2,240 matches
-
cât de inexorabile capacitățile, vitalitatea acestuia. Poezia Eugeniei Bulat, - și acesta este cel de al doilea aspect pe care mi-a plăcut foarte mult, - e plină de renașterea propriului sine, de prunci, germinări, de daruri care evocă o promisiune (menținută) feminității; din toate acestea derivând, cum am subliniat, dificultatea traducerii acestei poezii cărnoase, fiziologice, în care fermenții nașterii interioare se convertesc într-o poezie a maternității poetice. Tot ceea ce autoarei i-a fost dat/dăruit, devine darul pe care ea, la
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
finală; toate acestea traversând corpul feminin devenit „umbră revelatoare” a unei alchimii totodată estetice și spirituale. Orfeu încă amorezat implorând-o pe Euridice pentru a ieși din Hades. Adam apropiindu-și anxios aspectul umbrit al Evei, numită Lilith. Masculinul tatonând feminitatea sa profundă și zbuciumată: Animus îmbrățișând-o pe Anima, în psihologia arhetipală a lui Gustav Jung. În seria sa cea mai recentă, Clarobscur, Petru Lucaci trece pragul unei descătușări mai apropiate de greutatea emoțională precedentă, printr-o experimentare mai detașată
Petru Lucaci () [Corola-website/Science/317643_a_318972]
-
a elimina efectele negative ale căderii în păcat și de a restabili omenirea înapoi la relația și poziția pe care Dumnezeu a intenționat-o de la bun început. Dumnezeu este privit ca creator, a cărui natură combină atât masculinitatea cât și feminitatea, și este sursa adevărului, frumuseții, și bunătății. Ființele umane și universul reflectă natura, scopul și personalitatea lui Dumnezeu. "Relația de Dare și Primire” (interacțiunea reciprocă) și "Pozițiile de subiect și obiect" (inițiator și receptor) sunt "conceptele cheie", și sinele este
Biserica Unificării () [Corola-website/Science/318176_a_319505]
-
de interpretare ale cărei finețe și transparență se întemeiază pe refuzul oricărei dulcegării"”, concluzionând: „"Știind să valorifice scenic experiența dobândită cu fiecare rol, Lucia Mureșan dispune astăzi de mijloace de caracterizare suple și rafinate; personajele ei, în aparență de o feminitate fragilă, surprind uneori prin încordarea voinței, prin gestul ferm, prin strălucirea rece a lucidității."” Actrița a fost căsătorită din 1960 cu fotograful Ion Miclea (1931-2000), cunoscut pentru obținerea unor importante premii internaționale, dar și pentru ocupația de fotograf personal al
Lucia Mureșan () [Corola-website/Science/320005_a_321334]
-
Marietta Sadova, Mircea Șeptilici, Gala Galaction, Vladimir Ghika etc. A fost comparat imediat de criticii literari cu jurnalul unei alte intelectuale interbelice, Jeni Acterian. De altfel, Jeni Acterian era o mare admiratoare a lui Alice Voinescu, pentru modelul său de feminitate și verticalitate morală. Din păcate, soțul ei (Stello Voinescu - cunoscut avocat în epocă) a înțeles-o prea puțin, preferînd compania altor doamne, mai puțin dotate din punct de vedere intelectual, fapt mereu subliniat de autoarea jurnalului. Jurnalul (care numără aproape
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
a elimina efectele negative ale căderii în păcat și de a restabili omenirea înapoi la relația și poziția pe care Dumnezeu a intenționat-o de la bun început. Dumnezeu este privit ca creator, a cărui natură combină atât masculinitatea cât și feminitatea, și este sursa adevărului, frumuseții, și bunătății. Ființele umane și universul reflectă natura, scopul și personalitatea lui Dumnezeu. "Relația de Dare și Primire” (interacțiunea reciprocă) și "Pozițiile de subiect și obiect" (inițiator și receptor) sunt "conceptele cheie", și sinele este
Sun Myung Moon () [Corola-website/Science/315461_a_316790]
-
de reacție, degradat de durere, căzut în patima alcoolului și furios. Stând la masă, două surse de lumină îi conturează fața. Una este cea din exterior - albăstruie(dreapta) și cea din interior - roșiatică(stânga). Roșul este o culoare simbolică pentru feminitate. Reprezintă căldură, pasiune, erotism, putere. Este o culoare stridentă, ceea ce îi dă o notă de agresivitate și curaj. Acest fapt este valabil și pentru scenele din film în care predomină. Albastrul este o culoare rece care aparține masculinului și simbolizează
Moulin Rouge! (film) () [Corola-website/Science/321997_a_323326]
-
gri și întunecat, dar interiorul Moulin Rouge-ului este plin de viață și culoare. Costumele reflectă personalitatea dansatoarelor. Toate acestea sunt diferite și construite pe principiile rochiilor acelor locuri și timpuri, exceptându-se ciorapii de lână, care ar fi luat din feminitate. Garderoba a fost constituită din 400 de costume. Toulouse-Lautrec a fost sursa de inspirație asupra culorilor folosite. În picturile sale extravagante predomină oranj, roșu, roz, negru și alb. Pentru a reda excentricitatea dansatoarelor s-au utilizat 84 de peruci: roșcat
Moulin Rouge! (film) () [Corola-website/Science/321997_a_323326]
-
Satine este o frumoasă curtezană, roșcată, cu ochi albaștri, susținută de Zidler în ascensiunea ei. Acest lucru este remarcat printr-o garderobă pretențioasă, din materiale scumpe și diverse, în culori intense. Predomină roșu și negru pentru a scoate în evidență feminitatea și erotismul. Are propriul ei apartament într-o construcție personalizată - un elefant. La constituirea acelui elefant s-a folosit papier mache și este înalt cât 3 etaje. În capul său este camera roșie, o cameră tapițată cu catifea roșie deoarece
Moulin Rouge! (film) () [Corola-website/Science/321997_a_323326]
-
Jocului de rol (sociologic și estetic) al emancipării feministe, Victoria Zidaru îi opune apăsător, jocul de rol al supunerii și dependenței, al ascultării și umilinței, cu toate conotațiile sale psihotice și extatice, mistice. Fiecare act sau obiect, fiecare marcare a feminității are un caracter sacrificial, este o renunțare, o ofrandă. Mâinile abrutiza(n)te care spală necontenit rufe într-o copaie de lemn cu apă leșioasă, frecându-le cu un calup zdravăn de săpun de casă(video-instalația „Spălătoreasa”), țesăturile-mătanie din pânză
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
mare putere de seducție simbolică datorită promisiunii de transfigurare printr-un ritual sacrificial cotidian. Fără doar și poate, în chiar această ecologie umană retardatară este înscrisă , ca și în mișcare beguinelor medievale, o poziționare politică tranșantă care capitulează tocmai femeia, feminitatea, femininul și, mai nou, feminismul. Antifeminismul Victoriei Zidaru propagă un asemenea feminism radical diferit și își asumă o alteritate extremă, fiind o artă politică, militantă,neo-conservatoare și antiprogresistă.Indolența critică față de lucrările sale este explicabilă pe fundalul credinței naive că
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
la Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun, aprecia că scenariul "„ștergea cu linii groase farmecul inefabil al personajelor și vulgariza întreaga atmosferă degajată de original. Opera scriitorului R. Tudoran apărea astfel modificată esențial și sărăcită de valoare estetică (...): Eva, simbol al feminității pline de grație, era înfățișată ca o bătrână îmburghezită, fostă demimondenă de duzină refugiată în SUA, misteriosul "fiu" se explica în pielea unui spion deplorabil, iar întregul rezulta penibil și neconvingător”". Cele trei moștenitoare au susținut că mai întâi a
Eva (film din 2010) () [Corola-website/Science/327425_a_328754]
-
8% erau femei). Viziunea Nicoletei Nicolescu privind rolul femeii în activitățile Legiunii era diametral opusă opiniilor lui Codreanu sau ale lui Mihai Stelescu, pentru care femeile ar fi trebuit să se ocupe doar de activitățile menajere pentru a-și păstra feminitatea. Nicoleta Nicolescu era partizana unei implicări mai importante a femeilor în activitatea legionară, în acțiuni comune cu cele ale bărbaților, inclusiv în acțiuni paramilitare sau de sabotaj. Nicolescu a rămas la conducerea Cetățuilor până în 1936 când a fost avansată în
Nicoleta Nicolescu () [Corola-website/Science/323388_a_324717]
-
mai bine posibil, în timp ce alte modele pot deforma în mod intenționat forma tipică a acesteia. Încă din cele mai vechi timpuri femeile au încercat să își păstreze unghiile cat mai lungi și mai aranjate acestea devenind astfel un simbol al feminității. În Egipt femeile foloseau fildeș, oase sau aur pentru a-și prelungii unghiile și pentru a arăta astfel cât mai frumoase și mai scumpe. Unghiile din acryl au apărut în Statele Unite ale Americii, în anul 1954 când Fred Slack, un
Unghii tehnice () [Corola-website/Science/325039_a_326368]
-
mare libertate de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie"”. Caracterizată indirect de mediu, aceasta iese în evidență prin contrast, într-o societate burgheză snoabă și delăsătoare, Otilia fiind mereu atentă la aparențe. Prin antiteză, aceasta apare ca opusul Auricăi, prin feminitatea ei misterioasă și rafinată. Pe plan social, Otilia se erijează rapid ca adevărată stăpână a casei la care Felix învață să se ducă pentru fiecare problemă. Aceasta o pune în conflictul financiar existent într-o poziție opusă familiei Tulea, ca
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
feminine puternice, de succes, în manualele induce discret modelul femeii care doar este și a bărbatului care face. Moda top-modelelor promovată prin mass media, socializează femeile în interiorul unor standarde de frumusețe utopice, uneori periculoase pentru sănătate, creând un model de feminitate simplist și inconfortabil fizic și psihic pentru foarte multe femei, fie că acestea sunt sau nu conștiente de acest lucru. Socializarea de gen contribuie, în anumite condiții, la apariția discriminării de gen și segregării de gen. Promovând stereotipuri și prejudecăți
Socializare de gen () [Corola-website/Science/325270_a_326599]
-
și nu toți bărbații sunt masculini. Nu toate comportamentele unei femei sunt feminine, nu toate comportamentele unui bărbat sunt masculine, într-o situație dată. Fiecare dintre noi jucăm roluri de gen. Genurile se referă la toate așteptările culturale asociate cu feminitatea și masculinitatea, așteptări care trec dincolo de diferențele biologice de sex. Rolurile de gen presupun un amestec de comportamente psihologice, atitudini, norme și valori pe care societatea le desemnează ca fiind masculine sau feminine. Genul este social și relațional. Ceea ce este
Putere de gen () [Corola-website/Science/325262_a_326591]
-
secolul XX. Astfel, deși în trecut aceasta era considerată a fi o trăsătură definitorie a masculinității, astăzi ea nu mai este. Una din chestiunile cele mai importante care se pune în legătură cu relațiile de gen derivă din valorizarea genurilor, respectiv valorizarea feminității și a masculinității într-un context dat, și a modurilor în care aranjamentele instituționale recompensează cele două genuri. Relațiile de gen sunt relații de putere de gen. Dacă societatea valorizează comportamentele și atitudinile masculine într-un anumit domeniu, atunci relațiile
Putere de gen () [Corola-website/Science/325262_a_326591]
-
Stratificarea de gen reprezintă orice proces prin intermediul căruia genul devine fundament pentru stratificare socială, prin care diferențele între femei și bărbați, între feminitate și masculinitate sunt sistematic ierarhizate și evaluate. Până în anii 70, cu excepția unor texte sociologice disparate axate pe analiza instituției familiei sau căsătoriei, nu există un interes deosebit pentru stratificarea de gen. Diferențele sociale și economice dintre sexe erau explicate mai
Stratificare de gen () [Corola-website/Science/325275_a_326604]
-
Stereotipurile de gen se definesc ca fiind sisteme organizate de credințe și opinii consensuale în legătură cu caracteristicile femeilor și bărbaților precum și despre calitățile presupuse ale masculinității și feminității. Trăsăturile pe care oamenii le asociază bărbaților și femeilor au un caracter nu numai descriptiv, ci și prescriptiv. Credințele stereotipe ne spun nu numai cum sunt femeile și bărbații dar și cum ar trebui ei să fie. Stereotipurile de gen
Stereotip de gen () [Corola-website/Science/325272_a_326601]
-
a este un set de atribute, comportamente și roluri în general, asociate cu fele și femeile. Deși este un construct social, feminitatea este alcătuită atât atât din factori sociali, cât și din factori creați biologic. Dacă femeiescul (engl. “femaleness”) își are rădăcinile în biologie (“anatomia ca destin” în viziunea lui Sigmund Freud), feminitatea (engl. “feminity”) își are sorgintea în structurile sociale (cf.
Feminitate () [Corola-website/Science/325303_a_326632]
-
cu fele și femeile. Deși este un construct social, feminitatea este alcătuită atât atât din factori sociali, cât și din factori creați biologic. Dacă femeiescul (engl. “femaleness”) își are rădăcinile în biologie (“anatomia ca destin” în viziunea lui Sigmund Freud), feminitatea (engl. “feminity”) își are sorgintea în structurile sociale (cf. celebrul manifest feminist lansat Simone de de Beauvoir în 1949- “Le deuxième sexe”: “nu te naști femeie, ci devii”) a (“das ewig weibliche”, “the feminine mystique”) este de fapt un set
Feminitate () [Corola-website/Science/325303_a_326632]
-
pe asumpția existenței unor diferențe fundamentale de opinii, abilități, caracter, aspect fizic, etc. Mai mult, se consideră că doar un set de trăsături caracterizează bărbații în general și deci definesc masculinitatea și doar un set de mărci definește femeile și feminitatea. “Acest model unitar al caracterului sexual este o componentă familiară a ideologiei sexuale” (R.W.Connell, 1987: 167). Cercetări ale anilor ‘70 nu au găsit diferențe sistematice privind sociabilitatea, stima de sine, motivarea, stilul cognitiv, etc. legate de diferența sexuală
Feminitate () [Corola-website/Science/325303_a_326632]
-
intersecția poeziei, magiei, foliei, altfel spus, în afara logocentrismului masculin dominant. De altminteri, orice mecanism discursiv al periferiei (etnice, de clasă, etc.) ar putea fi considerat feminin dacă prin feminin se înțelege vocea periferiei (din afara structurilor dominante ale semnificației). Ceea ce unifică feminitățile unui anumit mediu social este dublul context al construcției: pe de-o parte relația cu experiența corpului femeiesc și pe de altă parte cu definițiile sociale ale locului femeii (“Fii frumoasă și taci”, “Keep women at their place”) și opozițiile
Feminitate () [Corola-website/Science/325303_a_326632]
-
este dublul context al construcției: pe de-o parte relația cu experiența corpului femeiesc și pe de altă parte cu definițiile sociale ale locului femeii (“Fii frumoasă și taci”, “Keep women at their place”) și opozițiile culturale între masculinitate și feminitate. “Feminitatea și masculinitatea nu sunt esențe, ci moduri de a trăi anumite relații. De aici rezultă că tipologiile statice ale caracterelor sexuale trebuie să fie înlocuite de istorii, analize de producere simultană a unor seturi de forme psihologice. “(R.W
Feminitate () [Corola-website/Science/325303_a_326632]