2,684 matches
-
circa 5 metri înățime. Fortificația a fost terminată în anul 1530, ea având înglobata în structura spații de depozitare folosite de locuitorii satului, cum ar fi camere de provizii, de cereale și renumită slănina care are rezervat un turn din fortificație. Turnul bisericii, care se află la sud de biserică propriu-zisă este cea mai veche parte componentă a sistemului de fortificații. Zidul bisericii slujea și că apărare împotriva atacurilor otomane, însă nu este la fel de înalt că cel al bisericilor fortificate săsești
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
de locuitorii satului, cum ar fi camere de provizii, de cereale și renumită slănina care are rezervat un turn din fortificație. Turnul bisericii, care se află la sud de biserică propriu-zisă este cea mai veche parte componentă a sistemului de fortificații. Zidul bisericii slujea și că apărare împotriva atacurilor otomane, însă nu este la fel de înalt că cel al bisericilor fortificate săsești, deoarece satul în sine este amplasat la o înălțime destul de ridicată. Zidul are două porți, astfel că turcii intrați pe
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
este un monument istoric de clasa A, , situat în orașul Ineu pe Calea Traian. Există mențiuni ale unei cetăți, atestate documentar în jurul anului 1295. Mai târziu, această fortificație a făcut parte din lanțul de cetăți de apărare ale lui Iancu de Hunedoara. A fost ocupată de turci de mai multe ori și a devenit sediul unui sangeac. Mihai Viteazul a cucerit această cetate în jurul anului 1599. Cetatea actuală
Cetatea Ineului () [Corola-website/Science/325014_a_326343]
-
a păstrat un contract cu meșterul sibian Andreas Lapicida, referitor la lucrările de pietrărie. Probabil că în secolul XIII biserica a fost înconjurată de o curtină simplă, pentru ca în jurul anului 1500 să fie transformtă într-o cetate puternică, la care fortificația este o incintă dublă ce urmează un traiect pentagonal neregulat și este întărită cu turnuri. Distanța păstrată între cele două ziduri este de 3 m. În jurul anului 1550 a fost construită o incintă secundară, situată la N de incinta principală
Biserica fortificată din Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/324390_a_325719]
-
obligată să își pună tabăra pe malul de nord. Situația s-a prelungit timp de o lună, dar la sfârșitul lui noiembrie a venit zăpada și suprafața râului a început să înghețe. În dimineața de 3 decembrie, generalul suedez de fortificații Erik Dahlberg a raportat regelui că gheața este suficient de groasă pentru o trecere. Danezii au presupus că suedezii vor campa pentru iarnă și că nu vor ataca până primăvara. Înaintea zorilor, armata suedeză a ieșit din tabără și s-
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
este o fortăreață cu bastioane de tip Vauban construită la începutul secolului al XVIII-lea în orașul medieval Alba Iulia pe "Dealul Citadelei", având rol de fortificație strategică de apărare a Imperiului Habsburgic împotriva eforturilor militare ale Imperiului Otoman și de consolidare a puterii habsburgice pe plan local. Are statut legal de monument istoric cu Codul LMI: AB-II-a-A-00088. Anterior epocii în care a fost construită, în același
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
eforturilor militare ale Imperiului Otoman și de consolidare a puterii habsburgice pe plan local. Are statut legal de monument istoric cu Codul LMI: AB-II-a-A-00088. Anterior epocii în care a fost construită, în același loc s-au mai aflat alte 2 fortificații precedente: Castrul Roman al Legiunii a XIII-a Gemina (106 e.n.) și Cetatea Medievală Bălgrad (secolele XVI-XVII). Expansiunea militară otomană spre Europa de Vest a luat sfârșit în 1683 sub zidurile Vienei prin biruința armatelor austro-polone. Victorioși, Habsburgii au avansat militar și
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
austro-polone. Victorioși, Habsburgii au avansat militar și politic spre est eliberând de sub dominația turcilor în 1687 Ungaria și în 1688 Transilvania, an după care trupele imperiale au ocupat principalele cetăți locale, pe unele reamenajându-le. Mai întâi au fost construite fortificații transilvane noi de mai mică importanță. Edificarea unor mari fortărețe a debutat de abia după ce în 1699 prin tratatul de la Karlowitz, respectiv după 1718 prin cel de la Passarovitz, otomanii au renunțat la teritoriile din Transilvania, Banat și - vremelnic - Oltenia, în favoarea
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
respectiv după 1718 prin cel de la Passarovitz, otomanii au renunțat la teritoriile din Transilvania, Banat și - vremelnic - Oltenia, în favoarea unui protectorat austriac. Inspiratorul proiectului a fost mareșalul principe Eugeniu de Savoia, cel care a introdus în Imperiul Habsburgic sistemele de fortificații elaborate de Vauban în Franța pe timpul regelui Ludovic al XIV-lea. Ansamblul făcea parte dintr-un sistem mai larg de puncte fortificate, menite a asigura defensiv noile provincii cucerite. Lucrările pregătitoare au început prin ridicarea topografică din anul 1711, a
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
fost conduse inițial de către acesta (care a murit în 1717 la 65 de ani, de ciumă) și ulterior de inginerii militari Iosif de Quadri (1717-1727) și Konrad won Weiss (1727-1738). Deși sistemul de apărare proiectat inițial cuprindea 4 linii de fortificații și o fortificație mai îndepărtată plasată pe Dealul Furcilor - aflat în vecinătate, construcția finală a avut numai 3 linii. Construcția propriu-zisă - care urma să devină fortificația principală a Transilvaniei - a fost realizată între anii 1715-1738, în timpul împăratului Carol al VI
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
de către acesta (care a murit în 1717 la 65 de ani, de ciumă) și ulterior de inginerii militari Iosif de Quadri (1717-1727) și Konrad won Weiss (1727-1738). Deși sistemul de apărare proiectat inițial cuprindea 4 linii de fortificații și o fortificație mai îndepărtată plasată pe Dealul Furcilor - aflat în vecinătate, construcția finală a avut numai 3 linii. Construcția propriu-zisă - care urma să devină fortificația principală a Transilvaniei - a fost realizată între anii 1715-1738, în timpul împăratului Carol al VI-lea, guvernatori ai
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
Konrad won Weiss (1727-1738). Deși sistemul de apărare proiectat inițial cuprindea 4 linii de fortificații și o fortificație mai îndepărtată plasată pe Dealul Furcilor - aflat în vecinătate, construcția finală a avut numai 3 linii. Construcția propriu-zisă - care urma să devină fortificația principală a Transilvaniei - a fost realizată între anii 1715-1738, în timpul împăratului Carol al VI-lea, guvernatori ai Transilvaniei în perioada respectivă fiind Sigismund Kornis (1713-1731), Ștefan Wesselényi (1731-1732), Francisc Anton Wallis (1732-1734) și Ioan Haller (1734-1755). Ca zidari și pietrari
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
meșteri italieni, iar pentru sculptură la porțile cetății și bastioane a fost adusă echipă vieneză, condusă de sculptorul Johann König. În 4 noiembrie 1715 s-a pus piatra de temelie la bastionul Carol dedicat împăratului, situat pe latura de nord. Fortificația a fost ridicată cu materiale din zonă, munca brută fiind prestată în serii de câte două săptămâni de peste 20.000 de iobagi români aduși din toată Transilvania. Cărămida s-a confecționat pe plan local, piatra brută a fost adusă de la
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
s-au utilizat totuși cele două bastioane construite în secolul al XVII-lea, care au devenit în cadrul a două noi bastioane, cavalieri - platforme de tragere. Proiectul inițial nu s-a realizat în întregime, resursele financiare habsburgice fiind îndreptate ulterior spre fortificații situate mai aproape de granița cu otomanii. Astfel, după 1738 nu s-a mai construit circa 10 la sută din dispozitivul gândit inițial, renunțându-se la construirea unei a patra linii de apărare ce trebuia să înglobeze o parte din oraș
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
1719, azi biblioteca Bathyaneum) au fost ridicate sub conducerea lui Iosif de Quadri, la fel și artera principală de circulație în cetate. În anul 1849 trupele ungare ale lui Kossuth conduse de generalul Bem, au asediat timp de trei luni fortificația. Populația s-a refugiat atunci - așa cum avea voie - în șanțurile interioare. Ansamblul - compus din trei sisteme de apărare - prezintă caracteristici specifice primului și celui de al doilea sistem Vauban. Corpul principal al cetății este de forma unui heptagon neregulat, cel
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
(în ebraică: לכיש) este un oraș din Palestina antică (Canaan, Țara lui Israel) și menționat adesea în Biblie (Tanah sau Vechiul Testament). În perioada biblică a fost unul din cele mai însemnate fortificații de apărare a șesului Iudeei. Astăzi, Țel (în ebraică - תל לכיש) este un "tell", o colina din Israel, în șesul Iudeei (Shfelat Yehuda) lângă râul Nahal Lahish, la 45 km sud-vest de Ierusalim. Numele ei în limba arabă este Tell
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
Hermann Fabini în anul 1973. La nivelul al patrulea și al cincilea există metereze, al șaselea găzduiește clopotele iar ultimul este acoperit cu lemn și conține orologiul. La nivelul al patrulea există o ușa care face legătura cu podul bisericii. Fortificația ovală din jurul bisericii avea ziduri de apărare înalte de 8 metri, cu drumuri de strajă din lemn, astăzi dispărute, și a fost dublată în nord și în est de o curtină suplimentară. În partea de sud-est a ansamblului fortificat se
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
de sud-est a ansamblului fortificat se regăsește turnul-poartă construit cu patru niveluri. El avea prevăzută o hersă ale cărei urme se pot vedea și astăzi pe contraforții laterali ai turnului. Clădirea școlii datând de pe la 1800, se află înglobată în zidul fortificației.
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
în Evul Mediu târziu. Se spune că nobilul din ținutul Sălașului, după ce a construit în apropiere o cetate, și-a amenajat aici o reședință mai confortabilă, ridicând în jurul unei curți interioare camere mai spațioase și mai luminoase decât cele ale fortificațiilor. Se pare că locul nu a fost ales la întâmplare. Aici era deja un turn mai vechi, care a fost integrat în noua construcție. Vechiul turn fusese construit ca să apere intrarea în sat. De aceea avea ziduri groase și ferestre
Curtea cnezilor Cândreș din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326925_a_328254]
-
că locul nu a fost ales la întâmplare. Aici era deja un turn mai vechi, care a fost integrat în noua construcție. Vechiul turn fusese construit ca să apere intrarea în sat. De aceea avea ziduri groase și ferestre înguste, de fortificație. Arcașii puteau supraveghea de aici zona, fără a fi țintiți la rândul lor. Poarta era joasă. Asta înseamnă că nu se intra călare în curtea interioară. Intrarea în turn era mai jos de nivelul solului, iar la ușă nu se
Curtea cnezilor Cândreș din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326925_a_328254]
-
este eliberată și se puteau începe efectiv lucrările de restaurare, Nicolae Ceaușescu desfințează Direcția Monumentelor Istorice ca urmare a cutremurului din 1977. Lucrările au fost sistate până în anul 1989, când, ca urmare a unor săpături arheologice s-a identificat vechea fortificație construită în secolul al XV-lea și se restabilește cronologia mormintelor din incintă. Se descoperă de asemenea și un șant de apărare în partea sud estică. Lucrările care s-au făcut au fost neprofesioniste și au dus la prăbușirea unui
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
În acest an se inițiază un program de restaurare cu finanțare europeană care duce la câștigarea licitației de către o firmă obscura ce a oferit o sumă extrem de mică pentru executarea lucrărilor. Lucrările nu s-au finalizat nici astăzi, biserica și fortificația rămânând în continuare într-o stare avansata de degradare. Incinta fortificației prezintă un zid de apărare construit și extins în secolul al XV-lea și al XVII-lea. Zidul are formă octogonală și are cinci turnuri de apărare și un
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
europeană care duce la câștigarea licitației de către o firmă obscura ce a oferit o sumă extrem de mică pentru executarea lucrărilor. Lucrările nu s-au finalizat nici astăzi, biserica și fortificația rămânând în continuare într-o stare avansata de degradare. Incinta fortificației prezintă un zid de apărare construit și extins în secolul al XV-lea și al XVII-lea. Zidul are formă octogonală și are cinci turnuri de apărare și un turn poartă de intrare ce avea 2 poduri ridicătoare. Pe ziduri
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
care a fost construit din lemn și sprijinit în console. O caracteristică a modului de construcție a zidului este prezența la temelie a unor blocuri enorme de piatră, special aduse, pentru ca inamicului sa-i fie imposibilă practicarea unui șant pe sub fortificație.
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
Nicolas- (n. 15 iunie 1618 - 21 ianuarie 1686 la Paris) a fost un militar, inginer în domeniul fortificațiilor, diplomat și arhitect militar francez. S-a născut probabil la Ribemont ca fiu al unui profesor de matematică. Timp de trei ani a însoțit pe contele de Brienne în Germania, Italia și Țările de nord. Reîntors în Franța, a influențat
François Blondel () [Corola-website/Science/326467_a_327796]