4,010 matches
-
mă interesau țigările, așa că acest punct îl socoteam nesemnificativ dar majoritatea băieților erau atrași de vânzoleala mașinilor. Într-o zi eu nu i-am observat pe ziariștii de la România Liberă, care sosiseră pe acolo și făceau un reportaj. M-au fotografiat de departe, eram în prim plan cu o grămadă de pământ în față, cu lopata înfiptă în ea și mă străduiam, s-o ridic era un reportaj de prima pagină cu poze multe scria că sunt veniți studenți din toată
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
că li se rupe inima după răposați, da când le cer un bacșiș, le tremură mâna. Da nici eu nu-i las nepedepsiti. Încă vreo văduvă mă roagă: "Fă-l pe Mitică al meu mai frumos, că vreau să-l fotografiez!" Auzi dumneata: vrea să-l fotografieze! Unii își așază mortii-n sicrie de sticlă. Cică să se mai uite la ei, să-i mai vază! Ptiu! Ce să mai vază la ei? Că-s reci, că nu mai poate nici
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
răposați, da când le cer un bacșiș, le tremură mâna. Da nici eu nu-i las nepedepsiti. Încă vreo văduvă mă roagă: "Fă-l pe Mitică al meu mai frumos, că vreau să-l fotografiez!" Auzi dumneata: vrea să-l fotografieze! Unii își așază mortii-n sicrie de sticlă. Cică să se mai uite la ei, să-i mai vază! Ptiu! Ce să mai vază la ei? Că-s reci, că nu mai poate nici unu nimic! Minte scurtă de femei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uitat. Știa ce înseamnă prefectura... Dacă -lar fi poprit pe la vreo circumscripție, se mai putea face ceva. Mituiai presării, paznicii, aceștia se făceau că au pierdut actele, se împăcau, dar acolo cine se încumeta? Mînă-mică trecuse prin astea, întîi te fotografia, îți lua apoi urmele de la degete, te tundea și te trimitea la zdup. Tot o să-i dea doi coți de pârnaie, socotea. Alergă repede la Bozoncea, să-i spuie tărășenia. Aceasta juca cărți cu ucenicul și cu Gheorghe. Stăpânul -la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cadavrele lor au fost ridicate și avizate doar de ofițeri MApN, neștiindu-se ce s-a întâmplat cu ele; presupușii teroriști aveau arme și îmbrăcăminte specială, erau dotați cu medicamente care stimulau capacitatea de rezistență; cadavrele lor nu au fost fotografiate, ca în cazurile tuturor celorlalți morți din decembrie 1989 (pp. 55-56). Pe lângă militari din DIA, tot ca „teroriști-securiști” au fost folosiți și câțiva deținuți de drept comun și chiar câțiva străini - în anumite cazuri, acești indivizi au fost îmbrăcați intenționat
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Armata" În decembrie 1989, Armata s-a manifestat concret în trei etape: 1. în mod represiv (la Timișoara, în 17-19 decembrie; dar și în alte orașe, în 21 decembrie - cazul cel mai emblematic-demonstrativ este cel de la Cluj, unde au fost fotografiate în detaliu toate mișcările soldaților care au tras în protestatarii din centrul orașului); 2. în mod pașnic (din 20 decembrie la Timișoara și în 22 decembrie în restul țării, când Armata a fraternizat cu rebelii împotriva regimului Ceaușescu); 3. în
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Același lucru este valabil și în cazul evenimentelor sociale șocante (denumite „amintiri-flash” de către Roger Brown și James Kulik [1977], de la Universitatea Harvard), care pot bulversa existențele individuale. Aceștia consideră că, întocmai ca flashurile care luminează perspectiva ce urmează a fi fotografiată, un eveniment public excepțional pune în valoare o amintire personală. Cercetarea lor este inspirată de ancheta organizată de o revistă de tip Paris-Match în care niște personalități erau întrebate ce făceau și unde se aflau atunci când au aflat că a
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Paris, 1983. Hampson, Life science, 1999. Joly, J.; Boujard, D., Biologie pour psychologues, Dunod, Paris, 2005. Katz, B., „How Cells Communicate”, Scientific American, San Francisco, 1961. „Eu sunt un vizual!” Memoria iconică și memoria în imagini „Eu sunt un vizual! Fotografiez textul, iar atunci când sunt pe scenă, întorc paginile în minte!” Acesta era, în esență, răspunsul marelui actor Philippe Noiret atunci când Bernard Pivot l-a întrebat cum își învață textele pentru teatru. Într-adevăr, dacă ar fi să ne încredem în
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
mai mult asupra celor mai dificile; ne dăm seama că, în acest fel, lectura este mai puțin eficientă. Într-adevăr, așa cum am văzut deja, lectura nu înseamnă fotografiere, ci se înrudește mai mult cu căutarea sensului grafemelor pe care le fotografiază ochiul. Dacă ochiul, la fel ca un aparat, fotografiază, de exemplu, „Leul sare din tufiș pentru a mânca antilopa...”, aceste caractere sunt foarte repede identificate în memorie cu niște cuvinte, iar sensul foarte familiar al acestora este disponibil imediat. Dar
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
că, în acest fel, lectura este mai puțin eficientă. Într-adevăr, așa cum am văzut deja, lectura nu înseamnă fotografiere, ci se înrudește mai mult cu căutarea sensului grafemelor pe care le fotografiază ochiul. Dacă ochiul, la fel ca un aparat, fotografiază, de exemplu, „Leul sare din tufiș pentru a mânca antilopa...”, aceste caractere sunt foarte repede identificate în memorie cu niște cuvinte, iar sensul foarte familiar al acestora este disponibil imediat. Dar dacă ochiul citește o frază cum ar fi „Tiranozaurul
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
al Fenomenelor Paranormale, ale cărui anale îmi amintesc că le-am citit; era primit aici orice medium care pretindea că are puteri, dar ceea ce fusese scăpat din vedere era faptul că fizicienii și fiziologii din acea vreme puteau să-i fotografieze pe cei de aici fără știrea lor, cu pelicule infraroșii, detectând astfel artificiile lor de magicieni. De exemplu, acesta era cazul telekineziei sau al transportului la distanță al obiectelor, care se făcea de fapt prin fire aproape invizibile. Un subiect
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
acele semne. Se priviră astfel, vreme îndelungată, până când flăcăul, părând să înțeleagă, încuviință și se întoarse la treburile sale. Veni multă lume în ziua aceea. Grupuri de copii, cupluri gălăgioase, chiar și câțiva străini care se înclinau întruna râzând și fotografiind fără încetare. Petrache privi absent vânzoleala. După ce plecă și ultimul vizitator, iar funcționarii încuiară încăperile cu armuri și tablouri, mai rămase o vreme, ca să se convingă că era cu desăvârșire singur. Sau, mai bine zis, se afla în acea singurătate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că seamănă cu moartea ? Cosmina arătă cu degetul spre una dintre radiografii. — Vezi ? exclamă Efrem. Chemi fotograful și gata poza ! Zâmbește, ochii mari, pieptul înainte. La mine nu trebuie să zâmbești, zâmbetul e de-a gata. Eu te radiografiez, adică fotografiez chipul morții tale... Te uiți și te împrietenești cu ea, o iei de gât și hoinăriți împreună pe străzi... Se apropie și bătu cu degetul peste triunghiul întunecat al piramidei nazale. — Da, domnișoară, ăsta e ! Te felicit, dragoste la prima
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pildă, ne-am mai întâlnit și în sala de mese, cu o zi înainte... Nu păreai să-ți fi amintit. — Poate eram preocupată. Mi se mai întâmplă... noi vedem tot felul de lucruri triste și atunci... — E ca aparatul de fotografiat. Nu reții decât dacă apeși pe buton... Oamenii sunt, mai degrabă, ca un aparat de fotografiat decât ca o cameră de luat vederi. Trebuie un declic. Ea o porni pe alee cu un mers legănat, de parcă dansa, chiar făcu o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-ți fi amintit. — Poate eram preocupată. Mi se mai întâmplă... noi vedem tot felul de lucruri triste și atunci... — E ca aparatul de fotografiat. Nu reții decât dacă apeși pe buton... Oamenii sunt, mai degrabă, ca un aparat de fotografiat decât ca o cameră de luat vederi. Trebuie un declic. Ea o porni pe alee cu un mers legănat, de parcă dansa, chiar făcu o piruetă, dându-și brațele în lături. — Eu vin mereu aici, spuse, întorcându-se cu fața spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar fi revendicat ceva în locul acela. Cel ce stătea la birou, privind-o cu indiferență, avea același chip ca și cel pe lângă care tocmai trecuse. Polițistul cel nou, purtând trăsăturile celuilalt, îi arătă scaunul. Rada nu înțelesese de ce, ca să fie fotografiată, trebuia să se așeze pe taburet. Fața înainte, mâinile pe genunchi. Bărbia sus. Acum, capul într-o parte, într-o parte, am spus, tâmpito, nu te uita la aparat. De altfel, doar atunci îi ceruseră să privească înainte, lumina adunată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unii peste alții, prinșii erau duși către secțiile de poliție. — E greu, răspunse Rada, închizând ochii și strângându-și degetele pumn, așa cum făcuse atunci când îi întinseseră tușiera să-și apese buricele degetelor pentru amprente și lumina fulgerase ca s-o fotografieze regulamentar, cu amândouă urechile la vedere. Mai ales când nu știi dacă mai ieși vreodată de-acolo. Dar pentru dumneata e mai simplu, n-ai făcut nimic, n-are de ce să-ți fie frică... Ziceți că nu știți cine sunt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
împreună cu o femeie tânără și trei copii, dintre care o fetiță ședea pe genunchii mamei, în vreme ce tatăl își sprijinea mâna stângă pe umerii unuia din băieți. Alte fotografii tratau individual pe copii. Băiatul cel mare făcuse școala militară și se fotografiase cu pampon. Semăna puțin cu Hagienuș, cu toate că slab, neavând nimic de intelectual. Fizionomia îl trăda ca pe un farsor, capabil de toate nebuniile. Fata, într-altă fotografie, părea foarte frumoasă. Fața îi era prelungă, zâmbetul spiritual și galeș, ținuta liberă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
căpetenie se vedea a fi înregistrarea generațiilor. Astfel, fără nici o relație evidentă, dădeai de un portret fotografic al lui Odobescu, cu semnătura scriitorului. "A, observai, vă place Odobescu! Foarte frumos!" Răspunsul era neprevăzut: "Ne e cam rudă, prin ginere-său, fotografia o avem de la el". În privința asta, a literaturii în speță și a culturii în general, cu toate că prin școală mulți din membrii clanului aveau satisfăcătoare cunoștințe, evocarea unei personalități se făcea prin unghiul rudeniei. Venea vorba, cine știe cum, de Grigore Alexandrescu; amfitrionul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
val care invadează Occidentul și care se străduiește să-l imite și să-l întreacă pe cel dinainte. Omul e bun și generos, are portbagajul plin cu sandviciuri, termosuri cu cafea, doze de bere și sticle de whiskey, aparate de fotografiat și o cameră video performantă și, deloc de neglijat, căci sânt anume puse acolo pentru această importantă zi, ca mici obiecte magice care urmează să ne introducă la momentul potrivit în "imperiul Spiritului", un exemplar din Sein und Zeit și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
simțită, făcută vizibilă și "demonstrată" ― care nu trimite la ficțiunea unei origini, ci la un spațiu mediteranean perfect coerent? Nu e aceasta singura explicație a faptului că nici o stridență nu rezultă din alăturarea a ceea ce Bernea a văzut și a fotografiat "acolo" și ceea ce, "independent" de asta, a pictat? Căci altminteri cum se face că lumea imaginilor sale alunecă atât de firesc în lumea unor tipare seculare, lăsîndu-se integrată și absorbită de ele? Și ce straniu că nimeni nu a simțit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urma să-și întîlnească familia (soțul și pe băiatul acestuia) și să petreacă împreună o scurtă vacanță. Așa se face că cele trei ore de zbor le-am petrecut împreună, pălăvrăgind întruna. La un moment dat, a scos aparatul de fotografiat și mi-a propus să rog pe cineva din echipaj să ne facă o poză. Tocmai se apropia Stewardul care se ocupase până atunci de noi, un tânăr zvelt și simpatic, așa încît îi adresez acestuia rugămintea și adaug, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei pentru a fi recunoscută. Mai toate năzuiesc către un element de uniformă, către un panaș de identificare, către o recuzită specifică, vestimentară, gestuală sau verbală. Intelectualul umanist face tot ce poate pentru a obține, mai cu seamă când e fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă. Fiind cabotin prin esența lui, megaloman și crezîndu-se mereu privit și admirat, el este în permanență în căutarea unei atitudini: fie își sprijină bărbia în palmă, fie se joacă cu ochelarii, pe care îi scoate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din eleganța și frumuseța întregei figuri. Astfel stătea lungit, învălit într-o manta neagră și numai ochii, rămași deschiși și pierzîndu-și strălucirea umejunei vitale, îi dădeau aparența c-ar fi cuprins de un adânc somn magnetic. D. N. Heck au fotografiat alaltaieri pe mort. Ieri la 9 /2 ore dimineața s-au făcut autopsie cadavrului de cătră mai mulți medici militari ruși. Stiletul cu două ascuțișuri au intrat cam de 5 centimetri în vârful părței drepte a inimei și în direcție
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
FOTZI: Eu sunt Fotzi, de fapt mă cheamă Marie-Luise, numele meu de familie sună tâmpit, de asta mai bine nu-l spun, pentru că îl am de la bărbatul meu care s-a accidentat mortal. Era fotograf, și de fapt m-a fotografiat tot timpul. EA: Îi auzi iubire, ce tâmpiți dumnezeiești. EL: Sunt oameni pur și simplu, comoara mea, nu trebuie să le disprețuiești așa de vădit primitivitatea. HERTA: Pe mine mă lasă rece așa ceva. Pe mine mă cheamă Herta, eu am
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]