63,117 matches
-
mică măsură. Șerban Foarță dovedește că forța sa poetică nu așteaptă decît noi și din ce în ce mai profitabile confruntări. Șerban Foarță, Erau ziare, evenimente, Editura Brumar, Timișoara, 2000, 108 p., f.p. Și nu uitați... Critica de la noi continuă să ignore cu nonșalanță fenomenul culturii populare, al culturii de masă, al literaturii de consum. Situația tinde să devină intolerabilă pentru că revistele culturale sfidează un important număr de cititori care vor să fie informați în legătură cu calitatea unor cărți polițiste, a unor S.F.-uri etc. Și
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
o nouă Moarte. Astfel, puterea posttotalitară, derivată din totalitarism (lăstar vanitos al ei care a vrut să înlocuiască trunchiul), a izbutit a compromite normele democrației și ale eticii sociale. Nimic nu s-a schimbat în esență. Dimpotrivă, se ivesc noi fenomene de teratologie morală. Victimei îi este dor de torționar. Se manifestă nostalgia epocii "organizate, disciplinate, omogenizate și cultivate de poeții de curte". Descriind un individ similar celui standard la care se referă scriitorul nostru, La Boétie nota: "Născut într-o
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
unei lumi noi se surpă mereu? Să fie Meșterul Manole doar un impostor? Nu, Manole nu e un impostor, răspunde prozatorul, ci impostori sînt acei politicieni ahtiați de putere care au încercat a-i prelua rolul: Dincolo de multiplele explicații ale "fenomenului românesc actual", o singură afirmație rezistă tuturor dubiilor: pentru prima oară în istorie cei care au fost "constructorii sistemului totalitar concentraționar" au ajuns după "revoluție" să-l reformeze și tot ei - paradoxal pînă la absurd - să joace rolul "ziditorilor noii
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
sa totul: nostalgia comunismului, lenea, spaima de schimbare, refuzul riscului și, mai nou, un tot mai accentuat antiamericanism. Antiamericanismul și anti-occidentalismul - manifestări, deocamdată, marginale - sunt cele mai recente fantasme ale românilor. Pariez însă că în următorul interval ele vor deveni fenomene de masă extrem de virulente. Probabil că la originea lor se află resentimentul. Dar și neputința de a ne rezolva singuri problemele. Un discurs pe care-l aud tot mai des în mediile sărace ale României (adică mai peste tot!) sună
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
cu același calm de cronicar încercat crize interbelice care au zguduit țara, dar, pățită, țara a rezistat. Cînd a început să urce Partidul România Mare în sondaje, spre deosebire de analiștii politici ai momentului actual care s-au făcut că nu văd fenomenul sau poate că nu l-au observat, Z. Ornea scria despre ascensiunea extremismului de dreapta din perioada interbelică. Dar, firește, cît contează articolele unui șoarece de bibliotecă față de experiența politică și politologică la zi a celor care s-au văzut
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
numita "materialitate a istoriei" - deconstructivismul nu caută să descopere literaturitatea unui text, ci literaturitatea limbajului, prin literaturitate înțelegîndu-se structura, dar și capacitate performatoare, vitalitate, trecere aproape insesizabila a cuvintelor în fapte. În vreme ce pentru o critică sociologizanta sau ideologică, literatura reflectă fenomene exterioare de fapt ei, pentru deconstructivism ea le modelează. Altfel spus: Hillis Miller nu contestă relevanță literaturii în chestiuni mai generale precum istorie, societate, sau identitate, numai că premisa lui și a metodei pe care o reprezintă este că asemenea
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
p. 46). Dimensiunea "evreiască" a ființării sale în lume, intuită de Cioran, este confirmată și întărită de comentator, atât generic, prin dezrădăcinarea ontică, precum și particular, prin ipostaza vetero-testamentară a lui Iov ori aceea modernă a lui Kafka. Preferința cioraniană pentru fenomenul ratării și ilustrările sale antologice, cunoscute în tinerețea românească, este inteligent analizată din perspectiva disjuncției dintre "a avea" (o operă, o specializare) și "a fi" (pur și simplu). Avem de-a face cu atracția sentimentală, în accepție schilleriană, față de naivitatea
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
această criză ar constitui o permanență a evoluției noastre istorice (p. 218), noi credem că ea trebuie circumscrisă cu precădere ultimelor două secole, adică perioadei moderne sau, cel mult, asociată și procesului de feudalizare a statelor medievale românești. Cât despre fenomenul obștii sătești, întrebăm, evident retoric, cum ar putea să ilustreze o asemenea criză identitară? În altă ordine de idei, după aproximativ 450 de ani de amoral "pașalâc" turcesc și alți 45 de ani de imorală "gubernie" sovietică, probabila și umorala
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
doar un partener al propriei singurătăți, scriitura sa ilustrând ceea ce noi am numit monolog confesiv-reflexiv, exemplar în contextul nihilismului antropocentric al modernității. "Ruptura" ca "metaforă obsedantă" a eu-lui său biografic, dar și al celui artistic, este conformă, apoi, unui alt fenomen psiho-spiritual universal, acela al "urii de sine". Demonstrându-și înrudirea profundă cu moralismul clasic, Cioran reiterează, astfel, un topos al culturii și civilizației; ne gândim la crizele de identitate, dintre care cele religioasă, etnică și lingvistică sunt inconfundabile în cazul
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
uită să sublinieze tot timpul caracterul paradoxal: "Am citit cărțile lui într-o cheie realistă (căci așa trebuie ele citite, tocmai pentru că sînt suprarealiste!) - lectura literală a unor cărți care par extrem de opace, de ermetice, dacă le privim din interiorul fenomenului literar. Îndată ce ieșim din cercul deja strîmt al literaturii, ca tărîm al esteticului, lucrurile se schimbă radical, multe texte inanalizabile cad la picioarele exegetului dezlănțuit. Cam aceasta ar fi lecția pe care o aflăm din cartea Simonei Popescu: dacă poeții
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
ci îndepărtarea față de stil. Problema nu este adevărul, ci stilul. Este singurul lucru care poate salva un artist. Ce părere ai despre discuțiile teatrale în care cuvîntul "criză" este folosit uneori prea des? Să spui că este în criză un fenomen care numai așa poate exista, mi se pare stupid. Să spui că societatea noastră arată într-un fel și că în oglindă se vede la fel, să te opui ideii acesteia, e iarăși stupid. Poate doar dacă trăim în povestea
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
este Peter Brook. Fac parte din generația care a trăit timpul celei mai frumoase explozii din istoria teatrului. O explozie privită prin gratii. Și acum mă emoționează un gînd: dacă și prin cortina de fier a pătruns energia uriașă a fenomenului teatral al anilor '60-'70, ce minune trebuie să fi fost trăită în libertate. Brook înseamnă un drum. Nu mă preocupă popasurile, hanurile, nu operele fundamentale, nu acelea de succes. Ci drumul. Mi-ar fi plăcut să stau o vreme
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
altceva decît regie de teatru? Mă pregătisem serios pentru studiul limbilor vechi, pentru filologie clasică. De aceea, poate, mă preocupă și acuma folclorul, textele vechi. Ai fi vrut să faci film? Am avut întotdeauna o reținere de tip arghezian în fața fenomenului. Cînd eram student, și eram obraznic, le spuneam disprețuitor colegilor mei de la film că nu trebuie să uite că această artă este a șaptea. Trecîndu-mi obrăznicia tinereții, cred că filmul se află la început. După primitivi și moderni, abia acum
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
Rodica Zafiu Așa cum sugeram în această rubrică săptămîna trecută, mi se pare util să examinăm cîteva fenomene ale evoluției limbii române din ultimele decenii, pornind de la cartea Valeriei Guțu Romalo, Corectitudine și greșeală (a cărei primă ediție a apărut în 1972, noua ediție revăzută și adăugită fiind din 2000). În genere, ar trebui reluate și sintetizate observațiile
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
manieră adesea artificială. Erorile semantice și stilistice care apăreau în asemenea texte aparțineau categoriei pe care Al. Graur o numea a "greșelilor făcute de oameni culți". În gramatică, totuși, se manifestau atât "abuzuri culte" (de pildă generalizarea stilului nominal, sau fenomene de hipercorectitudine), cît și tendințe mai generale ale limbii. Morfo-sintaxa e, de altfel, nivelul la care se observă cel mai bine continuitatea între tendințele de acum 30 de ani și cele actuale. În mod previzibil, se adaugă multe exemple noi
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
și cazul special al lui datorită, care înlocuiește tot mai mult locuțiunea din cauza; acum se adaugă noi citate, precum și o analiză a atît de ironizatei și inevitabilei locuțiuni vizavi de, în evidentă ascensiune după 1990. Reactivarea prepoziției întru e un fenomen cult, observat în 1972, pentru care e certă influența teoretizărilor lui Noica. În noua ediție e menționat și o greșeală care s-a extins între timp foarte mult - și care rămîne, mi se pare, foarte supărătoare: ca și folosit în loc de
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
e menționat și o greșeală care s-a extins între timp foarte mult - și care rămîne, mi se pare, foarte supărătoare: ca și folosit în loc de ca, în contexte în care are sensul "în calitate de" ("a intervenit ca și lider", p. 66); fenomenul are, cum observă autoarea, răspîndire dialectală, fiind frecvent în Banat și Transilvania. Și constatarea extinderii prepoziției pe (p. 64) e o noutate: tendința provine din limba vorbită și se impune rapid: "fumează pe hol" mi se pare azi uzul normal
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
părere că Europa Centrală e mai degrabă un concept decît o realitate cu granițe determinabile (sau, cu atît mai puțin, unanim admise), unul din acele concepte care le fac trebuință, bunăoară, fizicienilor ca să descrie atomul sau astronomilor ca să descrie unele fenomene din univers la care nu au acces nemijlocit. Observația lui Judt mi-a readus în minte faimoasa dilemă a lui George Steiner în căutarea limbii sale materne (de la paginile 154-163 ale ediției românești, Univers, 1983, a genialei sale cărți intitulată
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
retrezit interesul pentru periodizarea istoriei literaturii. În plus, au dispărut anumite reticențe de natură ideologică, vinovate și ele de raritatea istoriilor literare (ca să nu zic absența) în anii comunismului. La acestea, trebuie adăugată o modificare de perspectivă: îndepărtarea de anumite fenomene creează acel efect de masificare și stilizare de care vorbea T. Vianu capabil să ne împiedice a ne rătăci printre detalii ignorînd întregurile. Cel puțin două astfel de reconsiderări importante se cuvin menționate. Este evident că ele datează din deceniile
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
precum existența unui preromantism sau a unui romantism întîrziat (Eminescu), care au sabotat pînă deunăzi omogenitatea curentului. Același lucru s-a întîmplat cu modernismul. O carte recentă a lui I. B. Lefter, Recapitularea modernității, a demonstrat că pulverizarea conceptului și fenomenului modernist a fost opera generației de critici interbelici și ea a fost preluată nediscriminatoriu de criticii contemporani. Datarea celor două mari curente nu mai pare să pună astăzi nici o problemă. Acceptată fiind ideea formaliștilor ruși că o epocă literară nu
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Toma Roman face parte din istoria celui mai spectaculos hebdomadar pentru publicul larg din România postdecembristă: e vorba de Formula AS. Revista a devenit aproape un fenomen de masă. Te-ai aștepta, doar la auzul tirajelor ei miraculoase, ca editorialele lui Toma Roman să fie scrise cu penița înmuiată în sângele unor lupte de gladiatori care să bucure mulțimea. La o receptare poate mai subtilă, acest neobișnuit
Cronica unui deceniu by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16273_a_17598]
-
abordate chestiuni ca defazarea Țărilor Române față de Italia și cultul pentru tradițiile meleagurilor, cum se exprima referindu-se la Asachi, moldovean pur sînge. Într-un alt volum, Medioevo rumeno (Roma, Anonima Romana Editoriale, 1928), Ramiro Ortiz zăbovea asupra persistenței unor fenomene culturale (dispărute la unii din vecinii noștri), semn al unei mai pronunțate inerții. Comparîndu-i cu trubadurii occidentali pe scripcarii și cobzarii interpreți (uneori și autori) de epopei, din Ungaria și România, nota: este foarte interesant să constați că în vreme ce cobzarii
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
propriul "autohtonism", tinde să-și salveze valorile cele mai autentice ale Ethosului lor istoric. (pag. 10) În densa introducere la volumul citat - cercetare filologică riguroasă a textelor din trist-înduioșătorul cimitir vesel din Săpînța - universitarul italian dă încă o dată dovada pătrunderii fenomenelor sociale și culturale de prin părțile noastre, sesizînd mitizarea unor valori și manifestări culturale considerate ancestrale și sub impulsul unor forțe externe și aleatorii. O face nu numai în urmărirea diacronică a politizării și distorsionării oportuniste a fenomenului (emfatizarea caracterului
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
dovada pătrunderii fenomenelor sociale și culturale de prin părțile noastre, sesizînd mitizarea unor valori și manifestări culturale considerate ancestrale și sub impulsul unor forțe externe și aleatorii. O face nu numai în urmărirea diacronică a politizării și distorsionării oportuniste a fenomenului (emfatizarea caracterului autentic și laic al multor inscripții, sub regimul comunsit) sau a superficialei exploatări turistice, ci și în felul în care le corelează cu elitismul exacerbat al intelectualității. Motivația reală invocată (adoptarea cimitirului vesel de cultura oficială, în anii
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
accentelor de pe eclezial pe economic, de pe contemplația spirituală pe mistica eficienței, dar și pe o anumită gratuitate voluptuoasă în relația directă cu banii, asociată cu provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu un fenomen singular pe piața simbolică de astăzi, un caz artistic tipic pentru acel spațiu al confluențelor în care se revarsă deopotrivă rîurile subterane ale tînjirii mistice din Orient și aluviunile fertile ale pragmatismului occidental. Că el sancționează, cu melancolie și cu
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]