3,967 matches
-
se muncea cu clădirea bisericii noi din Pripas; cum e el văduv și cu stare, poate veni lesne și nu-i va părea rău de cheltuială, căci Bucureștii e un oraș mai simpatic ca Budapesta, afară că e inima românismului. Felicită solemn pe Ghighi pentru logodnă și o îndemnă să fie bucuroasă de Zăgreanu, care e un băiat eminent. Rău îi pare că va lipsi de la nuntă, dar are acuma atâtea ocupații, că nici nu se poate gândi să le întrerupă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ascultă cu plăcere. Mai urmară două. Era corul de fete și flăcăi înjghebat de învățătorul Dragoș înadins, pentru a face o surpriză bătrânului Iuga, care fu într-adevăr mulțumit. Porunci să-i ospăteze bine pe toți, iar pe Dragoș îl felicită și-l opri la masă. Firește, cina se prelungi până spre miezul nopții, stropită cu vinuri variate, animată de muzica vestitului Fănică de la Pitești și de inevitabilul toast al prefectului, pe care bătrânul colonel pensionar Ștefănescu se simți dator să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vadă dacă mai are mult până să sfârșească... Pe la ora cinci apoi auziră gălăgie în curte. Era prefectul Boerescu, care, plecat din Amara, vorbise și aici, în Lespezi, țăranilor și acuma venea să facă o scurtă vizită Nadinei, s-o felicite că tocmai în zilele acestea tulburi a coborât în mijlocul sătenilor, dând pildă de curaj și virtute și altor proprietari... Platamonu, asistând la întrunire împreună cu fiul său, a crezut de bine să amintească prefectului că Nadina se află la conac. Boerescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
activității sale de pacificare. Era mișcat și plin de admirație pentru propriul său eroism. Zugrăvea în culori poetice primejdiile nemaipomenite care i-au amenințat viața și din care a scăpat ca prin urechile acului, de se miră și el. Se felicita că a reușit să restabilească liniștea atât de repede și aproape fără vărsare de sânge. ― Săraca mea Melania, dacă ar bănui ea prin ce am trecut! suspină dânsul înduioșat. Numai sângele rece și tactul meu proverbial au putut face minunea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu un mic buchet de flori albe. Într-un moment de plinătate sufletească, Grigore i-a spus ieri, când au dejunat împreună, că e fericit și că iubește pe domnișoara Postelnicu. Tânărul Herdelea a vrut să fie primul care să felicite pe Olguța măcar printr-o floare, căci prin cuvinte încă nu-și putea permite, ca să nu fie indiscret... Dar mai ținea să comunice lui Grigore și bucuria mare ce a avut-o ieri după ce s-au despărțit, când Deli-ceanu, desigur
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înțelegere, în cadrul adecvat povestirii. Prin această nouă apariție editorială, scriitorul Corneliu Văleanu a mai urcat o treaptă pe scara creației literare, de data această, proză, știind că fiecare dintre noi este bine să lăsăm ceva în urma noastră în afară de umbră. Îl felicit, urându-i sănătate, putere creatoare și: La mulți ani cu prilejul aniversării a 75 de ani de viață! Cum sunt convins că vor mai urma și alte cărți de autor, deoarece dumnealui mai are multe de spus, închei cu următorul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
prin sat, cum e datina sau dacă a mai fost să țină slujbă de Sfântul Ion. Dar văd că am luato razna cu povestea acestei întâmplări la care am fost martor. Mai bine hai să petrecem. Toți au ridicat paharul felicitând pe sărbătorit, după care s-au pus pe chef și jucat fără să știe că latinii au născocit o expresie ce a rămas celebră: „Carpe diem! ”, însemnând „Bucurăte de ziua de azi! ”Unul din participanți la petrecere care cochetează cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mr. Sen, strîngîndu-mi mâna. ― Venim și noi acum, adăogă Harold, luîndu-și rămas-bun de la inginer și de la Maitreyi (pe care, de altfel, nu știa cum s-o salute). După ce plecară, fetele se apropiară bufnind de patul meu și începură să mă felicite ironic. ― Hei, Allan, ești pierdut, băiete! vorbi Geurtie. ― Dar nu e urâtă, spuse în treacăt Clara, numai că mi se pare murdară, ca orice indiană. Cu ce-și dă pa păr? Pe mine, lașitatea mă cuceri deodată. Începui să bârfesc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu știu, pentru că n-am văzut nici un exemplar din edițiile apocrife. Dar s-ar putea verifica. - Haide să mergem! spuse Ulieru. Pășea gânditor, întorcînd la răstimpuri capul spre Pantelimon și privindu-l curios, cu admirație și totodată cu teamă. - Te felicit, șopti târziu. Și mă bucur că ai încredere în mine... Știi, nu m-am simțit bine când te-am auzit vorbind de fosta d-tale dragoste, d-ra Irineu. Nu știam. Ne cunoaștem de aproape doi ani, și nu mi-ai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am, în sfârșit, prilejul să te întîlnesc, spuse Pantazi, și chiar aici, sub tei... N-am mai trecut pe aici de trei ani, adăugă scoțând o scobitoare din buzunar și începînd s-o răsucească ușor între degete. Voiam să te felicit, și să te întreb: când au descifrat codul? câte zile înainte de a-i comunica descoperirea lui Năstase? Pantelimon se întoarse brusc, cu tot corpul și-l privi surprins. - Dar nu l-am descifrat! S-au făcut toate calculele posibile, mi-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și cafeneaua, care era totodată berărie, căci serile se puteau comanda crenvurști și omletă, era aproape plină. De la câteva mese, Antim se auzi strigat, dar se prefăcu că nu aude și se îndreptă direct spre fundul sălii. - Bravos, Maestro! îl felicită Iliescu, căruia nu i se încredințase nici un rol în stagiunea de toamnă și, ca nu cumva să creadă lumea că suferă, venea în fiecare seară la cafenea, întovărășit de un grup gălăgios de fete tinere. Antim înălțase din umeri și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bătuse timid la ușă și-i spusese: "Vă rog să mă iertați, eu sunt entomolog..." Probabil că așa reușise să-l dezarmeze, căci un sfert de ceas mai târziu, Casals îl ascultase, concentrat și, după obiceiul lui, încruntîndu-se, și îl felicitase. "Ai făcut bine că te-ai lăsat de entomologie", îi spusese râzând. Apoi apucase violoncelul și, privindu-l cu simpatie, făcîndu-i cu ochiul, ca unui băiețandru, reluase aceeași bucată. Și acum cânta din nou Casals, cânta tot opus 56, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de la dragoste la instituții, la etică și gimnastică. - Iartă-mă, îl întrerupse Maria. Nu voiam să te jignesc. Nu te cunoșteam, și când am încercat să te închipui în fantoma unui rege asasinat... Dar acum, încep să te înțeleg... - Te felicit, spuse Antim așezîndu-se în fotoliu și zâmbind foarte bine dispus. Cât de mult îi admir eu inteligența, nu mă pot lăuda că îl înțeleg întotdeauna... Ieronim se opri în fața lui și schiță în glumă o genuflexiune: - Pentru că dumitale, Oncle Vania
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
damigeană de vin mișto. Așa că după ce mai cerem Încă o tură de vin, sîntem deja matoli, ne trezim În stradă ținîndu-ne unii de alții de rîs. — Asta a fost cea mai tare dumă pe care am auzit- o. Ospătarul se felicită că a scăpat de noi și nu protestează cînd ieșim cu pahare cu tot, pentru că mai avem În ele vin, deși, dacă la primul colț ne saltă miliția, s-ar putea să aibă și el probleme. SÎntem În centru, ceața
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am ruinat viața pentru un șarlatan? — Ajunge! — M-ai jefuit, mi-ai răpit iluziile vitale, mi-ai ucis amorul propriu. — Mă îndoiesc de acest lucru, răspuse John Robert, dar dacă ți-am ucis într-adevăr amorul propriu, atunci sunt de felicitat, și dumneata la fel. Știi ce vreau să spun. Fără amor propriu nu există nimic, decât ticăloșie. Mai bine nu te întâlneam niciodată! — Ce numești ticăloșie e simplă vanitate. Ți-ai pierdut respectul față de tine însuți dintr-un motiv care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intenționase și Tom. Dar privind la beatitudinea zugrăvită pe chipurile lor, simți o ascuțită împunsătură de invidie. Nu reușea chiar întotdeauna să-și însușească talentul prietenului său până la a-l considera al lui. Nu înțeleg poemul, spuse Hattie, după ce-l felicitase pe Emma. De ce se întreabă dacă „acele tălpi“...? — E un poem, răspunse Tom. Nu-i nevoie să aibă vreo semnificație. Poetul își pune o întrebare retorică. Își imaginează că Iisus a călcat pe pământul nostru. Dar poate că a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
faptul că majoritatea preoților sunt ca parohul lor, demni, la datorie. Este de acord cu mine și pare convins de rolul pozitiv pe care îl are biserica și preoții ei. Ne despărțim, eu mulțumindu-i încă odată pentru ospitalitate și felicitându-l pentru realizările lui, iar el urându-mi succes și drum bun. In localitate, admir atât piața centrală dominată de o clădire cu un acoperiș impunător, ce se întinde mult peste limita zidurilor, așa cum am văzut și la Revel, dar
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ceva, sergent? Cu mâna pe decorație, ca și cum ar fi vrut să-i simtă căldura în căușul palmei, a răspuns: Domnule maior! Eu n-am făcut ceea ce am făcut pentru decorație, ci pentru pământul aista!... Bine, sergent! Știu aceasta și te felicit. Spunând acestea, maiorul a făcut stânga mprejur și a ieșit din salon, solemn ca la paradă. Trecuse mai bine de o lună și jumătate de când Toaibă se afla în spital. După ce i-au scos ghipsul, a început să facă pași
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să continuăm? Până unde vom continua așa? ȚACHE Formidabil. Aceasta este și întrebarea unuia dintre cei șase dintre sutele de mii de ascultătători care probabil că ne și ascultă la această oră. GRASSU Cum îl cheamă? ȚACHE Vreți să-l felicitați? GRASSU Felicit?! Nenorocitul a pus-o de-o judecată. Pușcăria îl mănâncă. întrebarea aceasta, ca slogan electoral, a fost înregistrată de mine personal la Oficiul de Stat pentru Brevete și Mărci acum trei zile, patru ore și cin’șpe minu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Până unde vom continua așa? ȚACHE Formidabil. Aceasta este și întrebarea unuia dintre cei șase dintre sutele de mii de ascultătători care probabil că ne și ascultă la această oră. GRASSU Cum îl cheamă? ȚACHE Vreți să-l felicitați? GRASSU Felicit?! Nenorocitul a pus-o de-o judecată. Pușcăria îl mănâncă. întrebarea aceasta, ca slogan electoral, a fost înregistrată de mine personal la Oficiul de Stat pentru Brevete și Mărci acum trei zile, patru ore și cin’șpe minu te care
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Mă rog.Vă rog să mă tutuiești dar nu prea tare, că mă gâdil. Hă! Hă! Și așează-te, domnule, mai comod. Unde? Pe piciorul meu stâng că pe dreptul țin filtrul de cafea.înainte să-ți completez asigurarea, te felicit pentru alegerea firmei noastre. Vei avea numai de câștigat. Roagă te să ai un accident major și vei avea mașină nouă, fericitule! Și Cel de Sus a auzit urarea. Și a răspuns chemării. Bună dimineața. ‘Nă. Am revenit. Știți? Sâmbătă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
De pasionați. Aau...nați. S Și-ți permiți să țipi în halul ăsta?! Dar ce-i aici,mussiu, balamuc ?!? Ssssă taci ! Dumneata, domnu bariton artist te rog, continuă. B Permiteți ? S E o mare plăcere ! BENZI DESENATE Domnule Președinte, vă felicit. Ați ajuns în runda a doua. Aveți emoții? Emoții nu, că nu-mi dă voie doctorul, din cauza tensiunii care e-n creștere ca și cotele apelor Dunării, nivelul nostru de trai, rai, ai... Sigur că e-n creștere. Ne mai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
să le dublăm, să le triplăm, patrupăm, pămpăm! Nuuu? Nu. Mai corect ar fi “împătrim, încincim, înzecim...” Stop și vin-o să te pup pe bot. Te am în vedere pentru postul de ministru de finanțe. Vă mulțumesc și vă felicit. Vedeți foarte just și corect viitorul. Văd pe dracu, că ăștia-s ochelarii nevesti-mi! Și totuși... Da. Să continui? Nu. Continuați dumneavoastră? Da. Poftiți. Compatrioți! Așa. Oameni buni! Bravo. Dragi alegători de la orașe și sate, așa nu se mai poate
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Trebuie să găsim Tipizatu 243 care costă numai 1.000, cu 500 mai puțin decât cel de 1.500. În schimb îți aplicăm tva-ul de 19 la sută și oricum tot mai rămâneți cu o economie de 310 lei. Te felicit. Scriem ? Scriem. Cine a pierdut bancnota ? Nu știu. Dacă știam persoana i-o dădeam personal. Aha. În cazul acesta aveți doi martori care să confirme că ați găsit-o, adică că nu e furată ? Cum adică...furată ? Așa cum se fură
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
o aduc aici, să dau vrabia?... Da’ ce făceai cu ea ? Exact ce ai fi făcut și dumneata. Declaram că am pierdut-o pentru a găsi un fraier care să o găsească și să mi-o aducă pentru a-l felicita cu martori. Daaaa ? Și-acum ce facem ? Io zic să mergem la o țuică și, dacă tot mi-ai devenit simpatic, îți deschid cont că o cunosc pe nevastă-mea care s-a privatizat fără să mă anunțe. D-aia
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]