3,552 matches
-
pentru a reuși să selecționeze, în etapele procesului de recuperare, acele mijloace care sunt în măsură să refacă engramele senzitivo-senzoriale și cele motorii. Aprecierea capacității de executare a unor gesturi se poate realiza văzând dacă: - gesturile au adresabilitate sau intervin ezitări, întârzieri ori nesiguranță în execuție; - poziția mâinilor în timpul efectuării gesturilor este în acord cu scopul urmărit; - pacientul este în măsură să-și perceapă corect propriul corp, în condițiile unei independențe a segmentelor corporale în raport cu trunchiul. Evaluarea nivelului psihomotric al abilităților
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
de principii fundamentale: - aderarea personalului la scopul și obiectivele organizației; - subordonații își pot asuma răspunderi sporite în cazul unui management participativ; - valorificarea imaginației, a creativității și spiritului inovator al întregului personal; • tipul laisser-faire (permisiv, indiferent) - se caracterizează prin atitudini de ezitare, expectativă, neutralitate față de problemele manageriale și situațiile conflictuale din cadrul organizației. Nu intervine în relațiile interindividuale tensionate, preferă să amâne luarea deciziilor, nu are inițiativă și lasă ca lucrurile să se desfășoare de la sine, acționând doar când apar blocaje și când
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
pentru un management de succes. Ei susțin că pentru a obține rezultate favorabile este necesară o formă de conducere care să reprezinte o așa-numită „raționalizare a paradoxurilor”. În opinia lor, paradoxul este propus de acei lideri care nu manifestă ezitări în privința propriului sistem de valori și care iau în serios respectul față de oamenii pe care-i conduc. „Cei mai buni conducători nu sunt nici exclusiviști, nici foarte sensibili. Ei îmbină mai multe trăsături; sunt receptivi, îi sprijină pe cei care
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
îngălbenit, grețuri, sete, urină închisă la culoare, digestie lentă, gust amar în gură, nehotărâre. Limbă roșie cu depozite galbene Stagnarea energiei ficatului Alimentație necorespunzătoare Frustrare Furie refulată Vid de energie a vezicii biliare Simptome generale Examenul limbii Cauze Amețeli Nehotărâre Ezitare Tulburări intestinale Digestie lentă Limbă slăbită Stagnarea energiei ficatului Alimentație necorespunzătoare Frustrare Furie refulată Intestinul subțire Stagnarea energiei în intestinul subțire Simptome generale Examenul limbii Cauze Vomă, constipație severă, gaze, dureri abdominale Limbă palidă, cu depozite de culoare galbenă Abuz
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
scurt. Masajul nu trebuie aplicat decât atunci când suntem în armonie cu noi înșine. Așadar este util să ne relaxăm sau să medităm câteva minute înaintea fiecărei ședințe de masaj. Primul contact este important, mâna așezându-se în mod firesc, fără ezitare, cu calm și încredere. Mai întâi se va atinge spatele, umerii, brațele, mâinile, picioarele, apoi gambele, capul și partea ventrală pentru a intra în mod progresiv în intimitatea corporală a subiectului. Pe durata masajului, este recomandabil să nu vorbim cu
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
de a le combina sunt, în mod incontestabil, elementele care condiționează eficacitatea masajului. Un masaj reușit va fi întotdeauna operant, dar va fi, în același timp, și plăcut. Succesiunea unui număr mare de gesturi de masaj bine stăpânite, aplicate fără ezitare cu viteze și ritmuri schimbătoare, este un veritabil spectacol artistic. Fiindcă frumusețea gestului exprimă nu numai cunoașterea, ci și o alegere adecvată. Această alegere ține cont de următorii factori: • Justețea diagnosticului, element determinant care nu permite nici un compromis. Un diagnostic
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
cunoștințele sale: „... și observând că acest adevăr „gândesc, deci sunt” era atât de stabil și atât de sigur Încât cele mai extravagante presupoziții ale scepticilor nu erau În stare să-l zdruncine, am considerat că pot să Îl adopt fără ezitare ca prim principiu al filosofiei pe care o căutam”. COMENTARII ȘI OBIECȚII ADUSE COGITO-ULUI Încă de la apariție, enunțul referitor la cogito a provocat felurite comentarii, Întâmpinări și obiecții. Ele au fost făcute de către contemporani ai filosofului, prieteni și adversari
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
fiu ceva; și observând că acest adevăr: gândesc, deci sunt, era atât de stabil și de sigur Încât și cele mai extravagante presupoziții ale scepticilor nu erau În stare să-l zdruncine, am considerat că puteam să-l adopt fără ezitare ca prim principiu al filosofiei pe care o căutam. Examinând apoi cu atenție ce eram eu și văzând că puteam să-mi Închipui că nu am corp și că nu ar exista nici o lume și nici un loc În care să
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
care echipa de cercetare o are să realizeze un rezumat al discuției de grup. Atunci când este prezentat acest scurt rezumat, cercetătorii trebuie să fie atenți la semnele pe care le comunică participanții prin limbajul corpului, fie că sunt expresia aprobării, a ezitării sau a confuziei. Atunci când sumarul care durează două, trei minute este încheiat, moderatorul solicită comentarii, adăugiri sau rectificări. O tactică suplimentară pentru încheiere constă în a pune o întrebare finală, metoda fiind cea descrisă în capitolul 3. Moderatorul oferă o
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
să o identific cu precizie. Știam că există pentru că o văzusem figurată pe schița casei: un dreptunghi micuț, cu o linie îngroșată la geam și o alta la ușă. În acea seară țin minte că am avut o clipă de ezitare când am ieșit din dormitor, dar m-am lăsat condusă de instinct și n-am greșit, am nimerit exact unde trebuia. Dacă aveți aceeași problemă, vă pot oferi un indiciu prețios: bucătăria este încăperea cu multe electrocasnice; dacă în locuință
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
atunci cu toată ființa că deslușesc un adevăr fundamental al vieții: în formula magică a cuplului, liantul de bază este totuși ciorba. L-am privit peste umăr, i-am spus că mă duc să fac ceva de mâncare și, fără ezitare, am pornit la luptă. Că l-am lăsat fără grai mai mult ca de obicei ori pur și simplu m-am mișcat eu foarte repede, nu știu. Cert e că replica lui sarcastică, „Pentru mine să ceri porție dublă“, m-
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cinci cărți în România?” (5 iulie 1946 Ă 6), se întreba la un moment dat, pentru a continua: „Nimeni nu le poate citi” (idem). Era vremea în care dorea să fie cunoscut și să facă istorie. Exact în același timp, ezitarea. „Din fericire, sau din păcate, Parisul are un farmec așa de extraordinar, încât vicisitudinile vremurilor par mai blânde și mai greu de îndurat decât oriunde altundeva. Cu toate astea, nu cred să fiu înstrăinat de țară, deși sunt aici de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
omului exterior” (I, 169). Or, nu acest om exterior, pe care Cioran îl disprețuiește la fel cum îi disprețuiește pe cei care îl iau ca obiect al unei opere, constituie miza scrisului cioranian. Și ce alt mijloc de a aproxima ezitările, figura, coordonatele omului interior decât el însuși? Paradoxul este că Cioran e cu atât mai mult proiectat în interior cu cât se simte „exterior problemelor omenești” (III, 165), adică un străin. Lumea din jur i se pare o iluzie, iar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lipsi ca să trăim” (III, 346). Orice negativitate are reversul său întemeietor: eroismul lui Cioran ține de această perseverare în asumarea negativității, a contradictoriului și a nuanței. A explora teritoriul adevărului, a înțelege, în general, are la Cioran sensul unei permanente ezitări în afara „spiritului geometric”. „A gândi înseamnă să cauți nuanța, nu să simplifici” (III, 295). Căutând, într-un mod fatal, nuanțe, Cioran fundamentează adevărul contradictoriu. Iubește, cum o spune într-un loc, „ispita ateismului la credincios, veleitățile mistice ale raționalistului”, adică
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
boală a irealității, care-l mută în proximitatea nebuniei: devorând alimente și cărți. Poate chiar parcurgând pe jos zeci de kilometri. Toate acestea, instituind realitatea, o și pulverizează. E la mijloc un permanent echilibru în stare precară. Ca să scape de ezitările, de vagul și de indecizia în care trăiește, ca să amâne nebunia generată de senzația coșmarescului și a propriei absențe, Cioran devoră materia din jur. În copilărie, spune într-un loc, mânca el singur cât toată familia... Din copilărie se încuibase
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a dat gustul pentru înfrângere” (III, 363). La editură, i-e teamă să nu întâlnească scriitori. „Nu le iert păcatele pe care le regăsesc în mine” (III, 95). Mergând mai departe cu raționamentul acesta, am putea spune din nou, fără ezitare, că obiectul originar al furiei față de lume este ura de sine. „Am remarcat că nu sunt răutăcios, spune Cioran, decât atunci când sunt nemulțumit de mine însumi. // Din nefericire, mi se întâmplă adesea. Mă supăr pe toată lumea de îndată ce... sunt în dezacord
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un moment dat, punându-și clar balanța în față, ezită: „Aș vrea, în același timp, să fiu cunoscut și necunoscut; iar dacă ar trebui neapărat să aleg, aș prefera anonimatul (cred)” (II, 179). Paranteza aceasta din urmă spune mult despre ezitările lui Cioran. Disprețuiește gloria, îi găsește cauzele în golul interior, crede eventual în orgolioșii care sunt damnați și infirmi, dar în același timp nu-și poate anula cu totul obsesia celebrității, nemaisusținută, oricum, de chemarea spre faptă din tinerețe. N-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ce-oi găsi pe-aici și după aia vedem noi cum le-aranjăm... Așa că eu pun scaunul ăsta. Vecin 3: Care scaun? Vecin 2: Ăsta pe care stau eu. E stil și face două mii ca popa. Vecin 3: (după o ezitare) Bun. Dacă-i bal, bal să fie. Plus trei mii. Vecin 2: De acord. Pun masa în trei mii. Vecin 3: Hai să fie. Ful de popi. Vecin 2: Regret, poți să bei apă cu el. Caré de nouari. Păi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ce-oi găsi pe-aici și după aia vedem noi cum le-aranjăm... Așa că eu pun scaunul ăsta. Vecin 3: Care scaun? Vecin 2: Asta pe care stau eu. E stil și face două mii ca popa. Vecin 3: (după o ezitare) Bun. Dacă-i bal, bal să fie. Plus trei mii. Vecin 2: De acord. Pun masa în trei mii. Sec. Merge? Vecin 3: Hai să fie. Ful de popi. Vecin 2: Regret, poți să bei apă cu el. Caré de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
1: Adică... vreau... dacă tot... vreau să mă simt și eu bine... Ea 2: Spune odată! El 1: Aș vrea un covor roșu... roșu cu model negru. De mult îmi doream un covor de ăsta. Ea 2: (după o scurtă ezitare) Bine. Roșu și negru. La urma urmelor, cred că se asortează bine cu perdelele (bate într-o sacoșă) Să mergem. (fac cîțiva pași, chiar ies, după care reintră El 1; vine direct spre public) El 1: Sigur, despre iubire aș
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de mii de oameni, să fi venit și să zică "Oameni buni, dați-ne la o parte, arestați-ne, luați-ne pîinea și luați voi locurile noastre"!? Spune și tu, omenește vorbind, se putea așa ceva? Octav: (după o clipă de ezitare) În primul rînd, Nea Matei, nu asta ar fi fost soluția; asta e imaginația matale și politică, și morală, și în toate; ca un mare sentimental ce ești, văd că matale ai grijă numai de niște oameni și nu de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
astea... și a spus ce nu voia să spună... (mai liniștit) Păcat! Era un actor foarte bun..., un mare actor... poate că nu atât de mare... ca mine... Gh. P. unu: Ce vorbești?! (Gh. P. doi înțelege și, cu oarecare ezitări, deschide încetișor cortina; Gh. P. unu este în poziție semișezîndă și îl admonestează cu degetul pe Gh. P. doi) De unde-ai mai scos și năzbîtia asta...! Cum adică ești un actor mai mare ca mine...! Gh. P. doi: Bine, ești
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mod copleșitor. E, altfel spus, o piesă care ne privește pe toți... Călin Ciobotari Părerea autorului Boala comunismului Sechele Cînd am început să scriu aceste cîteva aprecieri despre "Salonul nr.6-bis", nu de puține ori m-am poticnit, am avut ezitări și m-am pomenit a fi scriitorul care trebuie să fie atent la ce spune, adică să fie prudent... (să nu-l supăr pe ăla de la un anumit partid -, să nu-l ating pe altul fără partid dar nostalgic...). Exact
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
parcă, la majoritatea poeților conturându-se ideea că ar exista o neconcordanță între inerția cuvântului și starea de proliferare a formelor materiei și tendințele ei de purificare, de înaintare spre formele inițiatice, spre perfecțiune. Poetul este hărăzit căutărilor și frământărilor, ezitărilor și incertitudinilor. Totuși poetul spune-se ar fi împăcat/ Cu poteca asta îngustă ce șerpuie/ Pe gura vulcanului". Sau "Poetul capul nimănui/ Rostogolit din Zare-n zare/ Când pe pământ e marele amurg/ și când pe cer e ma rea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în versurile citate de Ion Chițimia 6, nunta înseamnă moarte: "Și de nunta ta te gătim/ Fata mea te mărităm/ Cu pustiul negru lut". La Păunescu, strămoșii vor încerca un "Surâs de nuntă", frângând nunta. De aici și titlul explicabil "Ezitare": "Nunta pe care am avut-o noi/ Cade-n pământ, vâslind din rame roșii,/ pierzând din pitoresc și din văpăi/ și-ajunge acolo unde sunt strămoșii." Pentru poet, actul nunții înseamnă sfâșiere, suferință, așa se explică invocarea biblică a răstignirii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]