4,586 matches
-
ziua de luni nu se deosebește cu nimic de orice altă zi a săptămînii. Cititorii familiarizați cu opera lui William Faulkner vor ști cu siguranță că Jefferson este echivalentul orașului Oxford (Mississippi) și că acțiunea se petrece într-un Sud fictiv; însă nu știm încă, nici măcar aproximativ, ce înseamnă acest în prezent, sau cît de îndepărtate în timp sînt acele zile de luni, diferite de acelea din prezent. Oare naratorul compară anii ’50 cu anii ’30, sau anii ’30 cu primii
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
meu nu a fost papistaș! Ba nu mi-ați spus așa ceva, domnule! Doamnă, vă cer permisiunea de a repeta că v-am spus, în măsura în care cuvintele pot să exprime acest lucru... Noi, cititorii, sîntem amuzați de situația în care o entitate fictivă este enervată într-un mod în care știm că și noi ne-am enerva; e ca și cum ne- am pune în locul său. Dar realizăm, de asemenea, și că aceasta este o situație pur ipotetică („ca și cum”), o strategie sau un procedeu literar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ne-ar mustra într- adevăr, am dezaproba această atitudine și am privi-o ca pe o impertinență). Orice urmă de nervozitate a vreunei cititoare, cauzată de această adresare directă, ar trebui să fie risipită, bineînțeles, de vorbele atribuite acestei doamne fictive. În toate aceste cazuri, ca și în altele, rolul naratarului nu reprezintă o parte fundamentală în structura de bază a narațiunii, ci un procedeu integrat în strategia narativă. În toate situațiile menționate mai sus - și, de fapt, aproape întotdeauna - naratarului
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
narator intradiegetic, adică nu naratorul narațiunii, în sensul de bază al cuvîntului (sursa sau agentul a tot ce este narat). După cum spune Bal despre acest narator concret „de bază”: Nu ne referim la un povestitor, la un „eu” vizibil și fictiv, care intervine în relatarea sa cît de mult vrea, sau care chiar participă la acțiune, ca personaj. Un astfel de narrator „vizibil” este o versiune specifică a naratorului, una din mai multele posibilități diferite de manifestare... Prin urmare, vom rămîne
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
o versiune specifică a naratorului, una din mai multele posibilități diferite de manifestare... Prin urmare, vom rămîne la definiția de „agentul care rostește semnele lingvistice din care este constituit textul”. (Bal, 1985: 120) În mod normal, naratarul este un personaj fictiv vizibil, pe care îl putem atesta, căruia i se adresează un narator secund încă mai vizibil, iar pe fundalul presupusului lor dialog se distinge un oarecare povestitor (naratorul de bază sau naratorul de prim ordin), considerat responsabil pentru toate replicile
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în care personajele par a deține controlul și vorbesc pentru ele însele, în timp ce în Discursul Indirect naratorul are o responsabilitate mai fățișă și reproduce în numele personajelor. Dar aparența sau iluzia unui control asupra personajelor nu trebuie exagerate: în spatele tuturor persoanelor fictive, oricum s-ar face relatarea, se află naratorul care controlează, iar scena se înviorează, de exemplu, prin inserarea unor secvențe de vorbire directă în contexte-cadru pronunțat evaluative - vezi Fludernik (1993) și Sternberg (1982). Dar dacă agitația personajelor și aparenta autonomie
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
unui sistem de referință care să-și fi dovedit valoarea de-a lungul timpului. Apoi, maniera în care totalitarismul a bruscat emergența modernității, prin separarea violentă între ordinea lucrurilor, a indus în societate o anumită incapacitate de a observa caracterul fictiv al normei de drept. Deposedarea, represiunea și capilaritatea dispozitivelor de putere au transformat statul. Ieșiți din totalitarism, românii, independent de nivelul lor de educație, au invocat frica pentru a desemna viciile majore ale vieții sub vechiul regim 67. Iar aceasta
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
își păstrează eteronomia nereușind să-și imagineze cum o "mână invizibilă", tocmai pentru că este invizibilă, ar putea să producă raporturile de putere într-o societate dată. Și, atâta vreme cât nu percepe exterioritatea ordinii juridice în raport cu ordinea lucrurilor, apartenența dreptului la registrul fictiv, care nu există decât în măsura în care este gândit, individualismul este condamnat să supraviețuiască totalitarismului sub o formă nu doar anomică, dar și anarhică în aceeași măsură. Ca urmare, în pofida ideologiei oficiale care pretindea ca interesele generale să-și subordoneze aspirațiile individuale
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Moore, The Life and Eager Death of Emily Bronte, Londra, 1936; Edith E. Kinsley, Pattern for Genius, New York, 1939 (o biografie care nu face altceva decît să pună cap la cap diferite citate din romanele surorilor Bronte, în care numele fictive au fost înlocuite cu nume reale); Homer Wilson, The Life and Private History of Emily Jane Bronte, New York, 1928 (care tratează La Răscruce de vînturi ca o indiscutabilă autobiografie). 10. Exemplul este luat din C.B. Tinker, The Good Estate of
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
165. 2. Despre "tipurile de exprimare" vezi Charles Morris, Signs, Languages and Behaviour, New York, 1946, p. 123 și urm. Morris distinge douăsprezece tipuri de "exprimare", dintre care cele corespunzătoare capitolului nostru - si celor patru termeni pe careți discutăm - sunt exprimarea "fictivă" (lumea romanului), cea "mitologică" și cea "poetică". ' 25 - c. 278 3. Termenii monosemn și plurisemn sînt folosiți de Philip Wheelwright, în The Semantics of Poetry, în Kenyan Review, II (1940), pp. 263- 283. Plurisemnul este "reflexiv din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
suprimă distincția obiect/subiect. Sistemul, care se vrea neutru, neutralizează tot ce îl înconjoară. Fără să se identifice cu societatea, marcată de rezistențele sale și iraționalitatea sa, el o influențează în profunzime. Totul devine schimbător, socialul devine abstract. Realul și fictivul devin similare. Limbajul pierde din magia sa cînd trece prin sita analizei structurale. Decizia nu mai există, absorbită de complexitatea structurilor. Cetățeanul devine "îndoctrinat"8, și omul politic este victima iluziilor de libertate. Sistemul tehnic nu antrenează nici un conținut, nu
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
partea sa în comunicarea mediatică, dar cu condiția expresă să-și exerseze critica pe "sistemul" mesajelor. Există desigur o posibilitate de interpretare critică din partea destinatarului, dar numai dacă el ia cunoștință nu de un mesaj izolat, ci de ansamblul construcțiilor fictive pe care le oferă programele de televiziune. Structura lor "repetitivă, continuă" -, valul, acel main-stream al comunicărilor eclipsează conținutul cutărui mesaj. Sîntem purtați, în ciuda noastră, într-un asemenea flux de informații diferite, încît, chiar dacă putem critica una sau alta dintre emisiuni
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
violență ci, din contra, o nesiguranță, o slăbiciune și, de aici, chiar o înclinație către valorile cele mai conservatoare ale societății. Construcția iluzorie pe care o oferă media are un efect-retur asupra realității, pe care o construiește după legile sale fictive. Receptorul este, în acest caz, foarte "activ": el reconstruiește bine o realitate, dar aceasta este o a doua realitate, direct ancorată în conținuturile "sistemului de mesaje". Rămîne atunci să criticăm, să exercităm o supraveghere deosebită confruntînd în mod științific această
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
este vorba de a îmbunătăți tehnici, de a ști dacă vom ajunge acolo sau nu. Ordinatoarele și calculele despre care vom auzi vorbindu-se nu există. Este vorba de esența lor, de idealitatea lor. Sîntem prinși în construcția unui spațiu fictiv, ale cărui elemente sînt împrumutate de la cel existent, dar care sînt recompuse în mașinării textuale, cu scopuri de investigare 139. b) Apoi tautologia. La începutul lanțului, ipoteza unei gîndiri în întregime reprezentaționale, posibil de a fi explicitată după un sistem
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în acest tip de ficțiune experimentală care tinde să convingă prin probe, se înarmează cu referințe și dezvoltă pe experiențe simulate o baterie de noțiuni prezentate ca științifice. Nimic mai tulburător decît amestecul de deducții riguroase pornind dintr-un teren fictiv: unii se servesc de acest procedeu pentru a ne sugera absurdul. Este resortul utopiilor negative, logica impecabilă a absurdului: un tip de science fiction care se prezintă el însuși ca ficțiune. Dar, cu știința cognitivă, noi nu sîntem în literatură
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
linia unei "critici a teologiei politice", voi remarca numai că operațiile simbolice de modă veche nu mai "prind", nu mai cristalizează în societățile noastre cu politică zbuciumată, iar consensul se organizează astăzi începînd cu un facsimil al unei operații simbolice fictive, fără corp și fără origine: comunicarea și forma sa particulară, tautistă. Această formă simbolică înțelege să înlocuiască toate vechile figuri care adunau și confereau identitate, ca națiunea, suveranitatea și, element foarte central, egalitatea. Comunicarea nu este legătura între doi subiecți
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
decât ne-am fi putut imagina, ținând cont de preponderența țăranilor. Această participare era foarte ridicată în câteva regiuni rurale sărace și relativ scăzută la orașe. O asemenea situație ne indică faptul că mulți din alegătorii "guvernamentali" erau într-adevăr fictivi, cum pretindeau o serie de pamflete publicate între 1932 și 1937 de Partidul Național Țărănesc în franceză, pentru a alerta politicienii și jurnaliștii francezi 4. Mutatis mutandi, manipularea electorală trebuie să fi fost asemănătoare cu cea practicată în Franța în timpul
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
refuza să mai participe la dezbaterile parlamentare, partidul guvernamental pierdea caracterul de partid majoritar: nu există majoritate fără minoritate. Într-un Parlament unde nu există opoziție, nu poate avea loc o dezbatere reală, decât dacă se creează eventual o opoziție fictivă; așa cum s-a întâmplat în România în perioada votului censitar, mai ales în 1983. În anumite momente, când cei mai mulți dintre membrii opoziției demisionau în bloc, monarhul trăgea concluzia că a sosit clipa să schimbe guvernul și să se organizeze noi
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
cu legitimitate politică, o justiție independentă, o armată aflată sub control politic, respect pentru libertățile civice de bază și drepturile politice (în special, libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor), occidentalizarea claselor politice. Dar sistemul avea, în parte, la temelie, alegeri fictive. Într-o democrație mimată este sau poate fi multă democrație! În politică, ficțiunea este, câteodată, inevitabilă și chiar necesară. Dacă am face un clasament al sistemelor politice din acea vreme în funcție de gradul lor de democrație presupunând că o asemenea măsurătoare
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
în 1939, Europa era cimitirul a cincisprezece democrații care se prăbușiseră între 1922 și 1938: Polonia, Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia, Grecia, Germania, Italia, Austria, Spania, Portugalia, Cehoslovacia, Lituania, Letonia, Estonia și România. Dar tocmai în România, regimul democratic fragil și parțial fictiv a rezistat cea mai lungă perioadă de timp. Foarte puțin după, mai multe democrații care au supraviețuit încă în Europa au fost ocupate de armata germană și distruse (Franța, Belgia, Țările de Jos, Norvegia, Danemarca). Singurele democrații care au scăpat
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
adevărate, care au dăinuit mai mult de o generație. În multe alte țări, semințele democrației au fost aruncate, dar solul n-a fost fertil. Este probabil că în anul 2000 vor fi, printre națiunile independente ale lumii, mai multe democrații fictive decât reale. Un asemenea punct de vedere pesimist este bazat pe o extrapolare ipotetică a curbelor care reflectă orientările politice, economice, sociale și culturale. Rămâne de văzut dacă democrațiile fictive vor fi mai numeroase decât dictaturile monopartite, conducerile militare, regimurile
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
vor fi, printre națiunile independente ale lumii, mai multe democrații fictive decât reale. Un asemenea punct de vedere pesimist este bazat pe o extrapolare ipotetică a curbelor care reflectă orientările politice, economice, sociale și culturale. Rămâne de văzut dacă democrațiile fictive vor fi mai numeroase decât dictaturile monopartite, conducerile militare, regimurile autoritare și sistemele totalitare. În rezumat Mecanismul democrației românești este redat în mod lapidar prin ce spunea odată Petre Carp, adresându-se regelui: "Dați-mi puterea și eu vă dau
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
funcții esențiale, chiar dacă nu întotdeauna în mod complet. Mai întâi, o funcție de legitimare. Prin simpla sa existență și convocarea sa anuală timp de 18 ani, Parlamentul a dat regimului justificare legală și legitimitate politică, în ciuda jocului electoral, în mare parte fictiv. Parlamentul a îndeplinit, de asemenea, o funcție integrativă. Acordând țărănimii și populației citadine modeste dreptul la vot, el i-a transformat din supuși în cetățeni. O altă funcție îndeplinită de Parlament a fost reprezentarea teritorială a provinciilor altădată separate. Funcția
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
favorizat adoptarea legilor care, fără aceste discuții în Parlament, ar fi fost mai puțin bine pregătite. În sfârșit, funcția mobilizatoare a permis repercutarea dezbaterilor parlamentare în presă și opinia publică. Chiar conservatorii cei mai critici ai acestui regim, în parte fictiv, trebuie să recunoască la urma urmei că el a îndeplinit multiple misiuni. Mai întâi, a asigurat exercițiul democratic al libertăților fundamentale (libertatea cuvântului, libertatea de asociere, libertatea presei, libertatea de deplasare, protecția domiciliului etc.). Din acest punct de vedere, legislația
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
și sancțiuni Articolul 49 Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit prevederilor legii penale și condițiilor în care au fost săvîrșite, nu sînt infracțiuni: a) nerespectarea normelor emise de Bancă Națională a României în aplicarea prezenței legi; ... b) efectuarea de operațiuni fictive și fără acoperire reală. ... Articolul 50 În cazurile contravențiilor prevăzute la articolul precedent se poate aplica, numai persoanelor juridice, una din următoarele sancțiuni: a) avertisment scris; ... b) obligarea societății bancare aflate în culpă să ia măsuri de remediere a efectelor
LEGE Nr. 33 din 29 martie 1991 privind activitatea bancară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107539_a_108868]