5,879 matches
-
va domni în Provența. În literatura română, vechea povestire cavalerească dobândește factura unei narațiuni de basm. O serie de particularități lingvistice, stilistice și de conținut integrează această carte în literatura populară românească. Versiunea conține expresii și mijloace stilistice de natură folclorică: „mă usuc ca floricica câmpului”, „mor cu zile”, „năravul nu și-l schimbă”; Imberie este jelit de mama sa ca într-un bocet popular: „Lumina mea, ochișorii mei, suflețelul meu, răzimarea bătrâneților mele vechi”. Unele elemente trimit la tradiții religioase
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
1985, 40; Nae Antonescu, Din perspectiva laboratorului de creație, ST, 1985, 10; Mircea Popa, „Liviu Rebreanu în atelierul de creație”, TR, 1985, 47; Tia Șerbănescu, Două volume de critică literară, două apariții semnificative, RMB, 1985, 12 756; Ovidiu Papadima, Repertoriul folcloric, LCF, 1985, 50; Dan Mănucă, „Liviu Rebreanu în atelierul de creație”, CL, 1985, 12; Lucian Raicu, Atelier de creație, RL, 1986, 3; Z. Ornea, Hasdeu, poetul, RL, 1986, 23; Aureliu Goci, Eveniment: o nouă ediție Hasdeu, SLAST, 1986, 32; Șerban
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
IMPULSION, publicație apărută la Târgu Mureș, lunar, din martie 1924 până în 1927. Titlul numărului din aprilie 1924 este „Îndemnul - L’Impulsion - Incitamentum”, iar cel al numărului din septembrie 1924, „Îndemnul”. Subtitlul numărului din aprilie 1924 este „Revistă literară, științifică și folclorică cu un supliment francez și latin, a elevilor Liceului «Alexandru Papiu Ilarian» Târgu Mureș”. Director este René Larchet, profesor al Misiunii Franceze din România, iar profesori conducători sunt Arthur Dupont - directorul liceului, Nicolae Sulică, Ion Bozdog, Șerban Cioran. Suplimentele în
INDEMNUL – L’IMPULSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
Între anii 1950 și 1980, prin eforturile istoricilor literari și ale folcloriștilor, au fost elaborate și publicate la Chișinău zeci de lucrări colective, dintre care sunt de amintit Istoria literaturii moldovenești (1958), Schițe de folclor moldovenesc (1965), Relații literare și folclorice moldo-ruso-ucrainene (1967), în limba rusă, Folcloristică și folclor (1970), Studii despre romantismul și realismul moldovenesc din secolul XIX (1970), Național și internațional în literatură, folclor și limbă (1971), în limba rusă, Profiluri literare (1972), Genuri și specii folclorice (1972), De la
INSTITUTUL DE LITERATURA SI FOLCLOR AL ACADEMIEI DE STIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287563_a_288892]
-
literare și folclorice moldo-ruso-ucrainene (1967), în limba rusă, Folcloristică și folclor (1970), Studii despre romantismul și realismul moldovenesc din secolul XIX (1970), Național și internațional în literatură, folclor și limbă (1971), în limba rusă, Profiluri literare (1972), Genuri și specii folclorice (1972), De la cronografie la literatura modernă (1974), Estetica folclorului moldovenesc (1974), Creația populară moldovenească (I-XVI, 1975- 1983), Moștenirea lui Dimitrie Cantemir și contemporaneitatea (1976), în limba rusă, Cercetări de istorie literară (1978), Critica și procesul literar contemporan (1979), Schițe
INSTITUTUL DE LITERATURA SI FOLCLOR AL ACADEMIEI DE STIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287563_a_288892]
-
Băieșu, Efim Junghietu, Leonid Curuci, Victor Cirimpei, Mihail Dolgan, Nicolae Bilețchi, Sava Pânzaru, Anatol Gavrilov, Eliza Botezatu, Andrei Hropotinschi, Sergiu Moraru, Andrei Țurcanu, Veronica Bâtcă ș.a. Fără a fi scutite de neajunsuri, explicabile și prin imposibilitatea cercetării fenomenului literar și folcloric în integralitatea sa din cauza interdicțiilor impuse de autorități, lucrările editate de Institut au o valoare documentară însemnată, servind și în prezent drept repere în continuarea cercetărilor. La 9 aprilie 1991, în urma divizării Institutului de Limbă și Literatură, a fost creat
INSTITUTUL DE LITERATURA SI FOLCLOR AL ACADEMIEI DE STIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287563_a_288892]
-
seamă din trecut și din prezent, au fost îngrijite ediții de opere ale lui Nicolae Costin, Constantin Stamati, Al. Mateevici, Constantin Stere sau din creația scriitorilor basarabeni din perioada interbelică. Institutul are un program de propagare a valorilor literare și folclorice, aplecându-se și asupra literaturii contemporane, prin organizarea și participarea la diferite simpozioane și conferințe științifice, prin articole publicate în presă, emisiuni radiofonice și televizate. Instituția are un număr de patruzeci de cercetători, printre care membri activi și membri corespondenți
INSTITUTUL DE LITERATURA SI FOLCLOR AL ACADEMIEI DE STIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287563_a_288892]
-
României. Moldova, Dicționarul literaturii române, Arhiva de Folclor a Moldovei și Bucovinei. Pentru realizarea unei baze de date corespunzătoare, s-a întocmit un chestionar dialectal (de I.A. Florea, Zamfira Mihail, Dragoș Moldovanu și Ion Nuță, în 1968), un chestionar folcloric și etnografic general (de I.H. Ciubotaru, în 1970), un chestionar toponimic și entopic general (de Dragoș Moldovanu, în 1976). Ca urmare a răspunsurilor primite la aceste chestionare, a anchetelor directe, a investigațiilor în biblioteci și arhive, au fost stocate câteva
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
de-al treilea (Toponimia Moldovei în documente scrise în limbi străine) fiind, de asemenea, tipărit. În seria „Caietele Arhivei de folclor a Moldovei și Bucovinei” s-au realizat, începând cu 1979, 11 volume, cuprinzând studii și antologii referitoare la specii folclorice precum balada, colinda, cântecul bătrânesc ori la specificul unor zone și obiceiuri. În 1979 a apărut Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, lucrare de referință în domeniu, care cuprinde 1311 articole privitoare la autori, traducători, cronicari, copiști, folcloriști, specii
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
precum balada, colinda, cântecul bătrânesc ori la specificul unor zone și obiceiuri. În 1979 a apărut Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, lucrare de referință în domeniu, care cuprinde 1311 articole privitoare la autori, traducători, cronicari, copiști, folcloriști, specii folclorice, opere anonime, reviste și ziare, societăți literare. Este vorba de cea dintâi sinteză de amploare pentru perioada respectivă, cu o structură riguroasă, cu informații exacte și, de multe ori, ignorate până la data publicării ei. Specificul literar este înțeles și urmărit
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
leș Roumains et leș Slaves de Sud. Traces des voïévodes roumains dans le folklore balkanique (1938), Izvoare bogomilice (1938). De o foarte bună primire din partea specialiștilor s-a bucurat studiul Mihai Viteazul în folclorul balcanic (1936). În special în arealul folcloric bulgar, unde frecvență temei este superioară celei din folclorul românesc, cercetătorul distinge trei grupe de creații independente, simultane. Într-o primă grupa, Mihai Viteazul apare ca lider al ideii de nesupunere față de forță otomană, în Țară Românească și în Moldova
IORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
istroromeno, în „Ephemeris dacoromâna”, 1940, Grâi și băsmuire cirebiră, 1940, Alte cântece populare istroromane, 1940). Lucrarea de referință a activității sale de folclorist o constituie Caracterul poeziei populare (1937), încercare de sinteză, cu puncte de vedere originale, asupra statutului textului folcloric și a trăsăturilor sale definitorii. Demnă de relevat este ideea existenței unui „limbaj social” - un fel de tipare colective -, în care se topesc vocile individuale. De asemenea, afirmația că literatura populară ia naștere și se impune, persistând în timp, numai
IROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
sau de intruziunile orășenești. În aceeași linie cu Lucian Blaga, Dan Botta, Liviu Rusu, Ovidiu Papadima, Vasile Băncilă, Mircea Vulcănescu, în studiul Energie și vitalitate românească (1941) I. încearcă să surprindă și să definească specificul național, abordând chestiunea din perspectiva folclorica. Semnificative în această privință ar fi figurile și faptele haiducilor, acțiunile lui Tudor Vladimirescu și cele ale lui Avram Iancu, elemente care au sintetizat la un moment dat vitalitatea și voință neamului și au avut un larg răsunet în creația
IROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
proiectare în perspectiva largă a culturii europene. SCRIERI: La centenarul Al. Odobescu (1834-1934), Suceava, 1934; Cântece populare istroromane, Cernăuți, 1936; Caracterul poeziei populare, Cernăuți, 1937; Critică criticii românești, Cernăuți, 1937; Poezia autentic populară, Iași, 1938; Ionel Teodoreanu, Cernăuți, 1939; Sensul folcloric în poezia lui Eminescu, Cernăuți, 1940; Energie și vitalitate românească, București, 1941; Omenie românească, București, 1941; Natură și sens popular românesc, Iași, 1942; Sulla poesia popolare italiană, Iași, 1942; Vită e poesia popolare romena, București, 1943; Bălcescu, precursore del socialismo
IROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
cultura europeană, îndeosebi la cea franceză, și să așeze astfel într-o lumină favorabilă și evoluția culturii românești. Ca și maeștrii săi, A.I. Odobescu și B.P. Hasdeu, prețuiește literatura populară, susține campania pentru culegerea și valorizarea ei, apreciază virtuțile modelului folcloric pentru literatura cultă. În calitate de cronicar dramatic, se arată deopotrivă preocupat de repertoriu, de interpretarea actoricească sau de gustul spectatorului, dar, folosind drept criteriu realismul, verosimilitatea, găsește o acoperire insuficientă pentru glosele lui, adesea mult prea binevoitoare, prea generoase. Când scrie
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
vorbăreți de frunte”, „parfaits causeurs” (Elementul pitoresc în cronicile române, 1885). Multe intuiții fine se pierd însă, ecranate de o volubilitate căutată, construită, ornamentată în exces. Într-un Manual de poetică română (1888), ilustrat cu citate marcând traseul de la versul folcloric la poezia lui Al. Macedonski, scrisul lui I.-G. rămâne egal cu sine; e un stil publicistic, gustat în epocă, distins, agreabil, accesibil și, prin toate acestea, măgulitor pentru cititorul obișnuit, care se simte astfel capabil să participe la dialog
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
Balcanica”, „Literatorul”, „Memoriile Comisiei de Folclor”, „Memoriile Secției de Științe Filologice, Literatură și Arte”, „Steaua”, „Studii și comunicări”, „Vestitorul ortodoxiei românești” ș. a. I. s-a specializat în mai multe domenii ale cercetării folclorului : teoria și practica culegerii folclorului, editarea textului folcloric, utilizarea metodei istorico-geografice în cercetarea folclorului, principii de tipologie folclorică, teoria genurilor, relația folclor-religie, structura și funcționalitatea arhivelor de folclor etc. După generația lui Al. I. Amzulescu, Adrian Fochi și Ion Taloș, cel mai original demers critic privind cântecul epic
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
Filologice, Literatură și Arte”, „Steaua”, „Studii și comunicări”, „Vestitorul ortodoxiei românești” ș. a. I. s-a specializat în mai multe domenii ale cercetării folclorului : teoria și practica culegerii folclorului, editarea textului folcloric, utilizarea metodei istorico-geografice în cercetarea folclorului, principii de tipologie folclorică, teoria genurilor, relația folclor-religie, structura și funcționalitatea arhivelor de folclor etc. După generația lui Al. I. Amzulescu, Adrian Fochi și Ion Taloș, cel mai original demers critic privind cântecul epic românesc este cel întreprins de I. În studiul Cântecul epic
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
opera lui I. Eliade Rădulescu, București, 1971; Ovidiu Papadima, Eliade văzut de Eminescu, RITL, 1972, 3; Bucur Țincu, Heliade în conștiința Transilvaniei, RITL, 1972, 3; Marin Bucur, Poezia conceptelor la I. Heliade-Rădulescu, RITL, 1972, 3; Al. Bistrițeanu, Preocupare și inspirație folclorică la I. Heliade Rădulescu, LL, 1972, 2; Șerban Cioculescu, „Poeta vates” vizionarul, RL, 1972, 17; Cornea, Originile, 442-443, 547-550, 556-558, 561-563, 576-579; Săndulescu, Lit. epistolară, 77-85, 211-216; Titus Moraru, Fiziologia literară, Cluj, 1972, 113-118, 159-161; Mircea Anghelescu, I. Heliade Rădulescu
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
limbii române (1985) se înscrie în ceea ce se numește „poezia cetății”, incluzând aici meditația lirică, parabola istorică și socială, evaluarea trecutului legendar devenit proiect liric, poezia iubirii de țară exprimată cu franchețe și claritate. Sursa de la care pleacă poetul este folclorică. Deși aparent versul nu mai are nimic din izvorul originar, el păstrează în conținut firul arhetipal. În volumul Colorând o frază (1978), I. scrie o poezie a sentimentelor, în tonuri calde, calme, cu discrete nuanțe ironice, împinse uneori cu delicatețe
IRIMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
sine) și se desfășoară după o tramă simplă. Elementele importante ale epicului, evenimentele - decese, ucideri, alte acte de violență, gesturi hotărâtoare - sunt expediate rapid, în câteva cuvinte, încât riscă să treacă neobservate, prinse în masa de vorbe care domină textul. „Folcloricul” și „etnograficul”, de care s-a făcut mare caz în receptarea operei lui I., se regăsesc inserate în structura textelor cu naturalețe, fără pretenții de metodă și de exhaustivitate „științifică”: o nuntă (în Nuntă cu bucluc), un priveghi și o
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
ș.a. După ce a învățat singur limba franceză, încercând chiar o traducere din Ruinele Palmirei de Volney, I. scrie un articol de folclor comparat, semnalând motive comune în basmele române și în cele franceze. Fără a renunța la preferința pentru proza folclorică - dovadă volumul de basme din 1882, prefațat de V. Alecsandri -, mai publică jocuri de copii, ghicitori, proverbe și zicători, însoțite uneori de comentarii documentate. Scrierile sale de evocare a unor momente și personalități din istoria națională sunt o dovadă a
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
principiile lui Hasdeu, el indică totuși sursa și data culegerii, chiar dacă basmul a fost scris după mai mulți ani de la ascultare, iar jocurile de copii, ghicitorile și proverbele le transcrie cu mai multă rigoare. Deși a abordat toate speciile prozei folclorice, basmele sunt cele care i-au asigurat popularitatea. I. recreează basmul, întocmai ca povestitorii din mediul folcloric, păstrând schema, formulele fixe caracteristice speciei, oralitatea, expresiile populare. Totuși o anume detașare personală față de acțiune vădește caracterul elaborat al narațiunii, care „nu
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
mulți ani de la ascultare, iar jocurile de copii, ghicitorile și proverbele le transcrie cu mai multă rigoare. Deși a abordat toate speciile prozei folclorice, basmele sunt cele care i-au asigurat popularitatea. I. recreează basmul, întocmai ca povestitorii din mediul folcloric, păstrând schema, formulele fixe caracteristice speciei, oralitatea, expresiile populare. Totuși o anume detașare personală față de acțiune vădește caracterul elaborat al narațiunii, care „nu exprimă litera folclorului, ci spiritul său, capacitatea de a dezvolta creator vechi teme” (Mircea Anghelescu). Personalitatea proprie
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
pieze rele. Basmele lui I. reprezintă un bogat material de studiu pentru cunoașterea culturii noastre populare și pentru cercetarea comparativă a motivelor și variantelor în spațiul universal. Fondul general uman și larga lor accesibilitate au permis reintegrarea basmelor în circuitul folcloric. Devenite clasice, ele au contribuit, alături de operele marilor scriitori, la formarea limbii noastre literare. Ni se pare întru totul simbolic faptul că [Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte] este primul basm cules și editat de Ispirescu. Dar l-a
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]