema dreaptă paranoidă a devenit cu mult mai tăcută de cînd a venit Compania. Acum, aici e practic ca la Seattle. Maggie ezită, schimbă viteza. Ce știi despre bani? Ești și un soi de consilier de investiții? — Oh, nu, răspunde Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un buncăr subteran cu un gazilionar paranoic. — Domnule Redbone, sînteți sigur că dușmanii noștri sînt externi? se Încumetă Wakefield să Întrebe, aproape sperînd să audă aceeași litanie Împotriva evreilor, bancherilor, globaliștilor și profesorilor - personajele din stoc ale operetei fundamentaliste, de extremă dreaptă. — Nu În măsura În care ți-ai imagina. Nu-s țicnit, Wakefield. De ce crezi că te afli aici? Războiul dinlăuntru se duce pe tărîm intelectual. Evident, există o groază de paranoici și inși duși cu pluta care mișună prin munți și așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Futurismului italian în România antebelică Capitolul V. Aventura românească a Dadaismului Capitolul VI. Contimporanul. O interfață Art Déco a „anilor nebuni” Appendix: Ion Vinea, arta abstractă și legitimarea ei „folclorică” Capitolul VII. Revista Contimporanul și complexul periferiei Capitolul VIII. Între extremele politicii europene. O „avangardă estetică”? Capitolul IX. Periferii avangardiste. Mișcări artistice novatoare din țări central și est-europene în publicațiile românești de avangardă din anii ’20 Appendix: Avangarda belgiană și Belgia Orientului Capitolul X. În căutarea unei noi estetici teatrale Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al Vieții românești, situarea ambiguă a lui D. Anghel pe linia unui „moldovenism” nostalgic, articolele naționaliste ale lui Ștefan Petică (între acestea, cel despre „Naționalitatea în artă”), redimensionarea modernistă a eminescianismului, infiltrațiile intimist-decorative au creat un spațiu de negociere între extreme, între populism și estetism. Nu trebuie uitat, apoi, faptul că primul studiu amplu, avizat și comprehensiv despre simbolism apărut la noi aparține unei femei-critic pe nedrept ignorată azi, Izabela Sadoveanu-Evan („Simbolism“), și a apărut în revista poporanistă Viața românească (an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
contemporană, nr. 4, septembrie 2000, Cluj, pp. 12-13), pe „tărîmul idiș”, caracterizat de „ludism lingvistic” și ireverențiozitate antiintelectualistă, exista o „capacitate singulară de a înțelege logica nebuniei și de a transforma logicul în absurd. Aici, a duce existența pînă la extreme și în același timp a vedea expusă propria goliciune (a rîde de hainele noi ale împăratului) erau obsesii interioare. (...) În ciuda aspectului - robe negre și șuvițe cîrlionțate - lumea idiș a devenit poate cel mai important loc de întîlnire al modernității”. „Tradiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un spiritualism „legitimist”, iar antiliberalismul său - manifestat, o vreme, prin apropiere de Partidul Național Țărănesc - va aluneca treptat spre extrema-dreaptă, naționalistă, xenofobă și rasistă. Evoluții asemănătoare vor cunoaște și alți intelectuali, de la Nicolae Davidescu la Ion Marin Sadoveanu. Polarizarea, tentația extremelor, fascinația pentru autoritarism și colectivism sînt însă mărci ale deceniului patru. Dacă acțiunea modernismului lovinescian s-a impus îndeosebi prin Cenaclul „Sburătorul” și prin acțiunea magisterială a mentorului său (trecut, după război, de la faza impresionistă a foiletonisticii militante la impunătoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
critică și metafizică - revoltei modernisto-avangardiste, inovînd creator în interiorul mai multor tradiții spirituale. Tot în unu, plecarea la Paris a pictorului Victor Brauner e salutată ca posibilitate de afirmare personală, fără vreo referire la eventualele dificultăți din țară. Capitolul VIII. Între extremele politicii europene. O „avangardă estetică” În termenii sociologului francez Robert Estivals (v. „Schémas pour l’Avant-garde“, în Les Avant-gardes Littéraires au XXe siécle, vol. II THÉORIE, publié par le Centre d’Étude des Avant-gardes Littéraires de l’Université de Bruxelles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în cele ce urmează, asupra articolelor strict social-politice din publicațiile avangardiste ale anilor ’20 (mai precis, din prima etapă a revistei Contimporanul sau din publicația-satelit Clopotul). Mai importantă mi s-a părut a fi relația dintre orientările artistice aferente și extremele ideologice europene (fascism, bolșevism). Un caz aparte în acest sens îl constituie „devierea de dreapta” a Contimporanului, manifestată prin conexiunile cu ortodoxismul și cu programul tinerei generații interbelice. Această deplasare ideologică va duce - în 1930 - la prima ruptură majoră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Europeană, București, 2005. Ambele au un caracter succint și sintetic, urmărind (prima) „traseul de creastă” al receptării moderniste interbelice (E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, G. Călinescu - nu și Perpessicius!) sau „recuperînd” (cea de-a doua) și perspectiva extremelor ideologice, de la autohtonismul legionarizant și conservatorismul extrem pînă la stînga radicală de după cel de-al Doilea Război Mondial. În ceea ce mă privește, mi-am limitat demersul la trei studii de caz (restul a fost recuperat în capitolul final, dedicat receptării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o lectură ideologică destul de curentă în epocă, modernismul „extremist” este asociat de către Const. I. Emilian cu extrema-stîngă politică, avînd drept corelative beția și excitația senzorială, dezechilibrul psihologic, vidul spiritual și anarhia morală: „Lectura unui volum sau a unei reviste de extremă, stînga are același efect ca spectacolul unui local monden de noapte, ele provoacă aceeași tensiune a nervilor și același dezmăț spiritual. Beția lirică este, adesea, un efect al beției albe sau al beției coregrafice” (v. și E. Lovinescu: „libertate saturnalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prezență (1931) sînt pentru Perpessicius „virtuoase poeme în proză, teoria din ele sau mineralul din sevă constituindu-l cultul poemului, sau acea poemofilie totdeauna prezentă” (v. Mențiuni critice III, ed. cit., p. 456). În privința mișcării autohtone de avangardă, calificată drept „extrema stîngă a modernismului nostru literar și artistic”, criticul se ferește, printr-o clasică eschivă („nu e locul aici”) să facă necesarele disocieri între „isme”, preferînd deocamdată să-i includă pe toți reprezentanții „în aceeași oală”. În altă parte, se încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pronunță despre primul roman al lui M. Blecher („Rînduri despre o carte ciudată. M Blecher”, Întîmplări în irealitatea imediată, în Adevărul, 50, nr. 16135, 30 august 1936, pp. 1-2). Sînt apreciate paroxismul „demenței poetice”, explorarea de sine împinsă pînă la „extrema rațiunii umane”, concluzia în privința lui Blecher fiind aceea că „punctul de plecare”, nu forma, „îl apropie de Urmuz, singularizîndu-l în literatura noastră” (sic!). Sînt de evidențiat și lecturile în cheie suprarealistă sau expresionistă ale unor poeți moderniști. Proza lui Bacovia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parte, complexul periferic al acestei critici a stat de la început sub semnul nevoii de sincronizare europeană (de a fi „în rînd cu Europa civilizată”) și de căutare a originalității locale, „specific autohtone”, iar avangardele istorice au părut să ofere argumente „extreme” pentru ambele opțiuni: sincronizare deplină cu cele mai novatoare tendințe europene, cosmopolite și emancipatoare, dar și precursorat absolut, modernism „de export” ș.cl. În perioada interbelică, avangardiștii au fost apreciați - atunci cînd au fost! - mai ales pe latura tradiționalismului/clasicismului/lirismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nimeni, la drept vorbind, n-o ia peste picior, nici n-o tratează cu cruzime; dar este ca și transparentă, nici o privire nu-i Însoțește pașii. Toți se simt stingheriți În prezența ei și preferă s-o ignore. La cealaltă extremă, o frumusețe excepțională, o frumusețe depășind cu mult obișnuita și atrăgătoarea prospețime a adolescentelor, produce un efect supranatural și totdeauna pare să prevestească un destin tragic. La cincisprezece ani, Annabelle era una dintre acele puține adolescente de care sunt atrași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Bruno. Vor să ne interzică sexul În grup și brânza de oaie, naziștii! Iar socialiștii sunt complicii lor. Sunt Împotriva oilor pentru că oile sunt de dreapta, În timp ce lupii sunt de stânga; totuși, lupii seamănă cu ciobăneștii germani, care sunt de extremă dreaptă. În cine să te mai Încrezi? Clătină cu tristețe din cap. — La ce hotel ai stat la Nisa? Întrebă el deodată. — La Windsor. — De ce la Windsor? Bruno Începea să se enerveze din nou. Te-ai nărăvit la lux acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la Dumnezeu, încerca să-L cunoască, săL iubească, așa cum se cunosc și se iubesc prietenii, iar dacă istoria o cerea, Îl mărturisea - uneori, chiar cu prețul vieții. Aici nu se face referire la fanatici, pentru că tot istoria a demonstrat că extremele sunt periculoase, dar toți acești martiri au fost și sunt considerați de majoritatea societății actuale ca fiind nebuni. Omul recent e ciudat, bizar, refuză să creadă în existența lui Dumnezeu, crezând totuși în extratereștri, O.Z.N.-uri, în bani. Acestora le
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
criticii inteligenți și independenți. Pentru asemenea oameni, din păcate, nu există nici o nișă În curentul central al societății, În mainstream. În consecință, cvasitotalitatea criticilor radicali intră În derivă (sau sunt doar percepuți ca atare, eventual „recuperați”, „cooptați”) spre una dintre extreme: Stânga, Dreapta (ca să folosesc totuși cum grano salis etichetele pe care le‑am respins mai sus), sau unul dintre grupurile de presiune ale marginalilor. În această lumină, poziția lui Allan Bloom e deosebit de revelatoare. Evreu ateu, ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ceaușismul; Nicolae Manolescu, Într-o luare de poziție stridentă, a intrat pe terenul extrem de periculos al revizionsimului și negaționismului, lăsând unora impresia că Îl apără, fie și oblic, pe proteicul radical Roger Garaudy (una din ilustrațiile perfecte ale similitudinii dintre extrema stângă și extrema dreaptă). Liiceanu și Manolescu au fost imediat executați, În țară și În străinătate, pentu acești faux pas pe care eu Îi consider doar asta, iar aripa „industriei Holcaustului” specializată În cazul românesc i-a considerat dovezi peremptorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Într-o luare de poziție stridentă, a intrat pe terenul extrem de periculos al revizionsimului și negaționismului, lăsând unora impresia că Îl apără, fie și oblic, pe proteicul radical Roger Garaudy (una din ilustrațiile perfecte ale similitudinii dintre extrema stângă și extrema dreaptă). Liiceanu și Manolescu au fost imediat executați, În țară și În străinătate, pentu acești faux pas pe care eu Îi consider doar asta, iar aripa „industriei Holcaustului” specializată În cazul românesc i-a considerat dovezi peremptorii de antisemitism, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În care se mai putea confesa și optase pentru tăcere, pentru minciuna prin omisiune. Iar Împrejurarea că stabilirea sa În străinătate putea fi explicată convenabil prin instalarea comunismului de stat În țara sa natală a servit tuturor supraviețuitorilor dreptei (și extremei drepte) ajunși din Europa de Est În Occident. Când a fost propus de Georges Dumézil (de dreapta și el) pentru o post În cercetare la Paris, matematicianul Simion Stoilov, ambasadorul R.P.R. la Paris, se consultase prudent cu Bucureștiul, de unde răspunsul („Niet!”, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dimensiune în comparație cu cartofii prăjiți, că plăcintele nu au aceleași proporții față de hamburgeri, că recipientul de înghețată e mult mai mic. Mi se pare că, dintr-un anumit punct de vedere, aceste obiecții sunt rezonabile, dar nu trebuie să cădem în extrema cealaltă, care spune că în fast food-urile de azi nu mănânci mai nimic și-ți dai toți banii pe prostii. Experiența îmi spune că proporțiile nu sunt deloc modificate; totul depinde de unghiul din care a fost realizată fotografia. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a smuls de lângă Bez, care aproape că pică în nas, mormăind cum că ar vrea să-mi dea un sărut de adio. —E cam vesel Bez în seara asta, nu? observă Hugo. Când l-apucă, bagă tare până dă în extrema cealaltă. Totuși nu sare prea tare calul, zisei eu, lejer. N-are intenții rele. Hugo îmi aruncă privire rapidă. —Tu chiar crezi asta, nu? E, lasă. Mă conducea spre fereastra franțuzească. Dincolo de ea, era o mică terasă, cu o balustradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
noștri nu sunt încă pregătiți să înțeleagă asemenea raționamente. Trăim o etapă asemănătoare celei pe care au trăit-o Statele Unite la sfârșitul secolului. Timp de peste o sută de ani, singura formulă dominantă acolo a fost „libertatea individuală“, dusă până la niște extreme de neconceput. În numele unei asemenea libertăți, personaje fără scrupule au nimicit unul dintre cele mai frumoase ținuturi din lume. În câțiva ani, au irosit resurse care ar fi fost de-ajuns pentru zece generații. Unii s-au îmbogățit până la niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]