3,332 matches
-
de a lupta în serviciul armatei atunci cînd regele pornea război. Pentru acele vremuri, sistemul era excepțional: cuceritorii păzeau proprietatea asupra pămînturilor în vreme ce angajau și alți oameni în diferite servicii, cedîndu-le uzufructuri atrăgătoare, care se reîntorceau la rege la moartea feudalilor, ai căror succesori erau învestiți după bunul plac al regelui 180. Noii stăpîni ai Europei și-au dat curînd seama că politica lor era mai bine servită dacă încredințau pămînturile Episcopilor și Bisericilor decît războinicilor. Feudele bisericești și cele senioriale
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
știut să reducă despotismul barbar la teoria de drept, să acopere faptele, dînd următoarea învățătură: "principalul își atrage accesoriul"; și cum feudele regale erau declarate principale, mergînd pe acest raționament, chiar și alodiile din posesia Bisericii erau incluse în bunurile feudale. În acest chip, feudalismul a absorbit toate lucrurile: nu a mai lăsat libere nici persoanele, nici lucrurile Bisericilor. 131. Las deoparte chestiunea suveranității, care privește Scaunul de la Roma numai și nu se regăsește în alte dioceze, cel puțin pentru multă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și-o dădea. 141. Iar o altă măsură a servituții mai funestă decît cea prin care se confundau proprietățile libere și liber donate Bisericii cu feudele, care le absorbeau pe toate celelalte, dînd impresia că toate lucrurile Bisericii aparțineau Seniorului feudal căruia îi slujeau chiar oamenii Bisericii. Dovada acestei servituți a bunurilor ecleziastice este marcată și în limbajul vremii, dat fiind că Bisericile se numeau mîini moarte, ceea ce însemna o clasă de servi 282, vocabular injurios care nu a mai dispărut
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pierde orice frumusețe și rînduiala sa firească, s-ar transforma într-un monstru sau, mai degrabă, nu ar mai putea exista; așa stau lucrurile și în cazul Bisericii. Dar aceasta este exact ceea ce a vrut să facă din Biserică sistemul feudal. Fiindcă vasalul nu se poate reprezenta decît pe sine și persoana căreia îi slujește și prin aceasta lucrurile sale. Mai mult, această vasalitate și aceste servicii prestate conducătorilor temporari îndeplineau în esență funcțiunile temporare; în această măsură, bogățiile libere puteau
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a dezagregării persoanelor; și s-au fărîmițat pînă ce au ajuns să fie administrate și uzufructuate aproape în întregime de diverși Clerici; de aici sensul filosofic al beneficiilor, înrădăcinate în cuvîntul în sine; beneficiu este un termen tehnic al vocabularului feudal care indică în primă instanță terenurile date în uzufruct de către conducător curtenilor și comesenilor săi ca recompensă pentru serviciile prestate. 147. Trebuie să observăm că atunci cînd o idee se imprimă puternic în mintea și imaginația oamenilor, devine prevalentă și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de care depinde viața sa295. 149. Or, toate acestea explică vicisitudinile suferite de bunurile ecleziastice. Seniorii din Evul Mediu acționau în ideea de individualitate și de seniorialitate, nu numai în privința bunurilor libere ale Bisericii, pe care le priveau ca fiind feudale și pe care și le însușiseră și dispuneau de ele ca și cum ar fi fost individuale, acordîndu-le laicilor și în-străinîndu-le; aceste uzurpări au fost mult întreținute de discordia dintre ei și Biserică, vindecabilă numai prin canoane, conciliere, legi pontificale și pedepse
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Mediu nu puteau să fie decît parțiale, căci erau făcute din cauza firii omenești, dar nu lezau demnitatea ecleziastică; dar cum s-a mai putut păstra acest principiu, în general vorbind, atunci cînd bunurile Bisericii, pierzîndu-și natura lor inițială, au devenit feudale, iar ecleziaștii cei mai mari feudatari? Din acel moment, distribuirea bunurilor s-a supus unei alte legi, mergînd pe altă cale: bunurile, în loc, să ajungă în mîinile celor săraci, au stagnat sau s-au îndreptat spre mîinile domnilor; ideea inițială
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nolle Sacri Ordinis homines tam facile quam laicos fidelitatem domino rejicere. Praeterea, si laici rebellarent, illos posse excomunicationis auctoritate et potentiae severitate compescere. 182 Și aceasta nu era totul, căci aveau vreodată o limită? Jurămîntul care li se impunea Episcopilor feudali s-a impus mai apoi Episcopilor pentru a fi considerați Episcopi, ca per extensionem, după cum ar spune avocații, prin această clauză să justifice uzurparea. Biserica a protestat prin interzicerea jurămîntului din partea Episcopilor care nu primeau nici un fel de beneficiu temporar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
altar au fost arși de flăcările divine etc. De aceea este ilicit ca principele să confere după bunul său plac episcopatele, iar impostorii și aceia care fuseseră învestiți de rege în scaunele episcopale trebuie să fie excomunicați." 229 Abuzurile guvernării feudale, a cărei consecință a fost degradarea gustului și obiceiurilor, au fost în creștere timp de mulți ani și au ajuns să atingă culmea, se pare, la sfîrșitul secolului al XI-lea. Această epocă a întrezărit progresul pe o cale mai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
facă acest lucru din proprie autoritate, iar nu datorită unui privilegiu care i-a fost acordat de către Biserică, fiindcă Aceasta este proprietara bunurilor sale. Justiția spunea că regele prin propria sa autoritate putea să-l învestească pe Episcop cu bunurile feudale; astfel încît proprietatea directă a acestor bunuri să rămînă întotdeauna de partea principelui, iar feudatarul să nu aibă decît uzufructul. Dar aceste două tipuri de bunuri s-au amestecat în jurisprudența acelor vremuri, după cum am observat; și toate bunurile Bisericii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
directă a acestor bunuri să rămînă întotdeauna de partea principelui, iar feudatarul să nu aibă decît uzufructul. Dar aceste două tipuri de bunuri s-au amestecat în jurisprudența acelor vremuri, după cum am observat; și toate bunurile Bisericii păreau a fi feudale; lucru care nu s-a întîmplat atît din cauza avidității personale a conducătorilor, cît din cauza naturii acelor guvernări, sub care proprietățile nu erau apărate în mod egal, ci erau mai bine apărate cele aparținînd conducerii; din avantajul acelor bunuri feudale provin
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fi feudale; lucru care nu s-a întîmplat atît din cauza avidității personale a conducătorilor, cît din cauza naturii acelor guvernări, sub care proprietățile nu erau apărate în mod egal, ci erau mai bine apărate cele aparținînd conducerii; din avantajul acelor bunuri feudale provin în mare parte feudele monastice. 247 Acest Pontif s-a condamnat într-un alt Conciliu ținut în Biserica din Laterano în anul 1116. Cît de înduioșătoare sînt împrejurările pe care le descrie el în ceea ce îl privește pe Henric
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
le știam bine - o montasem În anii ’80 la Harvard -, eram destul de calm și lipsit de trac, deși auzisem despre faimosul trib al actorilor societari, parțial proprietari ai Comediei Franceze, și de cât pot fi de dificili, atribuindu-și puteri feudale, chiar cu regizorii autohtoni. Actorul pe care l-am ales să-l joace pe Harpagon - Gérard Giroudon - mi-a fost drag de cum l-am cunoscut. Concluzie: În teatru să nu crezi În ce „auzi“. Pe ceilalți actori i-am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mile nară, 1960; Secretul unui tablou, 1961; Letopisețul de piatră al Dobrogei, 1962; Geme și camee, Comoara, 1963; Casa cetate, 1964; Tradiții mara mureșene, 1966; Costumul de ceremonie românesc, 1967; Ultima primă vară la Ada-Kaleh, 1968; Nicolae Iorga, 1969; Arhitectura feudală românească, 1970; Triptic bizantin, 1970; Carpații Orientali, 1971; Străbunii, 1972; Cultura dacilor, 1972; Pictorul Stoenescu, 1973; Alba Iulia 2000, 1975; Vlad țepeș, 1976; Caietele de front ale lui Nicolae Grigorescu, 1977; Academician Radu Vulpe, 1978; Marile răscoale din Antichitate, 1979
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că, scăpătați, vechii nobili polonezi, la îndemnul Ecaterinei, împărăteasa Rusiei, veniseră în Crimeea să dea o mână de ajutor la construcția Odessei. Asistând la săpăturile de la mormântul lui Negru Vodă, află de la Corina Niculescu, pe atunci șefa Secției de artă feudală de la Muzeul Național, un amănunt ce îi permite să propună studioului încă un film - Costumul de ceremonie la curțile medievale românești. Costumul descoperit în mormântul lui Negru Vodă era al patrulea, de-acum în dotarea muzeului bucureștean. În 1972 face
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care pretindeau că mentalitatea unui Treitschke 85 și a unui Bernhardi 86, care exaltau războiul drept un lucru bun în sine, necondamnându-l niciodată ca pe un flagel, domnea suverană în rîndul poporului german? Care pretindeau că la noi seniorul feudal, nobilul de țară, casta războinică, și nu burghezia instruită, erau cei care guvernau, fasonau idealul național și confereau valoarea? Care pretindeau, în fine, că gustul cicatricei căpătate în duel, care distingea junimea noastră academică, rămânea trăsătura caracteristică a acelora care
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
manuscris, și numeroasele cuvântări festive, adunate, în parte, în Cuvinte panighirice și moralnice (1826), pun în evidență un spirit iluminist. Printre cărturarii munteni din generația premergătoare revoluției de la 1848, P. a fost unul dintre cei mai radicali adversari ai instituțiilor feudale din Țările Române. Influențat de Bacon și Descartes, el este adept al „dreptului natural”, al reformelor sociale, al răspândirii culturii prin școli și tipărituri în limba națională. Cere în repetate rânduri o „lege a dreptății”, conformă cu ordinea firească, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
din nou dragului său de la redacție un fapt cen zurat de publiciști: „Beldișor, mă aflu Într-o zi istorică În cas telul din Lovrin, pe care-l paște ruina, Între chica democratică a lui Marx și peruca pudrată a străbunului feudal.“ În finalul misivei, expeditoarea scrie: „Te Îmbrățișez, Beldi șor. Sunt obosită. La revedere, pe curând, Cora. Salutări lui Nae, Bucuța, Nenițescu, Buricescu.“ Din Întreaga corespondență publicată, În cele două ediții au fost eliminate absolut toate pasajele care se refereau la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
supușii săi pentru că era îndurător și drept, veșnic treaz și darnic". Putem, oare, cu mentalitatea secolului XX, să-l judecăm pe Ștefan Vodă în contextul realităților secolului XV, când imperativele domniei îi dictau acțiuni represive, dar necesare, normale pentru epoca feudală? Așa-zisa "cruzime războinică" a lui Ștefan, "La război ca la război", are o motivație în refuzul compromisului, în intransigența față de tot ce lovește obiectul dragostei și al datoriei sale: Moldova. Scopul scuză mijloacele". Și eu m-am străduit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în interesul ei, tindea să ia în mână toată puterea, spre marea pagubă a țării este, firește, o represiune sângeroasă; dar această luptă nu pornește cum crede Ureche din motive de cruzime a domnului, ci dimpotrivă, a reprezentat în toată lumea feudală, un element de progres, anihilarea fărâmițării feudale, formarea statelor unitare. În lupta domnului pentru autoritate cu marea boierime, Ureche el însuși mare boier, latifundiar, ia partea boierimii". (De altfel Ureche însuși, amestecat într-un complot împotriva domnului Alexandru Iliaș, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mână toată puterea, spre marea pagubă a țării este, firește, o represiune sângeroasă; dar această luptă nu pornește cum crede Ureche din motive de cruzime a domnului, ci dimpotrivă, a reprezentat în toată lumea feudală, un element de progres, anihilarea fărâmițării feudale, formarea statelor unitare. În lupta domnului pentru autoritate cu marea boierime, Ureche el însuși mare boier, latifundiar, ia partea boierimii". (De altfel Ureche însuși, amestecat într-un complot împotriva domnului Alexandru Iliaș, a fost în pericol de a-i fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scăzut nici în "America Spaniolă", în ciuda distrugerii imperiului Tahuantisuyo. Lima a devenit centru administrativ și comercial al coloniilor spaniole, întrucât Peru era viceregatul cel mai bogat și mai valoros, care trimitea Spaniei valori inestimabile. America Spaniolă era organizată după sistemul feudal: regele Spaniei era suveranul. El era reprezentat pe noul continent de viceregii săi. Odraslele spaniolilor născute în America se bucurau, de asemenea, de multe privilegii, deveneau autorități locale de necontestat. Acest sistem s-a perpetuat peste trei sute de ani. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Regulamentul Organic, iar un tânăr ofițer controla în pragul sălii documentele participanților, logofătul Teodor Balș, ridicându-și cu o mână barba albă ce-i trecea de brâu, a exclamat măreț: „- Iaca biletul de intrare!“ Odată cu intrarea în criză a sistemului feudal, imitația competitivă se dezvoltă puternic și adoptă două căi distincte. Una dintre ele exprimă aspirația de a-i egala pe cei mari prin convertirea banului în rang. Un pionier al acestei căi, și totodată campionul ei absolut, este Dinu Păturică
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
înscria, între cele 22 de puncte ale ei, „egalitatea drepturilor politice“, „contribuția generală“ și „desființarea rangurilor titulare ce nu au foncții“. La 6 septembrie 1848, arhondologia a fost arsă în mod simbolic de către revoluționarii munteni, gestul lor semnificând abolirea privilegiilor feudale. La 29 octombrie 1857, Adunarea ad-hoc a Moldovei vota desființarea privilegiilor de clasă, ratificată apoi de Convenția de la Paris, care stipula în articolul 46: „Moldo 46 venii și românii [muntenii] vor fi toți d-o potrivă înaintea legii...“ Un paradox
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Mihail Sturza, Răducanu Rosetti cel tânăr zidea conacul de la Căiuți, vizibil și astăzi, cu creneluri ca de fortăreață, în dreapta șoselei care urcă de la Adjud spre Târgu-Ocna. La Hangu, în aceeași vreme, cnezii Gheorghe și Leon Cantacuzino stăpâneau o veritabilă cetățuie feudală, împrejmuită cu ziduri groase și străjuită de patru turnuri. „Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel, / Unde cură-n poale un râu mititel...“ Versurile sunt făcute pentru decor, sau decorul pentru versuri? S-ar putea crede că moda neogoticului
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]