2,538 matches
-
sunt respectiv de și pentru cea de est și cea de vest, și pentru nord, și pentru sud. Palatul ocupă circa o șesime din suprafața unei cetăți standard a unei legiuni romane de 5400 de soldați, și dublul suprafeței unui fort de . În 1926, dată la care habitatul medieval și modern instalate în cetate încă mai existau, populația "intra muros" era de ce trăiau în . Zidurile fortificațiilor, cu o grosime medie de , sunt formate din două straturi de zidărie, cu grosimi între
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
militare romane: "via praetoria" duce de la poarta de nord ("porta praetoria") la o intersecție cu "via principalis", care leagă porțile de est și de vest ("porta principalis dextra" și "sinistra"). Dincolo de această răscruce ce se găsește de regulă într-un fort "principia", cartierul general, flancat de "praetorium", reședința comandantului de garnizoană, și sanctuarul ("aedes") însemnelor legiunii. Printre variațiile cunoscute pentru acea epocă pe marginea acestui plan, se găsește și cetatea de la Drobeta, de pe malul nordic al Dunării, la care spațiul este
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
condiții favorabile, până la 75 de kilometri pe zi (ca titlu de comparație, același serviciu, în 1550, nu făcea pe zi decât maxim 45 de kilometri). Securitatea pe aceste drumuri era foarte relativă. S-a văzut foarte repede necesitatea construirii unor forturi și tabere militare, în apropierea drumurilor, al căror rol în supravegherea polițienească din Imperiu este de netăgăduit. Unele, cum era cea de la Jublains din Galia romană, erau adevărate fortărețe. În afară de acesta, garnizoana putea fi folosită pentru repararea drumului. În sfârșit
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
în prima zi de război, dar nu au avut loc acțiuni terestre de amploare pe frontul din Alpi, în regiunea de frontieră fiecare tabără aflându-se pe poziții defensive puternice. Au existat mai multe lupte de hărțuire între patrulele și forturile franceze de pe "Linia Alpină (Mica Linie Maginot)" cu inamicii italieni din "Zidul Alpin". Pe 17 iunie, Franța a anunțat că încearcă să negocieze un armistițiu cu Germania. Pe 21 iunie, în condițiile în care armistițiul franco-german era pe cale să fie
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
și bine echipați. În afară de aceste forțe, defensiva franceză se baza pe fortificațiile cunoscute ca Linia Alpină sau „Mica Linie Magionot”. Față de Linia Maginot care trebuia să facă față unui atac german, fortificațiile din Alpi nu formau o linie continuă de forturi. În sectorul fortificat Dauphiné, mai multe trecători asigurau tranzitul peste Alpi între Italia și Franța. Pentru apărarea acestor trecători, francezii construiseră nouă buncăre de artilerie și zece de infanterie. În sectorul fortificat al Alpilor Maritimi, terenul era mai puțin accidentat
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
accidentat și era considerată ca cea mai bună cale pentru declanșarea unei invazii italiene. Din acest motiv, pe o distanță de 35 km dintre malul mării și zona montană mai greu accesibilă, francezii construiseră 13 buncăre de artilerie și 12 forturi de infanterie. De-a lungul frontierei, în fața fortificațiilor principale, fuseseră construite poziții întărite și cazemate. Mai trebuie amintit că, în momentul izbucnirii luptelor, existau poziții întărite ale Micii Linii Maginot care nu fuseseră încă finalizate și, prin comparație cu fortificațiile
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
franceză din Alpi era pe punctul să se destrame, dacă nu acest lucru se întâmplase deja. Cartierul General Suprem a crezut în mod greșit că înaintarea germană în valea Ronului îi va forța pe francezi să își evacueze militarii din forturile din Alpi. În ordinul de zi de pe 18 iunie, generalul Paolo Micheletti, comandantul Diviziei I alpine "Taurinense", afirma că „nu poate fi anticipată o rezistență puternică, datorită moralului francez zdruncinat”. Micheletti era mai preocupat de zvonurile existenței în zonă a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
B" prin pasul Petit-Saint-Bernard, Operațiunea "M" prin pasul Maddalena și Operation "R" de-a lungul Rivierei. În acea zi, elemente ale Armatei a 4-a italiene au atacat în apropierea orașului Briançon. Imediat după începerea atacului italian, bateriile franceze din fortul de l'Olive au deschis focul asupra fortului italian Bardonecchia. Ca răspuns, tunurile de 149 mm din fortul italian de pe Mont Chaberton—„o structură impresionată pierdută în nori la altitudinea de 3.130 metri” — au bombardat fortul de l'Olive
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Maddalena și Operation "R" de-a lungul Rivierei. În acea zi, elemente ale Armatei a 4-a italiene au atacat în apropierea orașului Briançon. Imediat după începerea atacului italian, bateriile franceze din fortul de l'Olive au deschis focul asupra fortului italian Bardonecchia. Ca răspuns, tunurile de 149 mm din fortul italian de pe Mont Chaberton—„o structură impresionată pierdută în nori la altitudinea de 3.130 metri” — au bombardat fortul de l'Olive. Bombardamentele italiene au scos din luptă fortul francez
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
zi, elemente ale Armatei a 4-a italiene au atacat în apropierea orașului Briançon. Imediat după începerea atacului italian, bateriile franceze din fortul de l'Olive au deschis focul asupra fortului italian Bardonecchia. Ca răspuns, tunurile de 149 mm din fortul italian de pe Mont Chaberton—„o structură impresionată pierdută în nori la altitudinea de 3.130 metri” — au bombardat fortul de l'Olive. Bombardamentele italiene au scos din luptă fortul francez în cursul zilei următoare. Pe 18 iunie, tunurile din fortul
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
bateriile franceze din fortul de l'Olive au deschis focul asupra fortului italian Bardonecchia. Ca răspuns, tunurile de 149 mm din fortul italian de pe Mont Chaberton—„o structură impresionată pierdută în nori la altitudinea de 3.130 metri” — au bombardat fortul de l'Olive. Bombardamentele italiene au scos din luptă fortul francez în cursul zilei următoare. Pe 18 iunie, tunurile din fortul Chaberton, care domina pasul Montgenèvre, au deschis focul asupra unui mic fort francez - "Ouvrage" Gondran, de lângă Briançon, pentru sprijinirea
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
asupra fortului italian Bardonecchia. Ca răspuns, tunurile de 149 mm din fortul italian de pe Mont Chaberton—„o structură impresionată pierdută în nori la altitudinea de 3.130 metri” — au bombardat fortul de l'Olive. Bombardamentele italiene au scos din luptă fortul francez în cursul zilei următoare. Pe 18 iunie, tunurile din fortul Chaberton, care domina pasul Montgenèvre, au deschis focul asupra unui mic fort francez - "Ouvrage" Gondran, de lângă Briançon, pentru sprijinirea atacurilor forțelor terestre italiene. Bombardamentul a avut un efect redus
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
fortul italian de pe Mont Chaberton—„o structură impresionată pierdută în nori la altitudinea de 3.130 metri” — au bombardat fortul de l'Olive. Bombardamentele italiene au scos din luptă fortul francez în cursul zilei următoare. Pe 18 iunie, tunurile din fortul Chaberton, care domina pasul Montgenèvre, au deschis focul asupra unui mic fort francez - "Ouvrage" Gondran, de lângă Briançon, pentru sprijinirea atacurilor forțelor terestre italiene. Bombardamentul a avut un efect redus asupra fortului atacat, dar a demoralizat puternic trupele franceze. În cursul
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
altitudinea de 3.130 metri” — au bombardat fortul de l'Olive. Bombardamentele italiene au scos din luptă fortul francez în cursul zilei următoare. Pe 18 iunie, tunurile din fortul Chaberton, care domina pasul Montgenèvre, au deschis focul asupra unui mic fort francez - "Ouvrage" Gondran, de lângă Briançon, pentru sprijinirea atacurilor forțelor terestre italiene. Bombardamentul a avut un efect redus asupra fortului atacat, dar a demoralizat puternic trupele franceze. În cursul acestei zile, Grupul de Armată Vest a primit două ordine contradictorii: „ostilitățile
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
în cursul zilei următoare. Pe 18 iunie, tunurile din fortul Chaberton, care domina pasul Montgenèvre, au deschis focul asupra unui mic fort francez - "Ouvrage" Gondran, de lângă Briançon, pentru sprijinirea atacurilor forțelor terestre italiene. Bombardamentul a avut un efect redus asupra fortului atacat, dar a demoralizat puternic trupele franceze. În cursul acestei zile, Grupul de Armată Vest a primit două ordine contradictorii: „ostilitățile împotriva Franței trebuie suspendate de îndată” și „pregătirile pentru [...] operațiunile anunțate mai înainte trebuie să continue în același ritm
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
soldații din subordine cu se comporte ca amanți ai franțuzoaicelor. Din aceste motive, atunci când a fost declanșat atacul principal, trupele italiene conduse de ofițeri prea încrezători în victorie, au înaintat în coloane ordonate, intrând în raza de acțiune a armelor forturilor franceze. Pe 19 iunie, Mussolini a dat ordin generalilor săi să caute să intre în contact cu inamicul. La ora 20:50, Roatta a trimis un ordin pentru trupelor să „execute de îndată mici operațiuni ofensive [și ] să ia contact
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
ordinul de oprire a atacului. Cu această ocazie, el a schimbat prioritatea direcțiilor de atac, punând accent pe partea de nord a frontului, așa cum fusese sfătuit de altfel de mai multe ori de generalii săi. Pe 20 iunie, tunurile din fortul Chaberton și-au redirecționat tirul tunurilor împotriva "Ouvrage" Janus. Artileriștii acestei poziții franceze dotate cu șase tunuri nu au avut cum să lovească Chaberton. Trupele italiene au reușit că, sub acoperirea focului artileriei din Chaberton să înainteze și să cucerească
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
oprită în sectorul Briançon, unde defensiva franceză a rezistat atacurilor. Pe 21 iunie, francezii au reușit să mute o baterie de mortiere de 280 mm din cadrul Regimentului al 154-lea de artilerie într-o poziție din care să poată ataca fortul Chaberton. De-a lungul unui bombardament de trei zile, întrerupt din când în când de condițiile meteo improprii, focul mortierelor franceze a distrus șase din cele opt turele blindate ale fortului italian. sub acoperirea ceții, tunurile cele două turele rămase
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
artilerie într-o poziție din care să poată ataca fortul Chaberton. De-a lungul unui bombardament de trei zile, întrerupt din când în când de condițiile meteo improprii, focul mortierelor franceze a distrus șase din cele opt turele blindate ale fortului italian. sub acoperirea ceții, tunurile cele două turele rămase neatinse au continuat să tragă până la armistițiu. Pe 21 iunie, a început principala ofensivă italiană. În dimineața acelei zile, trupele italiene au traversat frontiera franceze în mai multe puncte de-a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
front de 40 km, de la Col de la Seigne la Col du Mont. Coloanele principale trebuiau să traverseze pasul Petit-Saint-Bernard, care părea cel mai ușor drum, dat fiind că francezii nu distruseseră podurile. Acest drum era apărat de "Reduta ruinată", un fort vechi ruinat, unde fuseseră trimiși 70 de militari francezi dotați cu mitraliere, și de avanpostul de la Séloges. Efectivele totale ale francezilor de la "barajul" Bourg-Saint-Maurice, parte a sub-sectorului Tarentaise, erau de 3.000 de miliari, dotați cu 350 de mitraliere și
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
a părăsit fortificația primind onoruri militare. La sud de Corpul Alpin, Corpul I de armată a înaintat pe un front de 40 km, de la Mont Cenis la Col d'Étache. Obiectivul lor sprijinirea efortului principal al armatelor italiene prin cucerirea forturilor Bessans, Lanslebourg și Bramans și a a unor lucrări fortificate ("ouvrages" Saint-Gobain, Saint-Antoine, Sapey) față în față cu Modane. După aceasta, Corpul I trebuia să schimbe direcția de atac spre nord, spre Albertville. Batalioanele "Val Cenischia" și "Susa" din cadrul Regimentului
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
a schimbat direcția de deplasare spre Termignon pentru ca să se alăture batalionului "Susa", iar restul a continuat spre Modane. Batalionul "Val Cenischia" nu a întâmpinat nicio rezistență când a traversat Col d'Étache și Col de Bramanette, reușind să ajungă în spatele fortului francez Balme fără luptă. Fortificațiile acestuia au fost cucerite pe 23 iunie de divizia "Cagliari", dar forturile din fața Modane — "Saint-Gobain" de la Villarodin și "Barrière de l'Esseillon"— s-au dovedit mult mai greu de cucerit. Ca urmare, italienii au încercat
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Modane. Batalionul "Val Cenischia" nu a întâmpinat nicio rezistență când a traversat Col d'Étache și Col de Bramanette, reușind să ajungă în spatele fortului francez Balme fără luptă. Fortificațiile acestuia au fost cucerite pe 23 iunie de divizia "Cagliari", dar forturile din fața Modane — "Saint-Gobain" de la Villarodin și "Barrière de l'Esseillon"— s-au dovedit mult mai greu de cucerit. Ca urmare, italienii au încercat să le ia prin învăluire, în tot acest timp artileria italiană a încercat să scoată din luptă
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Saint-Gobain" de la Villarodin și "Barrière de l'Esseillon"— s-au dovedit mult mai greu de cucerit. Ca urmare, italienii au încercat să le ia prin învăluire, în tot acest timp artileria italiană a încercat să scoată din luptă tunurile franceze. Forturile nu au fost scoase din luptă până în momentul în care armistițiul a intrat în vigoare, deși unitățile avansate ale Diviziei "Cagliari" ajunseseră la aproximativ cinci kilometri de Modane. În vreme ce "Susa" a ocupat Lanslebourg și a continuat atacul spre Termignon, batalionul
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
reușit să ocupe localitatea Fontan. Diviziei "Cosseria", care înainta în zona litoralului spre Nisa, trebuiau să i se alăture unitățile de vânători de munte care coborau pe valea Vésubie și Regimentul "San Marco" care trebuia să execute o debarcare în spatele fortului francez "Cap Martin". Debarcarea amfibie a trebuit să fie anulată datorită unor probleme logistice - defecțiuni mecanice, supraîncărcarea vaselor și marea agitată. "Regia Marina" nu dispunea de suficient de multe vase de debarcare și de aceea rechiziționase vase de pescuit și
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]