KorAP: Find »[drukola/base=frază & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...86 87 88 ...782 >

19,543 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

domnule profesor, o cunoașteți pe Ludmila, nu-i așa? — O cunosc... De ce mă întrebați?... Ce doriți să știți?... Devine nervos. Dumneavoastră vă interesați de literatura cimeriană sau... - și parcă ar vrea să spună: „...Sau de Ludmila?“, dar nu-și încheie fraza; iar tu, sincer vorbind, ar trebui să răspunzi că nu mai poți deosebi interesul tău pentru romanul cimerian de interesul pentru Cititoarea romanului. Pe de altă parte, reacția profesorului la numele de Ludmila, adăugată la confidențele lui Irnerio, aruncă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
scrisul puțin prea nervos ca un viitor cititor să-l poată descifra. Poate că acest jurnal va fi descoperit mulți, mulți ani după moartea mea, când limba noastră va fi suferit cine știe ce transformări, iar unele dintre cuvintele și întorsăturile de frază folosite de mine în mod curent vor părea desuete și vor avea un sens incert în orice caz, cine va găsi jurnalul meu va avea un avantaj sigur asupra mea: dintr-o limbă scrisă se pot deduce un vocabular și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
mine în mod curent vor părea desuete și vor avea un sens incert în orice caz, cine va găsi jurnalul meu va avea un avantaj sigur asupra mea: dintr-o limbă scrisă se pot deduce un vocabular și o gramatică, frazele pot fi izolate, transcrise și parafrazate într-o altă limbă. Eu, în schimb, încerc să citesc în succesiunea lucrurilor ce mi se dezvăluie în fiecare zi intențiile universului față de mine, și merg pe dibuite, știind că nu poate exista nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
simțit imediat că în ordinea perfectă a universului s-a deschis o breșă, o ruptură ireparabilă. IV A asculta pe cineva citind cu voce tare nu seamănă deloc cu cititul în gând. Când citești, te poți opri sau sări unele fraze: tu decizi ritmul. Când altcineva citește, e dificil să faci să coincidă atenția ta cu ritmul lecturii celuilalt: vocea ori e prea grăbită, ori prea tărăgănată... Ascultând, însă, pe cineva traducând dintr-o altă limbă, implică o doză de ezitare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
confrunți; când îți este tradus cu glas tare, textul este și nu este, și nu reușești să-l atingi. În plus, profesorul Uzzi-Tuzii își începuse traducerea orală nesigur dacă avea să fie în stare să combine cuvintele, revenind asupra fiecărei fraze că să-i ordoneze despieptănările sintactice, manipulându-le, până când se șifonau complet, mototolindu-le, ciopârțindu-le, oprindu-se asupra fiecărui cuvânt pentru a-i ilustra folosirile idiomatice și conotațiile, acompaniindu-se cu gesturi învăluitoare, invitându-te parcă să te mulțumești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ultimei păsări dintr-o specie dispărută, sau bâzâitul strident al unui avion cu reacție abia inventat, care se dezagregă pe cer la primul zbor de probă. Apoi, încetul cu încetul, ceva a început să se miște și să curgă printre frazele acestei recitări contorsionate. Proza romanului cucerise incertitudinea vocii; devenise fluidă, transparentă, continuă; Uzzi-Tuzii înota în ea ca peștele în apă, însoțindu-se cu gesturi (ținea brațele desfăcute ca niște aripioare), cu mișcarea buzelor (prin care cuvintele ieșeau ca mici bule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
a nu se lăsa surprinsă de deziluzia pe care i-o poate rezerva fiecare poveste, tinde să trăiască și alte povești... (Nu-ți închipui că volumul te pierde din vedere, Cititorule. „Tu“, care se referă la Cititoare, poate, de la o frază la alta, să se fixeze asupra ta. Ai rămas unul dintre posibilii „tu“. Cine ar îndrăzni să te condamne la pierderea lui „tu“, catastrofă nu mai puțin teribilă decât pierderea eului? Pentru ca un text la persoana a doua să devină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
vorbești Ludmilei despre romanul pe care-l citeai așteptând-o. — E o carte din cele care-ți plac ție: comunică o senzație de neliniște încă de la prima pagină... O scânteie interogativă apare în ochii ei. Te cuprinde un dubiu: poate fraza asta cu neliniștea n-ai auzit-o de la ea, ai citit-o undeva... Sau poate că Ludmila a renunțat deja să mai creadă în anexietate ca o condiție a adevărului... Poate cineva i-a demonstrat că angoasa e un mecanism

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
povestirea mea să exprime toate acestea prin detalii de operații financiare, lovituri de teatru în reuniunile consiliilor de administrație, telefoane la agenții de bursă în panică, chiar și bucăți din cadastrul orașului, polițe de asigurări, gura Lornei când a aruncat fraza aceea, privirea Elfridei, cufundată parcă în presupuneri inexorabile, o imagine ce se suprapune peste cealaltă, rețeaua de străzi a orașului, presărată cu cruciulițe și săgeți, motociclete ce se îndepărtează și dispar în muchiile oglinzii, motociclete ce converg asupra Mercedesului meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
fiecare zi, înainte de a mă apuca de lucru, o privesc pe femeia de pe șezlong: îmi spun că rezultatul efortului nenatural la care mă supun scriind trebuie să fie respirația acestei cititoare, operația cititului devenită un proces natural, curentul ce permite frazelor să atingă filtrul atenției ei, să se oprească pentru o clipă, înainte de a fi absorbite de circuitele minții ei, și să dispară transformându-se în nălucirile ei interioare, în ceea ce e mai personal și de necomunicat în ea. Uneori îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
oprească pentru o clipă, înainte de a fi absorbite de circuitele minții ei, și să dispară transformându-se în nălucirile ei interioare, în ceea ce e mai personal și de necomunicat în ea. Uneori îmi vine o poftă absurdă: aș vrea ca fraza pe care o scriu să fie cea pe care femeia o citește în clipa aceea. Ideea mă tulbură atât de mult, încât mă conving că e adevărat: scriu fraza în grabă, mă ridic, merg la fereastră, îndrept ocheanul ca să controlez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
în ea. Uneori îmi vine o poftă absurdă: aș vrea ca fraza pe care o scriu să fie cea pe care femeia o citește în clipa aceea. Ideea mă tulbură atât de mult, încât mă conving că e adevărat: scriu fraza în grabă, mă ridic, merg la fereastră, îndrept ocheanul ca să controlez efectul frazei mele în privirea ei, în cuta buzelor, în țigara pe care și-o aprinde, în mișcările corpului ei pe șezlong, în picioarele ce se încrucișează sau se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
care o scriu să fie cea pe care femeia o citește în clipa aceea. Ideea mă tulbură atât de mult, încât mă conving că e adevărat: scriu fraza în grabă, mă ridic, merg la fereastră, îndrept ocheanul ca să controlez efectul frazei mele în privirea ei, în cuta buzelor, în țigara pe care și-o aprinde, în mișcările corpului ei pe șezlong, în picioarele ce se încrucișează sau se destind. Alteori mi se pare că distanța dintre scrisul meu și cititul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
nimeni, în afară de ea, n-o va citi vreodată. Dar dacă, așa cum eu o privesc în timp ce citește, ea ar îndrepta un ochean spre mine în timp ce scriu? Stau așezat la birou, cu spatele la fereastră, dar simt în spatele meu un ochi ce aspiră fluxul frazelor, conduce povestirea în direcții ce-mi scapă. Cititorii sunt vampirii mei. Simt o mulțime de cititori uitându-se peste umărul meu și punând stăpânire pe cuvintele mele, pe măsură ce ele sunt așternute pe hârtie. Nu sunt capabil să scriu dacă cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
al productivului nu-și dă seama că ceva s-a schimbat; îi place, fără să se entuziasmeze în mod special. Cât despre manuscrisul scriitorului chinuit, îl găsește insipid, ca tot restul operei acestui autor. Le răspunde celor doi scriitori cu fraze generale. Amândoi se conving că nu trebuie să fie o cititoare prea atentă și nu mai fac caz de ea. Sau: Idem, înlocuind etc. Am citit într-o carte că obiectivitatea gândirii se poate exprima folosind verbul a gândi la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
dau jos de pe perete cât mai repede pe blestematul ăsta de Snoopy; dar nu mă pot hotărî; paiața asta infantilă a devenit pentru mine o emblemă a condiției mele, un avertisment, o provocare. Fascinația romantică dată stării pure din primele fraze ale primului capitol al multor romane nu întârzie să se piardă în narațiunea care urmează: e promisiunea unui timp de lectură ce se întinde dinaintea noastră, care poate conține toate evoluțiile posibile. Aș vrea să pot scrie o carte care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
fi construită o asemenea carte? S-ar întrerupe, oare, după primul paragraf? Ar prelungi la infinit preliminariile? Ar interpola un început de narațiune în altul, ca în O mie și una de nopții? Astăzi mă voi apuca să copiez primele fraze ale unui roman celebru, ca să văd dacă încărcătura de energie conținută în acel început trece asupra mâinii mele, care, după primirea impulsului corect, ar trebui să funcționeze singură. Într-o zi extrem de caldă de la începutul lui iulie, către seară, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
tocmai sub acoperișul unei clădiri înalte, de cinci etaje, și semăna mai mult cu un dulap decât cu o locuință. Și tot așa până la: Îi datora o grămadă de bani proprietăresei și se temea s-o întâlnească. În acest punct, fraza următoare mă atrage așa de mult, încât nu mă pot împiedica s-o copiez: Nu pentru că era fricos și umilit, dimpotrivă: de o bucată de vreme, însă, era într-o stare de iritabilitate asemănătoare cu ipohondria. Dat fiind că tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
condițiile în care a fost scrisă. Medierile între totalitate și carte erau cel puțin două: Mahomed asculta cuvântul lui Allah și-l dicta la rândul său scribilor săi. Odată - povestesc biografii Profetului - dictându-i scribului Abdullah, Mahomed a lăsat o frază la jumătate. Scribul, instinctiv, i-a sugerat concluzia. Distrat, Profetul a acceptat drept cuvânt divin ceea ce-i spusese Abdullah. Acest fapt l-a scandalizat pe scrib, care l-a părăsit pe Profet și și-a pierdut credința. Greșea. Organizarea frazei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
frază la jumătate. Scribul, instinctiv, i-a sugerat concluzia. Distrat, Profetul a acceptat drept cuvânt divin ceea ce-i spusese Abdullah. Acest fapt l-a scandalizat pe scrib, care l-a părăsit pe Profet și și-a pierdut credința. Greșea. Organizarea frazei, în definitiv, era responsabilitatea lui; el trebuia să se îngrijească de coerența internă a limbii scrise, de gramatică și sintaxă, pentru a transmite fluiditatea unei gândiri extinse în afara oricărei limbi, înainte de a deveni cuvânt, și un cuvânt deosebit de fluid, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Vă înșelați! Firește, aș fi putut pune mai mult stil în mișcările mele, dar acum era prea târziu ca să mai repar greșeala: nu-mi rămâne decât să joc totul pe o carte; continuu să alerg după ea, în jurul biroului, proferând fraze a căror tâmpenie o recunosc, ca: — Poate crezi că sunt prea bătrân, dar... — E o neînțelegere, Mister Flannery, spune Ludmila și se oprește, punând între noi dicționarul universal Webster; eu aș putea foarte bine să fac dragoste cu dumneavoastră; sunteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
pufului de pe ceafa fiicei lui. Nu mi-am desprins privirea, fie pentru că impresia pufului moale pe pielea albă pusese total stăpânire pe mine, fie pentru că domnului Okeda i-ar fi fost ușor să-mi atragă atenția spre altceva, printr-o frază oarecare, dar n-a făcut-o. De altfel, Makiko a terminat repede de servit ceaiul și s-a ridicat. M-am uitat fix la alunița pe care o avea pe buză, în partea stângă; mi-a produs o senzație asemănătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
roman, în care curgerea liniștită a narațiunii, pe un ton egal, slujește la scoaterea în evidență a senzațiilor subtile și precise asupra cărora vrem să atragem atenția cititorului; dar, în cazul romanului, trebuie ținut seama de faptul că în succesiunea frazelor apare de fiecare dată o singură senzație, fie individuală, fie complexă, în timp ce amplitudinea câmpului vizual și a celui auditiv permit înregistrarea simultană a unui ansamblu mult mai bogat și complex. Receptivitatea cititorului față de ansamblul de senzații pe care romanul vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
le comunice e foarte redusă, în primul rând din cauză că lectura, adesea grăbită și neatentă, nu surprinde sau trece cu vederea un număr de semnale și intenții efectiv conținute în text, în al doilea rând din cauză că întotdeauna ceva esențial rămâne în afara frazei scrise; de fapt, lucrurile nespuse în roman sunt în mod necesar mai numeroase decât cele spuse și doar o anume reverberație a ceea ce este scris poate da iluzia că citim ceea ce nu este scris. Auzind speculațiile mele, domnul Okeda a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
într-un abur. De acord - m-am grăbit să spun -, abia aștept să mă aflu cu tine pe mal la răsăritul lunii. Cu atât mai mult - am adăugat - cu cât lacul trezește senzații plăcute în amintirea mea. Poate că pronunțând fraza aceea contactul sânului lui Makiko mi s-a prezentat prea viu în memorie, iar vocea mea a trădat o tulburare și a alarmat-o. Fapt e că Makiko și-a încruntat sprâncenele și a rămas o clipă tăcută. Pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]