2,528 matches
-
Îndoială, la rândul său, multe de spus. Nu doar despre cărți și filme și personajele „albumului” nostru comun, ci și despre derutanta „tranziție” românească spre democrație și capitalism. Nu mi-e greu să-mi imaginez cum ar fi reacționat la farsele În care evoluau, În postcomunism, nu doar foști profitori ai scenei politice, nu doar unii dintre impecabilii noștri disidenți, ci și scriitori aparent „necompromiși” nici de politică, nici de principialitate, plini de ifosele vechi și noi, sub care nu era
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe ale cărui pagini era imprimat, pe fiecare, În diagonală, ștampila CNSAS. După lectură, mi-a devenit și mai drag, firește. M-a bucurat confirmarea pe care o primeam, m-a bucurat, mărturisesc, dar m-a și Înveselit și succesul farsei În care captivul dăduse cu tifla gardienilor săi. Chiar și schimonosiți de limbajul suspiciunii instituționalizate cum apăreau În fișele birocrației polițiste, nici unul, nici celălalt, nici tatăl, nici prietenul, nu Îmi furnizau, de fapt, acum surprize, trebuia să admit. Confirmarea pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu creația ei, omul, pe care nu a izbutit să-l desăvârșească. „Dar ziua izgonirii din grădină?”, Întreabă poeta, Înstrăinată de Dumnezeul „mic”, micșorat, Însingurat În Împărăția Sa fără om și omenesc, un zeu suprem, dar nu atotputernic, eșuat În farsa propriilor neîmpliniri, „clovn mărunțel al nimicului al căderii”. Resentimentul intensifică Însă paradoxal apartenența inițială și inițiatică, iubirea refulată potențează ardoarea trecută prin otrăvurile realului. Domnul apare, nu Întâmplător, uneori, ca un iubit, substituindu-se păgânului Domine: „Da. Ești unic. De-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să sucombe sub efectul șocului. Mă priveau ca pe o fantomă, nu-și ascundeau deloc groaza și bucuria. Până la urmă, mi-au arătat scrisoarea de invitație trimisă, firește, la timp, și Întoarsă la expeditori cu ștampila (caragialiană?): „adresantul necunoscut”. Doar farsa socialistă putea opera asemenea complicitate dintre bine și rău, ghinion și noroc. Dacă aș fi primit scrisoarea, este cert că nu mi s-ar fi aprobat pașaportul. Bursele culturale nu puteau depăși trei săptămâni, conform indicațiilor „Tovarășei”, care trebuia să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și „Vocea Americii”, ci și În presa franceză, ca și În presa de limbă română din Israel. Din perspectiva timpului, aceste vetuste amintiri ar putea, cine știe, să ofere cititorului de astăzi prilejul de a se amuza, din nou, cu farsa socialistă, În care norocul și nenorocul se aliază, se substituie și se neagă, Într-o neagră, mutuală și ludică mascaradă. Neprimirea scrisorii de la Berlin s-a dovedit, până la urmă, un noroc. Nici nenorocul deposedării de coronița Uniunii Scriitorilor din R.S.
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oficială a delincvenței, decretată de autorități, și zguduitoarele cazuri reale menționate la p. 138. În această subterană a vieții proliferând Între degradare stătută și energie malefică, procesul plagiatului Barbu, asaltul „celor 13” condeieri visând o Uniune a Scriitorilor Comuniști, macabra farsă a funeraliilor lui Baranga, Întâlnirile Conducătorului cu „scriitorii țării” (admirabil prezise În lamentabilul vechi cântecel al lui Alecu Văcărescu: „Ah, stăpânul meu, iată că mi se ia și călimara, fie-ți milă de mine!”), aliajul de comunism și neofascism În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
comuni Îmi tot semnalau că profesorul spunea cui vroia să asculte că aș fi condus, nici mai mult nici mai puțin, decât o „demonstrație” de protest În fața ferestrelor lui Catrinel Eliade!! Și-ar fi putut imagina, oricine mă cunoștea, asemenea farsă? Și-apoi, protest la ce? Și pe cine să fi „condus” provocatorul venit de la New York la Chicago pentru astfel de eveniment revoluționar? Întrebat dacă și-ar putea Închipui o astfel de scenă, profesorul răspunsese liniștit: „așa mi s-a spus
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Partidului, ci și despre Gulag, lagăre, execuții (la fel cum „partea adversă” cunoștea Holocaustul). În plus, avea zilnic În față realitatea cotidianului socialist, marasmul care sufoca tot mai largi părți ale populației, mizeria, frica, demagogia. Să-l fi Îndârjit tocmai farsa pe care o contempla și o trăia zilnic? Ca un bun soldat al Cauzei, sperase, ca și prietenii săi, În perioada de „cucerire și consolidare” a Puterii, că va veni momentul când Își va pune calitățile, nu defectele, În slujba
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din jur. Ideile comuniste țineau de zona paradoxurilor infantile, iar comunistul, dislocat din zona Puterii, devenise un bolnav sedentar. Obsesiile revendicând „sublimul” Utopiei conectau totuși, vrând-nevrând, personajul de ridicolul agresiv și pervers din jur. Sublimul maladiv se Înlănțuia, involuntar, de farsa tragică a scenei sociale de care fostul militant era oripilat. Reducția la ideologie și politic Paul o considera esențială. Mie mi se părea doar reducție, nicidecum esențialul. Nu cu oameni ca mine, sceptici față de simplificări și Înregimentări, se face Istoria
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acestei lumi. Baia, Înecul gândacului, micul dejun, fotoliul Baroni, sanctuarul cărților, arșița, visele, străzile, amintirile, monologul cățelușei, bucătăria plutind În brize de scorțișoară și frunze de dafin, nimic morocănos În miraculoasa epopee a cotidianului alert, curentat de umor și inteligență. Farsa, parodia, dar și, mereu invocată, frica („un cap fioros acoperit cu solzi, dar o coadă veselă de șopârlă”) rotesc bâlciul deșertăciunilor. Întrebarea esențială nu lipsește, Însă. „Până unde se poate glumi?”, Întreba Antipa lumea din jur și pe sine Însuși
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
antreprize umane, atât de asemănătoare „unei călătorii demente, monotone, zadarnice, a unui cortegiu de marionete”, Își autoparodiază drama - prefigurând deja, În zorii modernismului, artificiile postmoderniste de mai târziu, o Întreagă tehnică a Înscenării și a citatului persiflant. Gustul hiper-intelectual al farsei și pantomimei, propriu copiilor geniali și impertinenți, care scot limba la dascălii pe care Îi venerează, dar Îi și disprețuiesc. Estetica lui Schulz pare a opera Într-o (doar aparentă) contradicție. Înfruntarea materiei, uriașa energie de Împotrivire față de concretețea ei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
perfect. Lunile ospitaliere ale verii apropiau, cu fiecare amurg, Debutul, Întâlnirea cu publicul de la toamnă. Îndoielile nu erau puține. Rătăcitul se Întreba cum ar putea evita să joace, din nou, rolul care Îl consacrase. „Rătăcitul”?... Neobișnuit, Încă, cu viața? Cu farsele ei confuze? Rătăcit, oricum, oriunde, oricând? În clipa când am deschis ușa clasei, am fost frapat de aspectul eteroclit, tipic american, al juvenilei asistențe. Nu puțini dintre studenți erau desculți... Efectul relaxant al superbei după-amieze de septembrie sau plăcerea de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Încheiat, continuând și perfecționând desenul copilăriei.” Un exil, copilăria Însăși, dar unul miraculos, plin de vizuini și vrăji. Saul Steinberg Își descoperă Patria În America, tocmai pentru acest sens al libertății și jocului și substituirii, al disponibilității și creativității. Al farsei, de asemeni. Mutațiile stupefiante, visurile și versatilitatea, spectaculosul, energia și iluziile, solitudinea oceanică, ingenuitatea, disperarea pustiitoare. Mitologia infantilă și esențială a acestei Țări a Făgăduinței ne oferă, În desenele sale, un Unchi Sam În postura de Sfinx, Statuia Libertății În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
știu dacă ar trebui să căutăm, neapărat, Într-o astfel de mărturisire, și ceva din eclectismul și „colajul” mental al dadaiștilor. Nu mai este vorba, neapărat, de o insurecție care să scandalizeze, ci de solitudinea care Își caută expresia În farsele cotidianului modern, În alienarea burlescă a insului oarecare, un Bérenger „chaplinizat”... Este autobiografia codificată a străinului și Înstrăinatului. Un copil, de data asta „cosmopolit” și „cosmic”, al lumii Întregi, ascuns În anonimitate la fel ca și În celebritate, Își joacă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
până atunci) și o carte de vizită! Capacul avea imprimat, cu mari litere negre de tipar, numele exotic al liceanului: STEINBERG. Prilej de admirativă năuceală printre noii săi colegi, bineînțeles. Precocele act public de identitate era, În realitate, o nevinovată farsă premonitorie: ghiozdanul purta marca atelierului care Îl confecționase: Legătoria STEINBERG, a tatălui său, Maurice Steinberg, legător de cărți și producător de ambalaje. Un fel de predestinare, s-ar zice, pentru artistul care avea să-i imprime numele nu doar În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mult mai largi audiențe a viitorului. „A purta o uniformă și a fi pe dedesubt un străin Însemna a experimenta stilul ca travestire. Orice afirmare de sine este o mascaradă. Lumea este o Românie”, comentează Harold Rosenberg debutul artistului În farsa existenței. Peste mulți ani, În America, Saul Steinberg avea să constate, Însă, că tocmai America, unde numele său devenise celebru, tocmai acolo era amenințat de anonimizare. În noua patrie, numele Steinberg nu mai părea la fel de dadaist ca, demult, În țara
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
“Ceea ce se pretinde a fi fost o revoluție ni se relevă tot mai pregnant ca un “act” cu valoare de perdea , care a acoperit scena unde s-a jucat o farsă” CUVÂNT ÎNAINTE Am făcut rost de cartea “IAȘI 14 DECEMBRIE 1989 ÎNCEPUTUL REVOLUȚIEI ROMÂNE ?”, ediție îngrijită și cuvânt înainte de Gheorghe I. Florescu și Casian Maria Spiridon , Editura COGITO Oradea, ediția a doua 2000 . Am lecturat textul cu atenția martorului sub
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
apăruse în august ’89, odată cu înființarea Frontului Popular Român” ... C.M. Spiridon 258“Revolta ieșeană împotriva orânduirii socialiste își are începutul în august ’89, odată cu înființarea Frontului Popular Român . Casian Maria Spiridon N.n. - Iată un loc unde se amestecă cinismul cu farsa . Numai jocul uzanțelor referitoare la ”operația prin chiuretaj politic a păcăliturii” este deajuns să se pună capăt pentru totdeauna succesiunii de minciuni, insolenței . Oricărei nașteri, chiar a copilului mort, i se declară cauzalitatea civilă, prin extensie și a unei conspirații
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
au ca sursă directă o vizită a autorului în China Nouă, deducerea similitudinilor dintre cele două sisteme comuniste realizându-se astfel în cunoștință de cauză. De un cu totul alt nivel sunt câteva proze ale volumului De la potop încoace (1958). Farsa ...ca scaiul! este o agreabilă înscenare după lecția schițelor lui I.L. Caragiale; maestrul este citat, parodiat, iar cititorului i se face cu ochiul, pentru a nu rămâne neavertizat. Deși concepută „pe linie”, povestirea titulară din culegerea A cincea roată la
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
cu ochelari fumurii, lanuri de grâu care se hrănesc cu sânge și cresc pe străzile orașului, cai „ridicați din fotolii”, care „rumegă literele căzute în iarbă”. Este o lume apocaliptică, dar pusă sub semnul dublului, o apocalipsă a iluziei, a farsei și a nebuniei: „casa”, o corabie a nebunilor, condusă de „F. M. Dostoievski în uniformă de capitan”, și-a pierdut ferestrele și ușile și „plutește în aer, doar acoperiș și pereți:/ prin ferestre ies palmele noastre, ca niște lopeți....” (Secol). Expresionismului
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
astfel paradigmatic pentru falimentul unei iluzii și - semn al conștiinței morale - pentru curajul de recunoaștere a acestuia. Autorul a mai scris reportaje, vioaie articole și eseuri pe teme sportive (el însuși practicând sportul), s-a încercat și în teatru (o farsă poetică), fără însă a persevera. Istoria literară îl reține ca poet cu o evoluție dintre cele mai spectaculoase și totodată ca pe un caz dramatic de conștiință. SCRIERI: Goarnele inimii, București, 1949; Cântec pentru Legea cea Mare, București, 1949; Lazăr
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
grație al unei inspirații ciudat de capricioase. Compunerile lui dramatice, mai toate, nu sunt decât niște improvizații facile, efemeride destinate unor reprezentații mondene. Le Cotillon (1900) e o frivolă, dar nu lipsită de grație „bluette”, lucrată cu tehnica fluentă a farsei de salon. Basmul cu domnița din vis („Adevărul de dimineață”, 1904) este o feerie muzicală, o pantomimă-balet cu personaje și ambianță de basm. Alte scenete („hora” Duda și Mura, Vorbe de clacă, „povestiri de altădată”) rămân străine și de teatru
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
nivelul jocurilor de cuvinte, își bizuie conflictul pe mașinațiile sinistre puse la cale într-un cimitir (parabolă morbidă a tranzacțiilor și a traficului de influență). Cinci noi comedii sunt cuprinse în volumul Teatru. Schimbare de sex (2001). Sunt satire și farse burlești ale prăbușirii societății românești, o lume ce continuă să se dezagrege și după ieșirea din totalitarism. Promiscuitatea sinistră a „tranziției” întregește panorama alegorică pe care autorul o construiește, travestind realitatea în fantezie și reușind să-i anuleze spectatorului (cititorului
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
de prezentare a „teatrului absurdului”, aflat pe atunci în plin proces de „descoperire” de către cititorii și spectatorii de teatru din România. Volumul de eseuri Antichitate și modernitate cuprinde texte din care câteva privesc direct literatura (de pildă, Românul istoric și farsă lui Umberto Eco), iar majoritatea comportă semnificații importante pentru întreaga sfera a culturii, nefiind limitate la domeniile specializate ale cercetării istorice și de istoria artei, care fac obiectul altor cărți ale autorului. De fapt, erudiția, deschiderea către filosofie, istoria ideilor
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
1909, Biruința, „Convorbiri literare”, 1911, Când ochii plâng. A fost odată, 1911, Sorana, 1916, în colaborare cu I.Al. Brătescu-Voinești) -, H. a evoluat repede spre comedie (ultima încercare de dramă istorică în versuri, Aripi frânte, 1925, fiind nereușită) și spre farsă, mult mai conforme cu temperamentul și cu viziunea sa asupra teatrului („Scriu să mă amuz și să amuz pe alții”, declara el în 1935). Păianjenul a fost prima piesă românească jucată la Teatrul Național din București după o perioadă de
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]