2,314 matches
-
major Însă demnitatea, inseparabilă de onoare, duce, de cele mai multe ori, la crimă. Sau sinucidere. Paradoxul e la el acasă aici, În coliba din ermeticul muzeu al țăranului român. O fi aberant să stai ciucit În Întunericul aceleiași colibe cîntînd la fluier despre supraviețuire, numai că pare mai normal un popor care doar suflă În instrumentul de mai sus și nu-l folosește ca proiectil, neavînd cu ce să devină fanatic sau măcar belicos, decît unul ce pune mîna pe obuz de Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să se fi gîndit că nu-i nimeni În casă. Or fi venit doar să confiște marfa. Dar de ce au pornit sirenele?“ Îi auzi În spate cum sparg ușa. Se Împrăștiaseră În jurul casei. Cineva suflă de două ori Într-un fluier și el continuă să se tîrască. „Ce proști sînt“, se gîndi. „Da’ de-acum tre’ să fi găsit coșul și vasele. Ce oameni! Ce fel de a percheziționa o casă!“ Ajunsese aproape de marginea cîmpului și știa că trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
foarte mic, grăbit și decupat În mai multe secțiuni. Parcă se mișca odată cu dealurile și apoi dealurile se dădeau În spate, ca și copacii pe lîngă care trecea. Motorul aruncă o trîmbă de abur alb și atunci am auzit un fluier, după care altă trîmbă și Încă un fluier. Era Încă devreme și trenul trecea de cealaltă parte a unei mlaștini cu lamariță. De ambele părți ale șinei curgeau două rîuri limpezi, cu fundul mîlos, și deasupra apei, În mijloc, plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
secțiuni. Parcă se mișca odată cu dealurile și apoi dealurile se dădeau În spate, ca și copacii pe lîngă care trecea. Motorul aruncă o trîmbă de abur alb și atunci am auzit un fluier, după care altă trîmbă și Încă un fluier. Era Încă devreme și trenul trecea de cealaltă parte a unei mlaștini cu lamariță. De ambele părți ale șinei curgeau două rîuri limpezi, cu fundul mîlos, și deasupra apei, În mijloc, plutea un abur. Copacii care arseseră În incendiu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu-i prea cinstit. Da’ pînĂ la urmă e mitraliera lor. — Trebuie să ne așezam iar, repede. Nu cred că mașina e prea avariată. — Vedem după aia. — Auzi? Întrebă Red. Am ascultat, după care am suflat de două ori În fluier și s-au ascuns cu toții, În timp ce Red Îl trăgea pe ultimul friț de un picior, lovindu-ul cu capul de pietre și capcana era din nou gata. Dar n-a apărut nimic și Începusem deja să-mi fac griji. Porniserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ar fi sărit până în tavan de cine știe ce năzăreală... Pe când eram gata-gata să ațipesc...unde mă apucă o mâncărime...așa... cam pe la...” „Pe unde? Pe unde?” o sărit o cumătră curioasă foc. „Ei și tu de colo. Pe unde? Pe la...pe la fluierul piciorului...Dar mă gândeam eu: cum să mă scarpin? Să întind o mână... cine știe cum îl pălesc pe mototol și pozna-i gata!... Ce mi-am zis? Mă scarpin cu celălalt picior...Si... ridic piciorul cu mare băgare de seamă și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
învețe carte și să ajungă oameni de ispravă. Al treilea fiu al lui Verde Împărat este Artistul. E maestrul tuturor timpurilor și al tuturor artelor. El cioplește în lemn și în piatră, cântă la pian, la vioară, dar și la fluier, la tulnic sau din frunză, pictează biserici, face blide, căni și oale, toarce, țese și coase ca nimeni altul. Al patrulea, cel mai tânăr dintre fiii lui Verde Împărat, e Grădinarul. El îi întruchipează pe toți cei care au făcut
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
țărână. Înțeleg că îl vom căuta pe Artist. Se pare că l-am și găsit. De noi se apropie un bărbat destul de tânăr, spătos, cu barbă bogată, ușor căruntă. Poartă o cămașă albă, țărănească, ițari, un brâu lat, cu un fluier înfipt în el. Ana îl recunoaște. Artistul nu este nici el un artist oarecare ci este Artistul tuturor timpurilor. Acum el vrea să așeze în vârful muntelui Gutin o sculptură ciudată. E un fus uriaș, un fus de lemn. De
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
trenul de Dorohoi. Atunci vom pleca spre Sărărie. ― În Sărărie mergem, stimate domn, dar... ― ??? ― Un aconto... ― Cât ar trebui? ― Vreo zece lei... Gruia i-a oferit banii ceruți și a alergat pe peron. Chiar În acea clipă s-a auzit fluier și oftat de locomotivă. Trenul intra În gară... A alergat spre mijlocul șirului de vagoane, ca să poată În toamna asta ― SÎ trăiești, bunule! ȘÎ mi s-o mai aratat cî cuprinde mai bine coborârea călătorilor... Ochii Îi alergau În toate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dormim, ca să ne refacem cât de cât. Îl vedeam pe colegul meu cât a slăbit. Fluturau bulendrele pe el ca pe prepeleac. Și cum spuneam, mecanicul a venit și a trecut fără nici un pericol pentru noi. La o vreme, un fluier de locomotivă ne-a pus inima la loc... Cei din jur Îl ascultau pe bătrân, care povestea cu mare Însuflețire. Nimeni nu Îndrăznea să-l Întrerupă, atât erau de prinși de poveste!... ― O să mă Întrebați de ce nu am lăsat marfarul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe care le vei lua din mîna lor. 5. După aceea, vei ajunge la Ghibea Elohim, unde se află garnizoana Filistenilor. Cînd vei intra în cetate, vei întîlni o ceată de prooroci coborîndu-se de pe înălțimea pentru jertfă, cu lăute, timpane, fluiere și cobze înainte, și proorocind. 6. Duhul Domnului va veni peste tine, vei prooroci cu ei, și vei fi prefăcut într-alt om. 7. Cînd ți se vor împlini semnele acestea, fă ce vei găsi de făcut, căci Dumnezeu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
și avea o înălțime de șase coți și o palmă. 5. Pe cap avea un coif de aramă, și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. 6. Avea niște tureci de aramă peste fluierele picioarelor, și o pavăză de aramă între umeri. 7. Coada suliței lui era ca un sul de țesut, și fierul suliței cîntărea șase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. 8. Filisteanul s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Încă era pentru mine sinistru și timorant. Iar asta Însemna că trebuia să aloc o oră pentru transport și o jumătate de oră pentru a-mi pune la punct propria Înfățișare. Dușul a fost oribil. Scotea un șuier strident ca fluierele acelea folosite la dresarea câinilor, iar apa a rămas abia călâie, asta exact până În momentul În care am ieșit din cadă În camera friguroasă de baie, moment În care a devenit clocotită. Am mai trăit toată povestea asta Încă vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
foarte mare, și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, și înfățișarea lui era înfricoșătoare. 32. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pîntecele și coapsele îi erau de aramă; 33. fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier, și parte de lut. 34. Tu te uitai la el, și s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mîini; a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului, și le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Eminescu, de teamă să nu se întâlnească iar cu poștașul. Melania ascunsese bine toporul, dar știa că Golea, la furie, putea găsi oricând altceva, dacă nu chiar cuțitul pe care îl ținea, cu lama învelită în cârpă, în bocanc, lângă fluierul piciorului. Atâta doar, când ajunseră acasă, băiatul o rugă să aibă grijă de portocala lui ; Melania i-o puse sub pernă, fără să-l întrebe ceva despre această neobișnuită dorință. Până atunci, în afară de cărți, pe care le rânduiau, odată citite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Era speriată rău. — Nu i-am făcut nimic. N-am făcut rău la nimeni. — Așa e ea, se sperie din orice. Sau, mă rog, își imaginează că se sperie. Tăcură din nou. El începu să respire șuierător, de parcă înghițise un fluier, iar șuierul se auzea ori de câte ori aerul trecea printr- însul, într-un sens sau în celălalt. — Ar trebui să vă privesc când vorbiți, spuse bărbatul, încet. Nu mai aud așa bine. Am învățat să citesc de pe buze. Atunci de ce nu te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de la Pârnaie, îl întoarse pe toate părțile, apăsă cu degetele lui butucănoase și neîndemânatice, tresărind, când lama țâșni, cu un pocnet, din mâner. Râse nătâng, arătându-l și celorlalți. Râseră și ei, mai puțin Pârnaie, care simți cum îl furnică fluierul piciorului, pe locul unde stătea celălalt cuțit. Privi dezgustat cum Calu se opintește să bage lama în muchea conservelor. Apoi, neștiind cum să vâre lama la loc, Calu îi strigă pe cei doi Puțică. Ei întinseră brațele, același pentru fiecare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
răsplată greieri și viermi. Cele care nu execută sunt lăsate să rabde de foame. Sunt și porumbei. Aceștia sunt totți de culoare albă și li se dă voie să zboare nestingheriți. Ocupația preferată a lui An-te-hai e dresarea porumbeilor. Leagă fluiere și clopoței de picioarele păsărilor și le dă drumul să plece. Ele se rotesc în cercuri deasupra palatului meu, învăluindu-l sunete minunate. Când e vânt puternic, sunetele mă fac să mă gândesc la muzică străveche. Există un papagal foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
An-te-hai. Păunii cutreieră peste tot în palatul meu, și An-te-hai îi dresează să se țină după mine. Îi numește „doamnele mele imperiale“. Păunii trăiesc și se înmulțesc în grădina mea. Când mă vede că ies afară, An-te-hai suflă într-un fluier, și păunii se strâng să mă întâmpine. E minunat. Păsările scot un soi de cloncănit, care parcă ar psalmodia. Dacă se află în toane bune, își desfac „rochiile“ verzi-albastre și se iau la întrecere în a se grozăvi cu frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu fruntea de pământ și mă rog ca tatăl său să arate îndurare. Nu demult, Hsien Feng a vrut să folosească porumbeii lui An-te-hai pentru a-i trimite mesaje în Ceruri tatălui său. I-a pus pe eunuci să înlocuiască fluierele cu bilețele adresate tatălui său, pe care le-a compus el însuși cu grijă. Evident, efectele au întârziat să apară. Sper că împăratul va fi capabil să-și îndrepte energia spre modalități mai practice. Întorcându-ne de la templu, îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trăi, cel care l-a eliberat își mai adaugă încă o faptă bună la rezerva sa. A doua zi dimineață mă trezesc în sunetul muzicii din văzduhul verii târzii. Sunt porumbeii lui An-te-hai, care zboară în cercuri deasupra acoperișului. Sunetul fluierelor mă transportă înapoi în Wuhu, unde aveam astfel de fluiere din trestie, pe care le legam de păsările mele și, de asemenea, de zmee. În funcție de grosimea lor, trestiile produceau sunete diferite. Odată, un sătean bătrân a legat două duzini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o faptă bună la rezerva sa. A doua zi dimineață mă trezesc în sunetul muzicii din văzduhul verii târzii. Sunt porumbeii lui An-te-hai, care zboară în cercuri deasupra acoperișului. Sunetul fluierelor mă transportă înapoi în Wuhu, unde aveam astfel de fluiere din trestie, pe care le legam de păsările mele și, de asemenea, de zmee. În funcție de grosimea lor, trestiile produceau sunete diferite. Odată, un sătean bătrân a legat două duzini de fluiere de un zmeu mare: le-a aranjat în așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă transportă înapoi în Wuhu, unde aveam astfel de fluiere din trestie, pe care le legam de păsările mele și, de asemenea, de zmee. În funcție de grosimea lor, trestiile produceau sunete diferite. Odată, un sătean bătrân a legat două duzini de fluiere de un zmeu mare: le-a aranjat în așa fel încât să reproducă ritmul unui cântec popular cunoscut. Mă scol, merg în grădină și sunt întâmpinată de păuni. An-te-hai e ocupat cu hrănirea papagalului Confucius. Pasărea își încearcă noua replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
palatul meu. Știam că nu voi face lucrul acesta. Tot ce voiam era să am înapoi peștii și păsările mele. Voiam să am păuni care să mă întâmpine în fiecare dimineață și porumbei care să zboare în jurul acoperișului meu cu fluiere și clopoței legați de picioare. Începusem deja restaurarea grădinii mele, iar An-te-hai se ocupa dresarea noilor papagali. Îi botezase după predecesorii lor: Învățatul, Poetul, Preotul Tang și Confucius. El a plătit un meșteșugar să cioplească o bufniță din lemn, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fi un păcat să împrumutăm o clipă din viața ta viitoare. Mâinile i se îndreaptă spre roba mea, dar este prea strâns încheiată. Mi se înmoaie membrele și simt cum încep să leșin. Aud porumbeii din înaltul cerului trimițînd muzica fluierelor pe care le poartă. — Este amiază, mă aud spunând. — Și suntem în mormântul tău, răspunde el, îngropându-și fața la pieptul meu. — Ia-mă! Îmi înfășor brațele în jurul lui. El se trage înapoi, gâfâind: — Nu, Orhideea. — De ce? De ce nu? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]