2,341 matches
-
of, Doamne! Petre se așeză pe laviță. Oftă: ― Apoi nu stau nici eu de bine și de petreceri, mamă! Smaranda îi puse pe masă o farfurie cu mâncare. Un răstimp nu se mai auziră decât sorbiturile lui flămânde și molfăitul fălcilor. Pe altă laviță, într-un pat și pe cuptor dormeau ceilalți copii, cu respirații grele. Pe urmă, după ce își mai potoli puțin foamea, Petre începu să-i spuie, printre îmbucături, că tot n-a izbutit să o rupă la boierul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Pravilă, că are destulă vreme mâine să se tot supere și să se amărască! Copacii din parcul conacului închideau ca un zid negru zarea din curte spre Ruginoasa. De-abia în uliță Leonte Bumbu văzu și înmărmuri cu mâna la falcă: ― Aoleu, mamă, mamă! La răsărit, pe cer, atârna o uriașă perdea de flăcări. Cu toate că satul se afla la peste trei kilometri, vâlvătaia părea atât de aproape, ca și când ar fi fost la marginea Amarei. Cerul era curat și luminos ca în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne decupeze corpurile. Ca un val care abia dacă îți ajunge până la tălpi. De aceea trupurile noastre nu aveau umbră. Era o lume fără umbre, noi înșine eram propriile umbre. Trupurile creșteau și descreșteau în locul umbrelor noastre. Încheieturile ne trosneau, fălcile se căscau, obrajii se scobeau, alungindu-se. Altă dată, creștetele se turteau, oasele apăsau la încheieturi, tălpile se lățeau, ca la melci, scurtându-ne. Imaginează-ți un veșnic pat al lui Procust pentru măsura căruia eram mereu, într-un fel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
birou chipiul, ștergând rămășițele aurei de pe țeasta cheală și ducându-și o șuviță umedă dintr-o parte în alta. Nu zâmbea, dar pe figura lui era ceva amuzant, poate pentru că, pe cât îi erau de apropiați ochii, pe atât îi erau fălcile de dolofane și lătărețe. Și, ca să fie limpede că amuzamentul se cuvenea doar uneia dintre părți, își apucă bastonul de cauciuc și i-l propti în piept atât de neașteptat, încât fata își pierdu echilibrul. „Auzi, parașuto“, șuieră el, aplecându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bună a lucrurilor : — Eu n-am vorbit niciodată la telefon... Iadeș, aflat încă sub protecția numelui său, ca sub un clopot de sticlă, se întoarse, întinzându-i receptorul. Dar Chisăliță nu se încurca în astfel de detalii. Duse pumnul la falcă, întinzând degetul mare spre ureche, iar degetul mic, în prelungire, lipit de buze. Alo, spuse către interlocutorul imaginar, sunt io, Chisăliță, m-auzi ? Ei, asta-i bună, cum care Chisăliță ? Băiatu’ ăla înalt și frumos... Ridică privirile spre Pârnaie, care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zici că furăm unii de la alții... — Fumează și ăștilalți doi, mârâi Pârnaie, întinzând mâna din nou. — Zi bogdaproste, interveni Isaia. Făceți-o poștă, adăugă, și întinse pachetul către Bunelu, care ajunsese mai târziu. Ho ! strigă, văzând cum își suge bătrânul fălcile, trăgând cu nesaț, că n-oi fi horn ! Magdalena rămăsese cu mâna întinsă, nimeni n-o învrednici cu vreo privire. Iadeș își adună fierătaniile și trase sacul mai într-o parte. Se așezară care încotro. Io știu mormanul ăsta de când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strigă iar Calu și iarăși încremeniră, mai puțin Pârnaie, care își marca, în acest fel, protestul. Calu tropăi nervos, apropiindu-se de Faraon. Întinse mâna și îl măsură neîndurător. Acela se făcu mic și dădu să se ascundă în spatele portierei. Fălcile îi erau încă umflate de dumicații nemestecați. Cum însă degetele lui Calu începură să se strângă încet într-un pumn potcovit, Faraon înghiți cu ghionturi, băgă mâna în sân și scoase un cârnat mușcat la un capăt. — Si manghe bok
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de mână... spuse una dintre femeile cu tigaia. Acolo îți rămân degetele... Maca își înfășură mâna într-un colț de cearșaf și apăsă jucăria de cauciuc între buzele tremurânde ale bătrânului. Care, în toiul clănțănelilor, o apucă și rămase cu fălcile încleștate. Dârdâiala dinților încetă și, odată cu ea, și convulsiile. Jucăria de cauciuc, strânsă între fălci, chițăi de câteva ori, înainte de a tăcea și ea, odată cu corpul care nu mai tresărea, cu tălpile ce se apropiară, cu degetele care se întinseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mâna într-un colț de cearșaf și apăsă jucăria de cauciuc între buzele tremurânde ale bătrânului. Care, în toiul clănțănelilor, o apucă și rămase cu fălcile încleștate. Dârdâiala dinților încetă și, odată cu ea, și convulsiile. Jucăria de cauciuc, strânsă între fălci, chițăi de câteva ori, înainte de a tăcea și ea, odată cu corpul care nu mai tresărea, cu tălpile ce se apropiară, cu degetele care se întinseră, iar vârful ciorapului se opri între sprâncenele groase. — Să-l așezăm pe scaun, spuse un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simți onorați. — Bucătăria nu prepară mâncare și pentru voi? Noi mâncăm ce mănâncă și caii, numai că, prin comparație, cantitatea e mai mică. Rația mea e de trei igname pe zi. Mănânc cât pot. Aud sunetul pe care-l fac fălcile mele care ronțăie castraveți, mestecă tendoane de urs și rod coaste de porc. Servitorii continuă să privească în pământ. Mă întreb ce le trece prin minte. Când mă satur, îmi pun jos bețișoarele și iau desertul, un chec dulce făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îmbrăcată într-o rochie din mătase purpurie brodată cu fluturi albaștri și violet. Machiajul ei e mai dramatic decât cel al actorilor de pe scenă. Sprâncenele vopsite îi sunt atât de negre și de groase, încât par două bucăți de cărbune. Fălcile i se mișcă dintr-o parte în alta în timp ce mestecă nuci. Gura dată cu roșu îmi amintește de o curmală japoneză stricată. Privirea ei mătură peste cei aflați în public. În spatele ei se află nurorile imperiale, doamnele Yun, Li, Mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ridică în picioare, cu mânecile-i lungi fluturând în aer. Îndeajuns de mult ca să îți faci relații și îndeajuns de mult ca să uiți cine ești. Un singur cuvânt în plus, Su Shun, și-ți scot limba din gură! scrâșnește din fălci prințul Kung. În ciuda avertismentelor lui Kung, se emite edictul de capturare a ambasadorului Marii Britanii. În următoarele câteva zile Orașul Interzis e liniștit. Când sosește vestea că ambasadorul a fost arestat, Pekingul sărbătorește, iar Su Shun este aclamat ca un erou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că sunt ocupat? Nu era Philip. N-avea accent britanic, nici maxilar dăltuit, nici zâmbet gen am-fost-unbăiat-foarte-rău. Spre marea mea surpriză, fața care se holba la mine, contorsionată de furie și enervare, aparținea altcuiva pe care-l cunoșteam bine: Avery. Falca Îi căzu când mă observă. —Bette, șopti el. —Avery? Nu mă puteam mișca, nu puteam gândi, nu puteam găsi nimic adecvat de spus. Eram vag conștientă că fata ne fixa pe amândoi cu un fel de privire superioară, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
se aflau în Moldova. Evident că în realitate Moldova avea un număr mult mai mare de vărării. Un exemplu tipic de exploatare a varului ni-l oferă arendașul moșiei Verpole (Dorohoi) - domeniu al statului. Moșia avea o întindere de 275 fălci. Arendașul - spune Ion Ionescu de la Brad - scoate venitul său cel mai sigur din exploatarea varului. El extrage piatra „din pământ, o arde cu lemne cu un galben stânjenul și varul ce scoate îl vindea dus la Mihăileni de la 10-14 lei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Osana și Neamțul”. Din informații documentare sigure rezultă însă că ea a intrat în funcțiune parțial încă în anul 1853, când deja lucrau acolo patru stative. Ea a fost construită pe două fâșii de pământ: una în întindere de cinci fălci, proprietate cu embatic perpetuu a mănăstirii Neamț, pe care se aflau două vaduri, iar cea de-a doua „pe care sînt clădite două pive, este proprietatea absolută a d-lui Kogălniceanu și are o întindere de patru fălci și 71
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de cinci fălci, proprietate cu embatic perpetuu a mănăstirii Neamț, pe care se aflau două vaduri, iar cea de-a doua „pe care sînt clădite două pive, este proprietatea absolută a d-lui Kogălniceanu și are o întindere de patru fălci și 71 prăjini”. Clădirile erau făcute din piatră și cărămidă. Ele erau mari, „vaste și luminoase”. M. Kogălniceanu arăta că a cheltuit pentru construcția fabricii peste 20.000 galbeni, adăugând că „să nu se uite că el atunci era arendașul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cauză casele de zid sunt „vătămate și grabnic dărâmate”, acordă asociațiilor, începând cu 1 ianuarie 1841, un privilegiu exclusiv pe 15 ani pentru producerea de cărămizi și oale „prin mașini”. Fabrica a fost construită pe un loc de 161/2 fălci, luat cu bezmăn în Păcurari (Iași) de la mănăstirea Trei Ierarhi. Deși Ion Ionescu de la Brad anunța că mașina fusese pusă în funcțiune de-abia prin 1860, dovezi incontestabile demonstrează că acea cărămidărie folosea mașini încă din 1843. N. Suțu definea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Dacă guvernul moldovean nu ar fi dispus să ia asupra sa această inițiativă, Mihalic de Hodocin se declara gata să înfăptuiască proiectul său prin mijloace proprii, cu condiția acordării unui privilegiu exclusiv pe 15 ani, a unui teren de două fălci din domeniul mănăstirii Pângărați, lângă pârâul Tarcău, unde intenționa să așeze fabrica etc. Înființarea acelei întreprinderi ar fi fost, după părerea lui Mihalic de Hodocin, primul pas către „întrunirea unei societăți pentru înființarea unei fabrici de fier, pentru țară neapărat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Ora, așa arăta fetița când a murit. Nu prea seamănă cu felul în care arăta când era bine, pentru că era cel mai gras copil pe care l-am avut. Avea ochii mari și căprui, râdea mereu și se juca, dar fălcile i s-au încleștat înainte de a muri și a avut așa niște spasme, iar fața i s-a schimbat atât de mult încât nu mai părea naturală. Cam atât am timp să-ți spun". Adevărate obiecte de artă, dagherotipurile din jurul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de Levant nouăzecist, cu precizarea că aici prin vămile poemelor nu mai sunt traficate doar texte, ci limbaje, complexe imaginare și, în ultimă instanță, lumi poetice: „Ies din cotloane și animalele nopții/ nocturidele falenele nictalopii/ vânătorii pânditorii cu/ blană cu fălci și cu gheare/ miriade de guri înfometate/ înfloresc și-n ocean/ întunericul se umple încet/ specia invizibilului se pregătește/ liliacul orb țiuie să nu se lovească/ drumul să-l afle/ și buha se-așază pe-acoperișul părăsit/ fluturele păros întinde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
care este povestită de Desirée În finalul scrisorii sale. „Ei bine, În runda a treia, Sy conducea cu Hiawatha, domnul Swallow fiind unicul dintre ceilalți care nu Îl citise, când, brusc, Howard a izbit masa cu pumnul, și-a proiectat falca În afară la o Înălțime de șase picioare deasupra mesei și a strigat: Hamlet! Am izbucnit cu toți În hohote, firește, dar nu mult am râs, fiindcă s-a dovedit că nu era câtuși de puțin hazliu. De fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
și-a arătat nedumerirea: "Este de necrezut ca într-un act dotal, în care sunt trecute cele mai mărunte lucruri (lingurițe, colțuni, etc.) să se fi scăpat din vedere tocmai moșia Orășeni"21. Ei bine, această parte de moșie (310 fălci = 443,30 ha) n-a fost trecută în izvod, pentru că nu era de zestre, ci a fost cumpărată mai tîrziu. Transcriem aici actul de cumpărare, mai ales că el prezintă o importanță deosebit de mare, în partea lui finală: "Gios iscălitul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
oamenilor din Ipotești 89. Eminovici era cu mare teamă că nu-i vor veni oamenii la lucru și va rămîne cu moșia nelucrată. Pe de altă parte, pentru clerul bisericesc din Ipotești comisia de împroprietărire hotărîse să se dea 8 fălci și 40 de prăjini, adică 12 hectare și 16 arii90. La Ipotești însă erau cinci proprietari, iar comisia nu precizase cît pămînt să dea fiecare pentru biserică. Preotul a reclamat la primăria comunei Cucorăni că nu i se dă pămîntul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pămînt de hrană și leafă. Un înscris făcut de Gh. Eminovici cu preotul Emanoil Bercea, la 9 martie 1871, arată că Eminovici se obliga să-i plătească preotului, pe fiecare an, cîte 12 galbeni și să-i mai dea două fălci pămînt de arătură, una falce de iarbă de coasă, două care de nuiele și două vite vărate și iernate 92. Să revenim acum la situația din luna mai 1866. Gh. Eminovici nu avea bani și nici încredere nu avea în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
iar avocatul lui Drogli a obținut învestirea sentinței cu formulă executorie. Astfel, fără nici un menajament de familie, la 10 februarie 1878, moșia Ipoteștiul lui Eminovici a fost vîndută silit. Toată averea lui Eminovici de la Ipotești pămîntul, în suprafață aproximativ 288 fălci moldovenești (= circa 412 hectare), pădurea și toate acaretele, în starea în care se aflau, "fără nici o rezervă pentru vînzător", s-au vîndut, cu prețul de 8.200 galbeni austrieci. Din această sumă, cumpărătorul Christea Marinovici, mare negustor în Botoșani, a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]