5,981 matches
-
Elenă Scărlătoiu, Gh. I. Ioniță, Cornelia Papacostea Danielopolu, Andrei Pippidi, Laurențiu Ștefan-Scarlat, Virgil Cândea, Sabina Ispas, Petre Alexandrescu, G. Mihăilă, Remus Niculescu, Șerban Papacostea, Marius Sală, Ioana Vâlcu, Zamfira Mihail. Revista abordează studiul sud-estului european într-o perspectivă pluridisciplinara: istorie, filologie și istoria literaturii, folclor și etnografie, istoria artei, drept, economie și sociologie. Conținutul este structurat pe teme, dintre care pot fi semnalate câteva referitoare la istoria literaturii: scris românesc vechi tipărit (P. P. Panaitescu și Ludovic Demény - originile imprimării cărții
REVUE DES ÉTUDES SUD-EST EUROPÉENNES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289280_a_290609]
-
4.X.1937, Voinești, j. Iași - 20.III.1996, Iași), poet. Este fiul Margaretei (n. Ivașcu) și al lui Teodor Tudose, muncitor. Își începe învățătura în satul natal și urmează la Iași Școala Normală „Vasile Lupu” (1951-1955) și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” (1962-1968). Trece prin mai multe slujbe: profesor la Românești (1955-1957), profesor și director de cămin cultural la Voinești (1961-1962), corector la revista „Ateneu” (1965-1969), inspector la Casa Județeană de Creație Iași (1970-1972), redactor la revista
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
ROȘCA, Neculai (30.VI.1912, Trestiana-Bucovina - 31.III.1954, Câmpulung Moldovenesc), poet și traducător. Este fiul Vioricăi (n. Șindilav) și al lui Leon Roșca, preot. Urmează Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți (1923-1930), face studii de filosofie și filologie clasică la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din același oraș. Obține licența în 1935, devenind profesor la Câmpulung Moldovenesc și în alte localități bucovinene. Frecventează cenaclul revistei „Junimea literară”, în care debutează cu versuri în 1932. Colaborează la
ROSCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289371_a_290700]
-
ROȘCA, Agnesa (17.X.1929, Chișinău), poetă și traducătoare. Este fiica Irinei și a lui Vasile Roșca. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1953). A fost peste douăzeci de ani redactor de poezie la câteva edituri, în 1966-1967 îndeplinind și funcția de șef al Direcției Editurilor în Comitetul de Stat al RSS Moldova. Publică versuri din 1950
ROSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
azi Botevgrad, Bulgaria - 26.II.1959, Sofia), filolog și etnograf bulgar. Născut într-o familie de agricultori, a învățat în localitatea natală, apoi la gimnaziul din Gabrovo, pe care l-a absolvit în 1900. Între anii 1901 și 1905 studiază filologia slavă la Universitatea din Sofia, încheindu-și pregătirea cu o lucrare prilejuită de editarea unicului manuscris slavon (incomplet) al Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie și intitulată Bălgarskata knijnina vă Romănia i edno neino proizvedenie (1905). Dincolo de unele
ROMANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
10.IV.1935, Mateești, j. Vâlcea), slavist și folclorist. Este fiul Mariei Roșianu (n. Morărescu) și al lui Ion Roșianu, învățători. Urmează școala primară și gimnaziul în localitatea natală, face studii liceale pedagogice la Râmnicu Vâlcea (1949-1953) și Facultatea de Filologie la Universitatea din București, absolvită în 1958. Se specializează în folclor la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova (1962-1967), unde își susține și teza de doctorat. Revine la București, la Catedra de filologie rusă a Facultății de Limbi Slave, unde parcurge
ROSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
pedagogice la Râmnicu Vâlcea (1949-1953) și Facultatea de Filologie la Universitatea din București, absolvită în 1958. Se specializează în folclor la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova (1962-1967), unde își susține și teza de doctorat. Revine la București, la Catedra de filologie rusă a Facultății de Limbi Slave, unde parcurge toate treptele universitare până la gradul de profesor (1997). Colaborează la „Analele Universității București”, „Luceafărul”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista de referate, recenzii și sinteze”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica
ROSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
j. Giurgiu - 3.I.1992, Brăila), prozator. A urmat cursurile elementare în satul natal și în comuna Daia, județul Giurgiu, apoi Liceul „Titu Maiorescu” din Giurgiu (1954-1958) și studii superioare la secția de limba și literatura română a Facultății de Filologie de la Universitatea din București (1959-1964). A fost redactor la cotidienele brăilene „Înainte” (1964-1989) și „Libertatea” (1991-1992), a fondat și a condus, ca redactor-șef, revista literară și culturală „Dunărea” (Brăila, 1990-1991). Debutează editorial cu volumul de nuvele Moartea fântânii (1985
RUSESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289401_a_290730]
-
apoi contabil la Bacău, pregătindu-se să-și dea bacalaureatul la Suceava. Sigur este că în toamna lui 1869 a plecat la Berlin. Cu bacalaureatul luat, după ce se înscrie aici la Facultatea de Medicină, tânărul se simte mai atras de filologie. Frecventează chiar o „Akademie für Philologie” și, totodată, ca audient, filosofia. Câțiva ani studiază în mai multe orașe din Germania, dar nu termină nici o facultate. În această perioadă își preschimbă numele, împrumutat, de Moise Roman în Ronetti-Roman. La înapoierea în
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
1995, București), editoare. Este fiica Virginiei Popa (n. Vasiliu), învățătoare, și a lui Constantin D. Popa, preot și învățător; a fost căsătorită cu istoricul literar Ion Rotaru. Urmează școala primară în comuna Burdusaci și liceul la Bârlad, apoi Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura română, pe care a absolvit-o în 1952. Din motive politice, lucrează multă vreme ca funcționară la Centrul de Librării București. Din 1968 devine redactor la Editura pentru Literatură, iar din 1970
ROTARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289387_a_290716]
-
, Herman (23.VII.1891, Sighișoara - 16.IX.1959, Sibiu), traducător. Este fiul unui comerciant. După ce a urmat gimnaziul în orașul natal, a audiat - relativ nesistematic, având însă preferință pentru filologie - cursuri la universitățile din Viena și München. Înrolat în armata austro-ungară în timpul primului război mondial, o părăsește ca locotenent major. Participă, în vara anului 1919, la intervenția armată împotriva regimului comunist instalat în Ungaria. Studiind, după demobilizare, la Berlin, este
ROTH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289389_a_290718]
-
Cocoș) și al lui Vasile Rotund, mort în 1942 la Cotul Donului. A absolvit cursurile primare în orașul natal, iar liceul la Alba Iulia. Licențiat al Universității din București, Facultatea de Limba și Literatura Română (1964), își ia doctoratul în filologie la aceeași universitate (1995). Predă în învățământul preuniversitar din Constanța până în 1994, când ocupă prin concurs un post de lector la Facultatea de Litere a Universității „Ovidius”, unde e promovat conferențiar, apoi profesor, fiind ales șef al Catedrei de filologie
ROTUND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289391_a_290720]
-
filologie la aceeași universitate (1995). Predă în învățământul preuniversitar din Constanța până în 1994, când ocupă prin concurs un post de lector la Facultatea de Litere a Universității „Ovidius”, unde e promovat conferențiar, apoi profesor, fiind ales șef al Catedrei de filologie română și filosofie (1998). Debutează în presa literară constănțeană în 1958, cea mai importantă activitate publicistică a lui R. fiind însă legată de revista „Tomis”, la care devine membru al colegiului redacțional în 2002 și unde se afirmă ca o
ROTUND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289391_a_290720]
-
Marcel Constantin (9.VIII.1947, Priseaca, j. Olt - 13.IV.1987, Cluj-Napoca), prozator și eseist. Este fiul Mariei (n. Pârvulescu) și al lui Constantin Runcanu, ofițer. Urmează Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea (1961-1965), iar între 1966 și 1971 Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. În 1968 face parte din prima echipă redacțională a revistei studențești de cultură „Echinox”, din 1969 fiind secretar general de redacție, când și debutează cu publicistică, susținând totodată rubrica „Muncile lui Dedal”. După
RUNCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
al lui Mișu Sachter; 25.VIII.1935, Cernăuți - 10.IX.1975, Bacău), poet și dramaturg. Este fiul lui Sali Sachter și al lui Aron Sachter, funcționari. În 1953 a absolvit Liceul de Mecanică din Giurgiu, iar în 1957 Facultatea de Filologie, secția germană, a Universității din București. Lucrează la Bacău, ca profesor la Liceul „G. Bacovia” (1957-1962), metodist la Casa Regională de Creație (1962-1964), redactor la revista „Ateneu” (1964-1974) și, în ultimii doi ani de viață, ca director adjunct al Teatrului
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
căsătorit cu editoarea Rodica Rotaru. Urmează Școala Normală din Bacău (1936-1944) și, concomitent, cursul superior al Liceului „Principele Ferdinand” din același oraș, luându-și bacalaureatul în 1947. O vreme învățător la școli din țară, își continuă studiile la Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității din București (1948-1952). Paralel cu pregătirea doctoratului, e colaborator extern la Institutul de Lingvistică al Academiei RPR. Își susține doctoratul în 1964, cu teza Eminescu și poezia populară, tipărită în anul următor. Cooptat
ROTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289386_a_290715]
-
Paralel cu pregătirea doctoratului, e colaborator extern la Institutul de Lingvistică al Academiei RPR. Își susține doctoratul în 1964, cu teza Eminescu și poezia populară, tipărită în anul următor. Cooptat în 1953 la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie de la Universitatea din București, trece prin toate gradele didactice până la cel de profesor; se pensionează în 2001. Între 1968 și 1971 predă ca lector la Facultatea de Litere a Universității din Lyon și la sucursala acesteia din Saint-Étienne (Franța), iar
ROTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289386_a_290715]
-
, Alexandru (20.VII. 1944, Pădureni, j. Timiș), critic și istoric literar, editor. Este fiul Rozaliei (n. Ardelean) și al lui Petru Ruja, muncitor. Urmează clasele elementare în localitatea Șimand, județul Arad, liceul la Chișineu-Criș (1958-1962) și Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1962-1967). Funcționează ca profesor la Școala Generală din Siclău, județul Arad (1967-1969), se transferă apoi la liceul din Chișineu-Criș (1969-1990) și la Școala Normală „Eftimie Murgu” din Timișoara (1990-1998). În 1994 își susține doctoratul cu o
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
21.II.1960, Târgu Mureș), critic literar. Este fiica Mariei Buică (n. Ciontoș), muncitoare, și a lui Nicolae Buică, maistru militar. Urmează la Târgu Mureș școala primară și Liceul „Al. Papiu-Ilarian”, secția filologie-istorie (1975-1979). Va absolvi în 1989 Facultatea de Filologie, secția română-engleză, a Universitații „Al. I. Cuza” din Iași. În 2003 își susține doctoratul la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu teza despre Exilul literar românesc (1944-1989). Va lucra ca actriță la Baia Mare (1980-1983), bibliotecară la Biblioteca Județeană Mureș (1990-1994), ulterior
SALCUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
SĂCEANU, Amza (28. IX. 1934, Băilești - 1. II. 2007, București), teatrolog. Este fiul Georgetei (n. Colan) și al lui Petrică Săceanu. Urmează Școala Pedagogică din Craiova (1949-1953) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1953-1957). Ulterior devine doctor în sociologia culturii. Are o lungă carieră de funcționar cultural la Comitetul de Cultură și Artă al capitalei (1957-1984), fiind, succesiv, inspector, șef serviciu artistic, vicepreședinte și președinte al instituției, în cadrul organelor
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
lui Vasile Sălăjan, funcționar. Urmează ciclul liceal mai întâi la Oradea (1950-1952) și, după o întrerupere, la Liceul „Gh. Lazăr” din București, absolvit târziu, în 1961. Frecventează cursurile Școlii de Literatură „M. Eminescu” (1952-1954) și pe cele ale Facultății de Filologie bucureștene (1965-1970). Redactor al „Almanahului literar” din Cluj (1954), unde anterior, în 1952, și debutase, între 1955 și 1958 este angajată la publicația „Cravata roșie”. În perioada 1958-1967 va fi lipsită de drepturi civile și de dreptul de a semna
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
și pe cea medie în satul natal (1942-1952) și lucrează, după absolvirea în 1953 a unor „cursuri de vară” la Institutul Școlilor din Cernăuți, ca „învățător de matematică” la școala din Frosna. În 1954 intră la Facultatea de Istorie și Filologie a Institutului Pedagogic din Chișinău, pe care o va termina în 1959. Devine redactor la cotidianul „Tinerimea Moldovei”, un timp este șomer, apoi pleacă „la pământurile de țelină” din Kazahstan, ca reporter al aceluiași ziar, care acum apărea în limba
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
tristețe -, exprimând o stare de incertitudine și neliniște. Recviem pentru secolul meu se axează pe ideea poetică a damnării și pe unele motive obsedante - noaptea, toamna, soarta. Îngeri indeciși (1995), roman de atmosferă, relevă tumultul interior al protagonistului, student la filologie și viitor profesor de franceză. Narațiunea are în centru jocul de-a iubirea al unui bărbat mereu înșelat, mereu părăsit și iluzionat de o iubită indecisă, pradă a unei vechi pasiuni. Proza dezvoltă și un fir narativ secundar: tânărul profesor
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
să învețe la școala „Luca Moise” din Ploiești. Face gimnaziul la „Gh. Lazăr” (1880-1884), iar cursul superior la Liceul „Matei Basarab” (1884-1888) din capitală. Cu sprijinul și împreună cu fratele său, în octombrie 1888 pleacă la Paris, unde audiază cursuri de filologie modernă și de istorie universală la Sorbona, se înscrie la École des Langues Orientales. În 1892 își susține doctoratul la Leipzig cu teza L’Abyssinie dans la seconde moitié du XVI-ème siècle ou Le Règne de Sartsa-Deugel (Malak-Sagad) (1563-1594), d
SAINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289435_a_290764]
-
gimnaziul. În perioada 1938-1939 cântă în corul de copii al Operei Române, iar în timpul celui de-al doilea război mondial și în diverse spectacole ale Teatrului Barașeum. După război va absolvi Școala de Literatură „M. Eminescu” (1955) și Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1960). Lucrează pentru diverse publicații militare, între 1960 și 1978 fiind și secretar literar al Teatrului „Ion Vasilescu” din București. Va colabora mult la emisiunile de radio și televiziune. De-a lungul timpului i se vor monta
SALEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]