51,126 matches
-
fugare cuvîntări rostite între anii 1925-1943. Ar mai fi de publicat corespondența emisă și primită (vol. 21) și, poate, un ultim volum de bibliografie. Dar, în mare, opera marelui prozator e publicată și ediția se apropie, cu mișcări sigure, de final. Și aceasta se datorează eforturilor statornice ale d-lui Niculae Gheran, în care opera lui Rebreanu, și-a găsit editorul ideal, tenace și stăruitor ca scriitorul. Poate că, de data asta, munca i-a fost mult ușurată pentru că doi cercetători
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
în mijloace. Piesa în sine este și un pretext, provocare plină de ludic și umor pentru imaginația unui regizor. Din păcate, de data asta n-a fost să fie. Oricum, "the show must go on", spune subtitlul și mesajul din finalul spectacolului. Teatrul "Nottara" - premieră pe țară: Larry Thompson, tragedia unei tinereți sau Show must go on de Dusan Kovacevic. Traducerea și regia: Mara Pașici-Manolescu. Scenografia: Lia Dogaru. Muzica: Nicu Alifantis. Distribuția: Ștefan Sileanu, Tania Filip, Cristian Șofron, Ion Haiduc, Ruxandra
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
documentar util pentru informarea cititorilor și a istoricilor de mîine, din care să rezulte cum s-au desfășurat lucrările Conferinței, cine a fost ales în organismele diriguitoare și tot restul. Am abandonat ideea din cauză că n-am considerat a exista un final al Conferinței: fără Președinte statutar ales, fără Comitet Director, fără Vicepreședinte și Secretar, Uniunea așteaptă un al doilea tur de scrutin. După ședința Consiliului (deocamdată, singurul organism ales la nivel național) de sîmbătă 21 aprilie, cînd s-a decis reconvocarea
Conferința scriitorilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16184_a_17509]
-
berlinezo-român, care n-a ales deloc întîmplător acest oraș ca loc al exilului său, asumat cu bună-știință. Jurnalul berlinez al Norei Iuga se adaugă celorlalte cărți ale domniei-sale desenînd portretul unei doamne cu cățel (dacă luăm în calcul cîinele din final) sau al unei grațioase doamne cu licornă. Finalul exprimă tragedia despărțirii de orașul din inimă: "Mîine plec. Ultima seară la Berlin. Tot organismul meu pare un aparat dereglat. Groaza pe care o simt e groaza tribului african care a văzut
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
oraș ca loc al exilului său, asumat cu bună-știință. Jurnalul berlinez al Norei Iuga se adaugă celorlalte cărți ale domniei-sale desenînd portretul unei doamne cu cățel (dacă luăm în calcul cîinele din final) sau al unei grațioase doamne cu licornă. Finalul exprimă tragedia despărțirii de orașul din inimă: "Mîine plec. Ultima seară la Berlin. Tot organismul meu pare un aparat dereglat. Groaza pe care o simt e groaza tribului african care a văzut într-o zi un avion pe cer și
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
încălcare. Deși, la o adunare de bloc nimeni nu și-ar permite să propună locatarilor să-și aleagă președintele cu majoritate relativă, la Conferința Națională a scriitorilor prezidiul și-a permis această inovație impardonabilă care a dus la scandalul din final. Cum să alegi un președinte incontestabil cu majoritate relativă, ca pe Miss Bragadiru? Cineva, un scriitor pe care îl prețuiesc, mi-a spus că asta a fost regula pe care am acceptat-o, cu toți, la Conferință. În ceea ce mă
Un președinte relativ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16200_a_17525]
-
monologuri, replici îi displac teribil; altele îl încîntă. Și pe unele și pe celelalte le discută, le reașază într-un context istoric, le problematizează cu instrumentele unei retorici istorice mai degrabă decît ale unei stilistici contemporane, în nădejdea că în final vom avea o înțelegere mai nuanțată a operei celui care pentru mulți, mulți critici, fie că o recunosc sau nu, înseamnă Literatura. Principalul aliat al lui Kermode este Ben Jonson. Lucidul Ben Jonson, care era convins de talentul lui Shakespeare
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
cît și cea de perfect simplu), în cel de al doilea, "el" este recuperat, apropiat și apropriat că TU, a cărui identitate este subliniată, tot printr-un artificiu de "gradul al doilea", prin omofonia TUÉ/TU ES. De altfel, în finalul cărții toate aceste forme abstracte ale individualității se aglutinează într-un gest al despărțirii și al reconcilierii, al cărui pandant îl sugerase printr-o savuroasa digresiune lingvistică purtată în jurul uneia dintre particularitățile limbii franceze, le ne explétif. Limba română îi
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
cel de anihilare. Detaliile mi-au fost furnizate direct de către consulul american de la Alep și se află, în prezent, în arhiva Departamentului de Stat de la Washington". Și ambasadorul american descrie soarta cîtorva astfel de convoaie de trimiși la exterminare. Spre final mărturisește că "singurul motiv pentru care mi-am propus să povestesc asemenea fapte cumplite este acela că, în lipsa detaliilor, opinia publică anglofonă nu-și poate face o imagine corectă despre adevărata față a Turciei... Sînt convins că nu a existat
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
1995), iată-l din nou pe Daniel Vighi pus pe taifas moromețian cu cititorul (îmi permit o comparație a atmosferei volumului Apocalipsa 9 cu cea din poiana lui Iocan - Moromeții), sporovăind cu umor despre politică, literatură, comunism, fapte de viață... Finalul volumului îl găsește pe măgarul de la început, înhămat la căruță și pe autor întrebîndu-se: "...de ce nu renunți? De ce nu taci?" Daniel Vighi, Apocalipsa 9 (retroproze), Editura Paralela 45, București, 2000, 126 p., f.p.
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
nou bolnav rău și ajuns, curînd, iarăși în sanatoriul dr. Șuțu. Ediția se încheie cu documente legate de moartea poetului (inclusiv necroloage) și cu scrisoarea lui Maiorescu către Primăria București pentru îngrijirea monumentului Eminescu de la Cimitirul Bellu. Merită menționată, în final, scrisoarea lui Maiorescu din decembrie 1892 către editorul Socec prin care îl împuternicește ca din banii recoltați din reeditarea ediției princeps (600 lei pentru fiecare ediție) după moartea poetului să se constituie un premiu Eminescu în folosul studenților care elaborează
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
uitat să fie veridici psihologic ori comportamental. Al doilea motiv de dificultate este că Mircea Rusu nu e ajutat de partenerii de spectacol. Dacă actorii cu experiență (Mircea Albulescu, Simona Bondoc, Ilinca Tomoroveanu și Alexandru Bindea, care ratează, din păcate, finalul) au, fiecare, momentul lor, realizat cu măiestrie, îi întorc bine, profesional, replicile și-l susțin (de aceea scena de la începutul părții a doua cu Albulescu și Rusu e una din cele mai bune), deși nu au roluri deloc generoase, tinerii
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
Colceag trăiește în primul rînd prin el. Nu pot spune că am fost entuziasmat de spectacol, cel puțin așa cum arăta el la premieră. Fără ritm, cu o mișcare scenică oarecum haotică (minus soluții admirabile, stilizate cu grijă, cum ar fi finalul părții întîi - pe la mijlocul actului al III-lea - cu plecarea chefliilor de la țigani), adormit în aproape toată prima jumătate (și crescînd uimitor în a doua, grație îndesirii aparițiilor protagonistului), precar actoricește (tocmai acolo unde rolurile celelalte aveau însemnătatea lor) și cu
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
momentul expozițional, mai mult sau mai puțin aleatoriu, chiar dacă el are loc chiar în mediul ,,natural" în care trăiește artistul, catalogul raționalizează traseele creației, citește evoluția unei concepții despre formă care traversează interese și estetici diferite, spre a oferi, în final, spectacolul unei profunde angajări existențiale și tenacitatea unei lupte cu materia care trece dincolo de cadrele unor convenții de natură artistică. Proiectul major al lui George Lecca, acela de a oferi artistului atît posibilitatea unei angajări dinamice în actualitatea culturală, cît
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
consumarea de sfeclă crudă sau de grâu încolțit, magnetizarea cu bitter suedez și câte și mai câte altele pe care nu le mai țin minte" (p. 259). Cartea prof. Ștefan Cazimir se citește cu plăcerea cu care a fost scrisă. Finalul lecturii ne arată cât de aproape poate fi, uneori, literatura de viață. Ștefan Cazimir, Honeste scribere, Ed. Național, București, 2000, 340 p., f. p.
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
mai ales de incisivitatea ritmurilor și de diversitatea culorilor timbrale folosite cu peniță fermă ca într-o gravură de secol 18. Marșul funebru articulat cu sobrietate în nuanțe gradate fin are o dimensiune lirică, sublimată mai degrabă decât dramatică, iar finalul încheie ciclul simfonic nu fără momente spectaculoase, însă păstrând tot timpul cumpăna estetică a clasicismului. Să mai adaog că auzul este mângâiat de calitatea sound-ului orchestrei, de maleabilitatea cu care se desfășoară scara intensităților, consistente în nuanțele mici și rotunde
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
Diversiune organizată prin care un ritual funerar a degenerat într-o formă criminală de exacerbare a violenței gratuite, stupefiant spectacol al unei grandori maladive, manieră de întreținere a unei patimi belicoase care a alimentat orgoliul de "stăpîni ai lumii". La final, eroul își va demonstra ascendentul moral asupra progeniturii bicisnice și patricide, încărcată și cu alte păcate: invidia și iubirea incestuoasă, lașitatea și autoritatea tiranică etc. Gladiator ascunde în sine cîteva momente - aproape subliminale - de o mare frumusețe: îndemnîndu-și oștenii la
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
iubirea și moartea. Ca mai toți cei atrași de literatură, am scris ceva poezie în tinerețe, dar ca adult n-am depășit un număr minim, și de multă vreme încoace n-am mai scris poezie deloc. L.V.: Cum vedeți dvs. finalul ideal pentru un roman? Ați distrus vechiul happy end, perechea fericită până la adânci bătrâneți. Așa au făcut și scriitorii fluxului conștiinței. Deosebirea este că dvs. nu o faceți doar de dragul inovației. Dvs. chiar așa vedeți viața, veșnic neîncheiată, cu un
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
cu un va urma. Cum hotărâți unde trebuie să se încheie romanul? D.L.: Întrebarea se leagă de cele anterioare, fiindcă felul cum închei o istorie afectează major impresia asupra lectorului în ce privește atitudinea față de existență a autorului. Sunt fascinat de problema finalurilor, și am scris despre ea în câteva eseuri critice. În raport cu romancierii moderni, cred că sunt mai atras decât cei mai mulți dintre ei de demodatul happy end, și chiar am fost criticat pentru asta, deși s-ar părea că sunteți de altă
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
romancierii moderni, cred că sunt mai atras decât cei mai mulți dintre ei de demodatul happy end, și chiar am fost criticat pentru asta, deși s-ar părea că sunteți de altă părere. Tind să-mi las eroii într-o situație cu final deschis, dar și cu speranță, într-un moment când chestiunile majore cu care s-au confruntat în narațiune s-au rezolvat. Pentru mine, când scriu un roman, e o preocupare constantă cum rezolv problemele eroilor. Am întotdeauna o idee provizorie
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
idee provizorie cam cum se va sfârși istoria, dar ea se schimbă de obicei pe măsură ce se încheagă opera. Aceasta și din cauză că scrierea unui roman implică atâtea "coduri" - codurile coerenței narative, ale plauzibilității psihologice, semnificației tematice, eleganței formale etc. etc., iar finalul trebuie să mulțumească din toate aceste puncte de vedere. Pe de altă parte, descoperi mult din ceea ce vrei să spui chiar în timp ce scrii. L.V.: Unul din personajele dvs. din The Picturegoers (1960), Harry, aduce în prim plan chestiunea importantă a
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
am dat destine opuse. Presupun că romanul reflectă propria mea aversiune față de gesturi romanțioase riscate, dar și o admirație invidioasă oarecum pentru cei ce fac astfel de gesturi, totuși. La fel ca Fowler în The Quiet American, Jonathan "câștigă" în final, dar se simte ca și cum ar fi eșuat. Cred că e mai degrabă un roman despre morală și valori decât despre politică sau credință ca atare. L.V.: Romanele dvs. iau cititorul prin surprindere, îi demonstrează că gustul romanțios e desuet. Vă
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
inedite, următoarele (Pietro Metastasio e i poeti Văcăresti, respectiv Per la fortuna della tragedia alfieriana in Romania) fuseseră tipărite în prestigiosul Giornale Storico della letteratura Italiana. Pentru a compensa spiritul doct-demonstrativ al capitolelor istoriografice, prefața strecoară o notă cochet-sentimentală. Parafrazînd finalul canțonelor și baladelor medievale, prin care poetul își trimitea ca mesajer în lume propriul text, Ramiro Ortiz își îndemna la drum, într-un pelerinaj de juruință,... cartea de iubire, nu doar de erudiție, pentru a le vorbi italienilor despre acest
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
Veneția. Poate broșura lui Cosma ar fi fost mai cu miez și mai sobră, dacă ar fi luat aminte la textul înaintașului italian. Referindu-se la zona Banatului, în primul paragraf al Scrisorii I (tratatul științific are, prin incipitul și finalul capitolelor, o ramă epistolară) adresate comandantului chezaro-crăiesc al Timișoarei, Griselini scria: Ar fi de dorit să o descrie cineva, deoarece are o mulțime de lucruri memorabile, meritînd atenția savanților și naturaliștilor, cît și a oricărei alte persoane, cărora niște informații
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
Pasul). Senzualitate, moarte, viață, lumină, iubire, căutări, obsesii, dorințe, alcătuiesc un sentiment difuz, care pare a fi același în toate poeziile și pe care doar timpul îl modelează, dându-i mereu altă formă. Viața și cuvintele devin un joc sobru. Finalul" tinde către armonie, dar sentimentul fricii nu este eludat pe de-a întregul: "viața este bună/ moartea este bună/ armonie/ dată ființei pământene/ Tot/ muzică de Bach/ de ce te mai temi omule?" (Teama). Irina Mavrodin - Punere în abis; Editura Eminescu
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]