KorAP: Find »[drukola/base=ficțional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...86 87 88 ...92 >

2,281 matches

Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478

și îi determină pe unii dintre ei să creadă că violența face parte din viata obișnuită, că este ceva normal (19%), chiar să o valorizeze uneori. Efectul emisiunilor ce prezintă acte violențe, fie că sunt la știri sau în programe ficționale, este clar perceput de către adulți. O parte a părinților consideră că violența din programele de televiziune este responsabilă de anumite comportamente și atitudini ale copiilor, influențând procesul de socializare a acestora. Aproape o treime dintre părinți consideră că deseori copiii

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
aspect cantitativ (numărul și durata scenelor de violență), cât și calitativ (unele acte de violență sunt nejustificate, nu sunt urmate de pedepse sau remușcări și sunt comise de „eroi pozitivi”). EMBED Excel.Sheet.8 Graficul 1. Violența reală vs. violența ficțională Analiza a urmărit evaluarea violenței reale (la știri, talkshow-uri, transmisiuni sportive etc.) și a violenței din programele ficționale (filme, emisiuni de divertisment, clip-uri muzicale etc.). Atât ca durată, cât și ca frecvență, violența ficțională este mediatizată mai intens decât

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
sunt urmate de pedepse sau remușcări și sunt comise de „eroi pozitivi”). EMBED Excel.Sheet.8 Graficul 1. Violența reală vs. violența ficțională Analiza a urmărit evaluarea violenței reale (la știri, talkshow-uri, transmisiuni sportive etc.) și a violenței din programele ficționale (filme, emisiuni de divertisment, clip-uri muzicale etc.). Atât ca durată, cât și ca frecvență, violența ficțională este mediatizată mai intens decât violența reală. În ambele cazuri, violența fizică și verbală predomină în programele televizate, așa cum arată graficele următoare. Violența

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
1. Violența reală vs. violența ficțională Analiza a urmărit evaluarea violenței reale (la știri, talkshow-uri, transmisiuni sportive etc.) și a violenței din programele ficționale (filme, emisiuni de divertisment, clip-uri muzicale etc.). Atât ca durată, cât și ca frecvență, violența ficțională este mediatizată mai intens decât violența reală. În ambele cazuri, violența fizică și verbală predomină în programele televizate, așa cum arată graficele următoare. Violența reală se manifestă, în principal, prin violență fizică (42,89%) și verbală (30,31%). În cazul emisiunilor

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
și scene de violență economică (13,77%). Scenele de violență socială sunt la egalitate cu cele de violență psihologică (aproximativ 7%), iar pe ultimul loc sunt scenele de violență sexuală. Graficul 2. Ponderea tipurilor de violență reală În cazul violenței ficționale, după scenele de violență fizică și verbală care sunt aproape la egalitate (32,5-35%), urmează scenele de violență sexuală (11,46%) și psihologică (11,20%). Cum era de așteptat, producțiile ficționale conțin puține scene de violență socială și economică (aproximativ

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
2. Ponderea tipurilor de violență reală În cazul violenței ficționale, după scenele de violență fizică și verbală care sunt aproape la egalitate (32,5-35%), urmează scenele de violență sexuală (11,46%) și psihologică (11,20%). Cum era de așteptat, producțiile ficționale conțin puține scene de violență socială și economică (aproximativ 4%). Graficul 3. Ponderea tipurilor de violență ficțională Deși violența reală diferă de cea ficțională ca frecvență și durată, prezența actorilor (victimă-agresor) în scenele de violență are aceeași pondere: 52-53% sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
care sunt aproape la egalitate (32,5-35%), urmează scenele de violență sexuală (11,46%) și psihologică (11,20%). Cum era de așteptat, producțiile ficționale conțin puține scene de violență socială și economică (aproximativ 4%). Graficul 3. Ponderea tipurilor de violență ficțională Deși violența reală diferă de cea ficțională ca frecvență și durată, prezența actorilor (victimă-agresor) în scenele de violență are aceeași pondere: 52-53% sunt victime și 47-48% sunt agresori. Graficul 4. Victime și agresori ai scenelor de violență reală și funcțională

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
urmează scenele de violență sexuală (11,46%) și psihologică (11,20%). Cum era de așteptat, producțiile ficționale conțin puține scene de violență socială și economică (aproximativ 4%). Graficul 3. Ponderea tipurilor de violență ficțională Deși violența reală diferă de cea ficțională ca frecvență și durată, prezența actorilor (victimă-agresor) în scenele de violență are aceeași pondere: 52-53% sunt victime și 47-48% sunt agresori. Graficul 4. Victime și agresori ai scenelor de violență reală și funcțională Detaliind categoriile de actori, s-a constatat

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
constatat că victimele scenelor de violență televizată sunt în majoritate adulți, cu roluri identificate sau nu. Nu putem trece cu vederea prezența copiilor, adolescenților și tinerilor în scenele de violență reală, în proporție mai mare decât în scenele de violență ficțională. Deși reglementările CNA și internaționale recomandă limitarea la știri a scenelor violente cu minori, monitorizarea efectuată în 2004 ne arată contrariul (vezi graficul de mai jos). Graficul 5. Ponderea victimelor violențelor în programele TV Din datele obținute în urma monitorizării s-

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
scenelor violente cu minori, monitorizarea efectuată în 2004 ne arată contrariul (vezi graficul de mai jos). Graficul 5. Ponderea victimelor violențelor în programele TV Din datele obținute în urma monitorizării s-a constatat că majoritatea actelor violente prezentate (violența reală și ficțională) sunt comise de către adulți cu vârsta de peste 30 de ani, de către tineri de 19-29 ani, de fenomene naturale sau agresorul este necunoscut. Menționăm că agresiunile comise de minorii de 7-14 ani și adolescenți (15-18 ani) sunt în proporție foarte scăzută

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
fenomene naturale sau agresorul este necunoscut. Menționăm că agresiunile comise de minorii de 7-14 ani și adolescenți (15-18 ani) sunt în proporție foarte scăzută, câte 0,38% fiecare. În scenele de violență apar și agresorii, în majoritate adulți, în cadrul producțiilor ficționale. Minorii sunt aproape absenți din rândul agresorilor, dar remarcăm pe locul al treilea al agresorilor fenomenele din natură (11,32%). Graficul 6. Ponderea agresorilor în cadrul producțiilor ficționale Studiile arată că, atunci când actele de violență sunt comise de personajele principale ale

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
fiecare. În scenele de violență apar și agresorii, în majoritate adulți, în cadrul producțiilor ficționale. Minorii sunt aproape absenți din rândul agresorilor, dar remarcăm pe locul al treilea al agresorilor fenomenele din natură (11,32%). Graficul 6. Ponderea agresorilor în cadrul producțiilor ficționale Studiile arată că, atunci când actele de violență sunt comise de personajele principale ale producției, impactul și influența asupra telespectatorilor este și mai mare. Adulții, dar mai ales copiii sunt atrași de personajele principale, cu care se identifică și ale căror

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
În general, s-a remarcat tendința canalelor de televiziune de a reduce cantitatea de violență prezentată pe micul ecran în intervalul orar 19-23, interval care este accesibil atât adulților, cât și copiilor. Acest efort este mai vizibil în cazul violenței ficționale. Concluzii Studiul menționat a monitorizat violența în programele de televiziune în două perioade iulie-august (grila de vară) și octombrie-noiembrie (grila de toamnă). Deoarece rezultatele primului studiu din vară au avut un impact puternic în mass-media, rezultatele monitorizării din lunile octombrie-noiembrie

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
octombrie-noiembrie (grila de toamnă). Deoarece rezultatele primului studiu din vară au avut un impact puternic în mass-media, rezultatele monitorizării din lunile octombrie-noiembrie au arătat o scădere a violenței televizate cu 35%. Astfel, violența reală a scăzut cu 27%, iar cea ficțională s-a redus cu 43%. Media scenelor de violență pe zi, per canal TV, a scăzut de la 85 în grila de vară la 46 în grila de toamnă. Totuși, situația violenței la televiziune va rămâne o preocupare constantă a autorităților

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
lucrătoare sau în weekend). Intervalul orar este divizat în următoarele secțiuni: acces prime time: 17-19, prime time: 19-23 și post prime time: 23-24. Totodată am utilizat două tipuri de violență: violență reală (în cadrul emisiunilor informative și a documentarelor) și violență ficțională (în cadrul filmelor). Menționăm că acest capitol a selectat câteva dintre rezultatele obținute în urma cercetării finanțate de Consiliul Național al Audiovizualului. Datele complete sunt disponibile pe site-ul acestei instituții (www.cna.ro). Mediatizarea consumului de droguri Mediatizarea consumului de droguri

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
și durata consumului de tutun în luna noiembrie 2004 Consumul de alcool și tipurile de violență Violența reală și consumul de alcool sunt semnificative mai ales în cazul canalului PRO TV (18,2%). Consumul de alcool este asociat preponderent cu violența ficțională, mai ales pentru canalul Acasă (27,5%). EMBED Excel.Sheet.8 Graficul 3. Violența ficțională și consumul de alcool în noiembrie 2004 În urma analizei frecvențelor și duratelor mediatizării consumului de droguri, alcool și tutun, am observat că există diferențe semnificative

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
violență Violența reală și consumul de alcool sunt semnificative mai ales în cazul canalului PRO TV (18,2%). Consumul de alcool este asociat preponderent cu violența ficțională, mai ales pentru canalul Acasă (27,5%). EMBED Excel.Sheet.8 Graficul 3. Violența ficțională și consumul de alcool în noiembrie 2004 În urma analizei frecvențelor și duratelor mediatizării consumului de droguri, alcool și tutun, am observat că există diferențe semnificative între zilele săptămânii. În cadrul zilelor lucrătoare, în medie mediatizarea este mai intensă comparativ cu weekendul

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
alcoolului și tutunului, există segmente de programe care nu pot fi interzise și care pot avea o influență importantă asupra consumului de stupefiante și a imaginii acestora pentru publicul larg. Deși publicitatea este reglementată de legea audiovizualului, filmele și violența ficțională din cadrul acestora nu pot fi interzise complet. Unele dintre cele mai cunoscute filme prezintă personaje care consumă droguri, alcool sau tutun în cantități excesive. Putem, de exemplu, să ne referim la personajul feminin din Pulp Fiction, Mia, care ia o

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
Constantine este unul dintre cei mai recenți eroi din această categorie. Ceea ce dorim să subliniem este că nici una dintre aceste caracteristici nu este sancționată în cadrul filmului respectiv. Ideea principală este aceea că mediatizarea consumului acestor stupefiante, integrarea lor în producții ficționale și asocierea lor cu personaje de succes au o influență negativă asupra tinerilor. Minorii asociază astfel consumul de droguri, alcool sau tutun cu succesul social și cu „eroul-model comportamental” și nu cu realitatea obiectivă, cu efectele reale ale acestui consum

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666

spontan, ci rezultă din interpretarea cuiva și, în evaluarea acestor virtuți ale cuvintelor (sau ale altor elemente ale limbii), este foarte important să se păstreze un nivel ridicat al obiectivității și să nu se treacă din registrul rațional în cel ficțional. Dintre limbile moderne, germana s-a impus atenției multora dintre învățații români, întrucît reprezenta, pe de o parte, mijlocul de expresie al unei mari culturi (în care prevala o latură filozofică de o excepțională valoare) și, pe de altă parte

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916

progresiv în plan secund, mimeticul fiind subminat atât din direcția supranaturalului (temeliile orașului erau înfipte în carnea unui imens animal), cât și din direcția autoreferențialității (autorul apare în final ca un deus otiosus care și-a lăsat de izbeliște lumea ficțională). De altfel, asemănătoare sunt temele și tehnicile folosite în piesele de teatru, care, în pofida numărului lor mare, nu cunosc variații tipologice, ci doar graduale, evantaiul dramatic deschizându-se între doi poli: politicul și metateatralul. E drept că o eventuală sciziune

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783

aceea subiectivitate a liricului și reconstruire dramatică a evenimentelor. Subiectul său central e, pe de o parte, amintirea. Orice expresie literară scrisă sau vorbită trebuie să aibă ca dată cel puțin cîteva minute sau ore distanță față de evenimentul (real sau ficțional) pe care îl descrie (în mod obișnuit sînt ani sau, în cazul anumitor genuri, secole). În plus, trecerea timpului transformă, vrînd-nevrînd, o narațiune literară sau o piesă lirică într-un artefact istoric. Există lucruri care au fost concepute ca absolut

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745

Ca încheiere, aș spune, totuși, și câteva critici înainte de a vă invita să vă înfruptați din oferta Polirom. (Recunosc aici, parșiv, că sper că e vorba, la lansare, doar de cărți!) În primul rând, porecla orașului pe care îl prelucrează ficțional autorul nu era nicidecum Botoșima, ci doar Boston. În al doilea rând, ce pana mea, trebuie să spun asta, "în puii mei" este o construcție recentă și nu există niciun fel de izvoare istorice sau descoperiri atestate care să îndreptățească

[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
culorilor, ai sunetelor sau ai scenei, sunt, de regulă, naturi egolatre, invidioase, dominate maladiv de propriul orizont, însetați de laude și alergici la critică. Probabil că dacă ar fi altfel ar fi fost doar oameni obișnuiți, nu izvoditori de lumi ficționale, firește, dar printre ei se mai strecoară, iată, și câte o excepție. Nu cunosc, în lumea în care m-am mișcat mai bine de patru decenii, în lumea creatorilor, un caz asemănător cu al lui. A oferit locuri de muncă

[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218

trăsăturile sale distinctive: prezența În centrul imaginar al romanului, la Întretăierea secvențelor narative și a celor temporale, a unui autor cu o voce, dar fără chip. Autoportretul perfect conturat - adică așa cum Îi cunoaștem din literatura clasică - presupune existența unei „forme ficționale organizate”1, a unei intenționalități de a scrie În conformitate cu legile general acceptate ale literaturii. Or, jurnalul intim nu concurează În nici un fel (sau, În orice caz, nu conștient) efortul sistematic al creării unei realități secunde. Ambiția jurnalului intim este de

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]