54,757 matches
-
dialogul interior“ și „Dialogul generalizat“, pietre fundamentale ale unei existențe spirituale de aproape o jumătate de veac, întrucât condeiul său „a urmărit cu atenție meandrele unui gând-globalexplicitându- se-treptat“, luând-o pe „un drum cotit“, ca urmare a faptului că ființa este un gol plin în care mai orbecăim întru prinderea/surprinderea unui ce care să ne dea sentimentul împlinirii, spre a ajunge de la Clipă la Timp. Lucru deloc facil, dar cu siguranță epuizant și istovitor în cel mai înalt grad
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
dar nu știi de unde vine, nici încotro se duce. Adulmecă-l! Nu cumva să-ți scape vuietul mării în inima ghiocului!“. Sau vorbind despre cuvinte: „lăsându-le ș...ț pradă împietririi dăinuitoare în acea icoană trecătoare pe care ș...ț ființa etern curgătoare a proiectat-o pe cerul cuvintelor ca să se dezvăluie (însă doar în fulguranța clipei) pe sine sieși“. Găsim și împerecheri de cuvinte ce dau ființă unor noi dimensiuni: „blânda lumină difuză a bunului-simț“, „pământul minții“, „cantitate netrebnică“, „aromă
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
ș...ț pradă împietririi dăinuitoare în acea icoană trecătoare pe care ș...ț ființa etern curgătoare a proiectat-o pe cerul cuvintelor ca să se dezvăluie (însă doar în fulguranța clipei) pe sine sieși“. Găsim și împerecheri de cuvinte ce dau ființă unor noi dimensiuni: „blânda lumină difuză a bunului-simț“, „pământul minții“, „cantitate netrebnică“, „aromă a lumii“, „infinitul închis al ființei“, „vidă ancorare“, „soarele explicației exhaustive“. Ne trezim astfel atrași în farmecul demonstrației savantului care este fie un „ademenit-ademenitor“, fie un „ademenit-împingător
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
pe cerul cuvintelor ca să se dezvăluie (însă doar în fulguranța clipei) pe sine sieși“. Găsim și împerecheri de cuvinte ce dau ființă unor noi dimensiuni: „blânda lumină difuză a bunului-simț“, „pământul minții“, „cantitate netrebnică“, „aromă a lumii“, „infinitul închis al ființei“, „vidă ancorare“, „soarele explicației exhaustive“. Ne trezim astfel atrași în farmecul demonstrației savantului care este fie un „ademenit-ademenitor“, fie un „ademenit-împingător“, spre a ajunge, poate, - depinde de noi - la „plăpânda candoare, neistovita candoare a atotcuprinderii, a atotpătrunderii (crux veritatis), așteptarea
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
biologice la scară mică, în laboratoarele lor din curte. Mulți oameni vor avea acces la arme de distrugere în masă. Ne aflăm în fața unui risc fără precedent.” (...) „Oamenii nu sunt configurați, din punct de vedere psihologic, pentru sacrificiu și cooperare.” (...) „Ființele umane sunt, dintr-un anumit punct de vedere, un amestec de chimicale, care ingerează alte chimicale, pentru a supraviețui.” (...) „Tot ceea ce contează în viața noastră își găsește originea în activitatea electrică din creierele noastre - calea finală comună tuturor. Într-un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2531_a_3856]
-
Tudora Șandru-Mehedinți Trecuse de miezul nopții când s-a întors la casa familiei Olmos. S-a apropiat tiptil, ca de o ființă adormită pe care nu vrei s-o trezești, dorind să-i ocrotești somnul ca pe ceva foarte gingaș și foarte scump. Ah, de-ar fi cu putință să te întorci la anumite perioade din viață cum te puteai întoarce la
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
puterile sale ce constă în a obține măcar un crâmpei de eternitate, chiar dacă ar fi un crâmpei mărunt și familiar, la fel de modest - dar și la fel de patetic - precum o lespede funerară, cu niște nume și o inscripție semnificativă, în fața căreia alte ființe, alți bărbați și alte femei din timpurile ce vor veni, triști și meditativi ca el, și din motive asemănătoare, își vor opri vertiginoasa curgere a zilelor și vor simți și ei, fie și numai pentru câteva clipe, iluzia eternității. Georgina
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
întrebărilor ei. Georgina, a șoptit iar înspre umbre. Printre rămășițele trupului tău, printre viermii flămânzi și febrili, chiar și acolo sufletul-mi va dăinui, străvechi locuitor de pe pământul devastat, acum văduvit de cămin și de patrie, orfan care-și caută ființele îndrăgite, printre strigăte anonime și dărâmături. A hoinărit până-n zori, apoi s-a întors acasă și a încercat să doarmă. Somnul i-a fost zbuciumat și chinuitor. A visat brusc că e singur, într-un loc incert. Părea că îl
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
extaz; și fiindcă toate speranțele noastre se prefac, mai curând sau mai târziu, în realități stângace; fiindcă suntem cu toții frustrați într-un anume fel, și dacă triumfăm într-o privință eșuăm în alta, căci frustrarea este destinul inevitabil al oricărei ființe care s-a născut spre a muri; și pentru că toți suntem singuri, sau rămânem până la urmă singuri într-o zi: amanții fără ființa iubită, părintele fără copii sau copiii fără părinți, și revoluționarul pur în fața tristei materializări a acelor idealuri
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
fel, și dacă triumfăm într-o privință eșuăm în alta, căci frustrarea este destinul inevitabil al oricărei ființe care s-a născut spre a muri; și pentru că toți suntem singuri, sau rămânem până la urmă singuri într-o zi: amanții fără ființa iubită, părintele fără copii sau copiii fără părinți, și revoluționarul pur în fața tristei materializări a acelor idealuri pe care lea apărat cu ani în urmă cu suferință, în toiul torturilor atroce; și pentru că întreaga viață e un contratimp perpetuu, și
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
cuvânt în obrazul unui om este în stare să-i desfigureze fizionomia minții. Cuvintele interzise orientează greșit sau dezorientează. Deci, trebuie să fii mai presus de cuvintele oamenilor: să nu te atingă nici lauda, nici ocara din ele. Cuvintele sunt ființe vii, capabile să facă treaba la care au fost trimise. Și fiindcă sunt ființe vii, viață din viață, pe cel care le-a creat ele-l însoțesc până la judecata de apoi, ca niște copii ai lui, cu toate consecințele lor
Cuvinte INTERZISE, ARSENIE BOCA. Ce nu ar trebui să spui NICIODATĂ by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25374_a_26699]
-
interzise orientează greșit sau dezorientează. Deci, trebuie să fii mai presus de cuvintele oamenilor: să nu te atingă nici lauda, nici ocara din ele. Cuvintele sunt ființe vii, capabile să facă treaba la care au fost trimise. Și fiindcă sunt ființe vii, viață din viață, pe cel care le-a creat ele-l însoțesc până la judecata de apoi, ca niște copii ai lui, cu toate consecințele lor. Mărturisirea lor cu pocăință mai poate schimba situația. Taina pocăinței este o judecată milostivă
Cuvinte INTERZISE, ARSENIE BOCA. Ce nu ar trebui să spui NICIODATĂ by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25374_a_26699]
-
Sentimentalia de la Marginea Lumii” lume mai bună. Concluzia este stănișan, deoarece s-a născut la ni-l dezvăluie pe George Baciu surprinzător de pesimistă: „Ea nu ia Stănești) mi-a stârnit curiozitatea și suferind de boala poeziei, ca efect al ființă decât în copiii nenăscuți și în m-a determinat să studiez cu mai unei emulații de care suferea și rostul lucrurilor împlinite”(p.6). multă atenție didactică „mirifica „blândul Luceafăr”, când se lansa pe Speranța însă nu moare niciodată, zidire
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
că poetul „drumului” prezent. În strofa b. întâlnim procedee art ist ice și simboluri poate fi comparat cu „un donator de verbul „caută”, la timpul prezent, deosebite. sânge la spitalul cuvintelor”, iar prin singurul predicat din strofă, care Iubirea pentru ființa dragă, cheamă poezie contribuie la vindecarea limbii reprezintă cheia demersului poetic. necontenit prezența naturii, participarea române. Vorbind despre „l imba Folosește puține predicate, toate la ei la frământările celor îndrăgostiți: „în însângerată de istorie”, Nichita timpul prezent, tocmai pentru a
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
discriminare și ură. Cerem ca lucrătorii sexuali fie protejați prin legislația anti-discriminare. Dreptul asupra corpului nostru Sexul consimțit, prin definiție, este o muncă. Dacă nu este vorba de sex consimțit vorbim despre viol sau sclavie. Ne cerem dreptul nostru ca ființe umane de a ne folosi corpurile cum considerăm de cuvință, inclusiv dreptul de a stabili relații sexuale consensuale, indiferent de gen, etnie sau de partener, indiferent dacă aceștia plătesc sau nu. Dreptul de a fi ascultat Ne afirmăm dreptul nostru
Asociaţia prostituatelor "Maria Magdalena" din România a aderat la manifestul prostituatelor din Europa. Vezi aici cerinţele () [Corola-journal/Journalistic/25399_a_26724]
-
i-a încolțit ideea unei antologii în marginea operei satirului iubitor de cîini, un satir al cărui talent, insolit în expresiile tăioase, merită din plin evocări cu bătaie critică. Fiecare autor a avut libertatea de a atinge acea latură din ființa barbiană pe care a considerat-o mai apropiată, și întrucît Barbu e de o copioasă polivalență, comentariile îi acoperă cam toate firidele spiritului: Eugen Simion se apleacă asupra epistolelor, compozitorul Nicolae Brânduș asupra sugestiilor muzicale ce-i pornesc din versuri
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
Alexan Așteptam să citesc Figuri ale vulnerabilității existențiale. De la uitarea de sine la uitarea ființei, volum editat de Paul Marinescu și Christian Ferencz-Flatz la Editura Universității din Iași, pentru că eram foarte curios dacă aici tema uitării face saltul pe care cititorul atent al filosofiei contemporane și mai ales al celei din prima jumătate a secolului
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
pentru că eram foarte curios dacă aici tema uitării face saltul pe care cititorul atent al filosofiei contemporane și mai ales al celei din prima jumătate a secolului XX îl poate aștepta în mod justificat după lectura conceptelor de „uitare a ființei“ de origine heideggeriană, de uitare de sine nietzscheană care permite cunoașterea universalului, de memorie versus constituire subiectivă a uitării de la Paul Ricoeur sau după apelul intelectual la o barieră etică în calea uitării colective a ororilor politice ale secolului XX
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
pas în plus față de primul caz, încorporând uitarea în vagul productiv de sens al „indicației formale“ heideggeriene, substituite determinației complete a analizei conceptuale caracteristice metafizicii tradiționale sau în sensul destinal și natural al întregii istorii a filosofiei în care „uitarea ființei“ încetează să fie o „vină“ a tradiției și devine o componentă naturală a gândirii înseși. Al treilea grup de studii vorbește despre raportul uitării cu etica, unde nimic din valențele care păreau anterior pozitive ale uitării nu reapare, cu excepția, poate
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
raportul uitării cu etica, unde nimic din valențele care păreau anterior pozitive ale uitării nu reapare, cu excepția, poate, a uitării individuale a ororii, care poate avea funcție vindecătoare. Memoria colectivă are, în versiunea acestui grup de studii, datoria păstrării propriei ființe împotriva uitării. În debutul acestor studii, însă, se află exegeza lui G. Bondor asupra lui Nietzsche, unde figura uitării apare diferit în raport cu celelalte studii, ea marcând figura uitării (de sine și de accidentele obiectelor) drept condiția fundamentală a cunoașterii universalului
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
acestei cărți sub semnul unei propoziții de la pagina 57: „uitarea de sine înseamnă pierderea întâlnirii cu celălalt“: fie că e vorba de experiența individuală și cotidiană, fie de experiența gândirii filosofice a întâlnirii cu marea alteritate a orizontului lumii și ființei. Colegii reuniți în volum sunt contemporaneiști și ei examinează tema uitării din perspectiva ei recentă, raportată, în principal, la secolul trecut și sursele lui proxime. E totuși frapant faptul că o altă istorie a conceptului de uitare se poate profila
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
creaturilor aflate ierarhic deasupra regnului vegetal. Premisa esențială a volumului stă într-o ipoteză metafizică: ca să cunoști esența unui lucru e îndeajuns să știi originea numelui său. Cu alte cuvinte, nomen est omen și în numele pe care îl poartă o ființă se dezvăluie rațiunea ei pe Pămînt. O astfel de cunoaștere strict nominală e opusul cunoașterii prin experiență, empiria fiind neglijată în favoarea sensului ancestral pe care un cuvînt îl poartă în măruntaie. Din acest motiv, spre deosebire de metoda unui dicționar explicativ, unde
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
al irealității, doar niște „umbre distilate în așteptare”, se aude inaudibilul, și anume, „oftatul unui ecou în scaieții impoderabili”. Dar, în ciuda vagului care plutește peste lucruri, versul ne transmite ceva uimitor: „toate cântăresc greu în inimă”. Cu alte cuvinte, înlăuntrul ființei receptarea e hipersensibilă, conectată la cele mai slabe, mai umile semnale venite din afară. Să reținem, așadar, această sugestie, măsurând ponderea răsfrântă în ordinea sufletească a imponderabilelor existenței, sugestie care contribuie din plin la finețea și la calitatea expresiei poetice
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
cele mai bune ale culegerii, se numește chiar Frica, acesta asociind la descripția psihică și elemente de fantastic sau de absurd senzorial care ne plasează într-o irealitate de coșmar: „frica naște halucinații/ năluci care mai apoi/ se încarnează/ în ființa tăcută a menhirilor// cum simte asta/ ghionoaia/ iese din bojdeuca ei/ și pleacă/ cu tot satul la subsuoară// rămâne o apă/ care se bea singură”. Frica și congenerele acesteia, panica și spaima, pătrund în carnea multor metafore din poemele lui
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
operate de autoare a cărții: "litanii, doine, rugăciuni". Pentru Cezar Ivănescu, sentimentele autentice și, totodată, originale pentru poeții înnăscuți, sunt iubirea și moartea. Termeni prin definiție abstracți, imposibil de a fi vreodată cuantificabili, sunt văzuți de Cezar Ivănescu ca adevărate ființe naturale. Ele se comportă... omenește, concomitent și supranatural prin imaginarul indus cu variațiuni pe aceeași temă. Zeificarea sau trecerea în mitologia unor poezii erotice și thanatice trebuie să-i fi apărut din impulsurile ofertate de Mircea Eliade, din opera căruia
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]