8,103 matches
-
Dimitrescu-Iași, C. Meissner (1878), N. Beldiceanu, Al. Gr. Suțu, C. Leonardescu, I. Buiucli (1879), X. Gheorghiu, P. Th. Missir, N. Mihalcea, A. Philippide (1880), Șt. Văleanu (1881), N. Gabrielescu, O. Boghian (1882), A.C. Cuza (1883), N. Petrașcu. Accidental, au mai frecventat adunările Societății N. Iorga, B. Delavrancea, V.A. Urechia, B.P. Hasdeu, Al. Vlahuță, D.Aug. Laurian, E. Max, Gr. Cobălcescu. Alții, precum D. Petrino, au fost simpatizanți, fără a figura în mod oficial printre junimiști. Sprijinită de la început de V. Alecsandri
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
Severin. Tatăl, căpitanul de marină Constantin Biberi, era fiu al lui Andrei Biberi, doctor în medicină, cu studii la Leipzig. B. învață la o școală catolică din orașul natal, iar din 1915, la Liceul Militar din Craiova. După terminarea acestuia, frecventează clasa a VIII-a la Liceul „Traian” din Turnu Severin, iar din toamna lui 1922 devine student al Facultății de Medicină din București, dar audiază și cursurile lui C. Rădulescu-Motru, N. Iorga, Mihail Dragomirescu, Mircea Florian și Ștefan Zeletin. În
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
Baia Mare), poet și critic literar. Este fiul Yvonnei (n. Chefneux) și al lui Anatolie Bodiu, inginer chimist. După cursurile liceale încheiate la Liceul „Unirea” din Brașov (1984), a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1988). Elev, apoi student, frecventează „Cercul literar 19” din Brașov și cenaclul revistei „Orizont”. Colaborează cu versuri, eseuri și cronici literare la „Dialog”, „Echinox”, „Forum studențesc”, „Amfiteatru”, „Interval”, „Vatra”, „Astra”, „Poesis”, „Observator cultural” ș.a. Este, pe rând, profesor de gimnaziu la Apața (județul Brașov), la
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
dramaturg. Numele Nicolai Andriescu-Bogdan era moștenit de la ambii părinți - mama, Irina Andriescu, tatăl, Gheorghe Bogdan, fiul unui postelnic. În 1874, rămâne orfan și își întrerupe studiile la Liceul Național din Iași, începând să lucreze ca funcționar. Între 1879 și 1882, frecventează Conservatorul de Muzică și Declamație, fiind angajat la Teatrul Național din Iași (1880-1889), dar jucând mai mult cu trupe ambulante. Din 1889, va fi funcționar (urcând până la gradul de ajutor de primar) la Primăria ieșeană. A debutat înființând propria publicație
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
, Mariana (16.VI.1947, Câmpia Turzii), poetă și prozatoare. Este fiica Mariei (n. Mureșan) și a lui Avram Bojan, ceasornicar. B. (care la naștere a fost botezată Mariana Otilia) a frecventat gimnaziul și primele două clase de liceu în orașul natal (1954-1963), continuând, la Liceul de Arte Plastice din Cluj (1963-1966). În 1967, tot la Cluj, a devenit studentă la Institutul de Artă Plastică „Ion Andreescu”, secția pictură, studiind sub îndrumarea
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
III.1895, Piatra Neamț - 22.III.1987, Montevideo), poet, prozator, eseist și traducător. Este fiul Sifrei-Brana (n. Wachtel) și al lui David Șloim Siegler. În urma unei boli, rămâne la șapte ani fără auz. Urmează Liceul „Petru Rareș” la Piatră Neamț și frecventează Școală de Arhitectură din București (1915-1916). Aici va fi bibliotecar al cercului Libertatea vreme de două decenii. Înființează în 1920, la Iași, revista „Umanitatea”, la care au colaborat, printre alții, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Gală Galaction, Al. A. Philippide, iar
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
dar se ocupă sistematic de pictură, sub îndrumarea pictorului Gheorghe Tattarescu. Pentru a se perfecționa pleacă la Paris, cu o bursă pe care o câștigase concurând cu Nicolae Grigorescu, apoi la Roma. Paralel cu studiile la Școala de Belle-Arte (1857-1864) frecventează cercurile literare și artistice din capitala Franței. După revenirea la București (1865) este numit profesor de estetică și istoria artelor la Școala de Arte Frumoase și profesor de caligrafie la Școala Normală, după aceea la Liceul „Sf. Sava” din București
STANCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289863_a_291192]
-
școala primară în comuna natală, Școala Medie Tehnică la Slatina (1945-1952) și urmează cursurile Facultății de Economie a Institutului de Studii Economice din București (1952-1957). Va lucra în calitate de economist la diverse întreprinderi din Pitești (1957-1983) și la Schela Moșoaia (1983-1990). Frecventează cenaclul patronat de Editura Tineretului și pe cel al revistei „Viața studențească”, este prezent cu versuri și în „Gazeta literară”, „Scânteia tineretului”, „Argeș”, „Calende” ș.a. A mai semnat Florea Stanciu Aluniș. Volumul de proză Drumețind prin Argeș (1987), care a
STANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
Bulgaria), traducător și eseist. Este fiul Stefei Stambolieva și al lui Todor Stamboliev, funcționari. Face școala primară și Liceul de Arhitectură (absolvit în 1967) în Ruse și studiază bulgara și italiana la Facultatea de Litere din cadrul Universității din Sofia (1969-1973). Frecventează apoi un lectorat de limba română la Sofia și cursurile de vară ținute la București, Brașov, Sinaia. A lucrat ca secretar literar-muzical la Opera de Stat din Ruse, șef de secție la Biblioteca Județeană, secretar și președinte al Asociației Traducătorilor
STAMBOLIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289851_a_291180]
-
și alte funcții: consilier-șef al Inspectoratului Județean pentru Cultură Ialomița (1990-1995), președinte al Comisiei de Cultură a Consiliului Județean Ialomița (1996-2000). Obține doctoratul în filosofie cu teza Măștile lui Nietzsche. Din 1999 este director al colegiului din Slobozia. A frecventat Cenaclul de Luni, condus de Nicolae Manolescu, și cenaclul Junimea al lui Ov. S. Crohmălniceanu. Debutează în 1981, cu povestirea Un taifas obișnuit, prezentată de Constantin Țoiu, la „România literară”, iar editorial în 1984 cu o culegere de proză scurtă
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
, Constantin (28.VII.1951, București), prozator și gazetar. Este fiul Sofiei și al lui Ionel Stan, funcționar. Urmează la București Liceul „George Coșbuc” (1966-1970) și Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-franceză (1970-1974). În perioada studenției frecventează cenaclul Junimea, condus de Ovid S. Crohmălniceanu, și participă la redactarea revistei-afiș „Noii”, alături de alți viitori scriitori optzeciști. Va fi profesor de limba franceză în comuna Brazii, județul Ilfov (1974-1978), redactor la „Scânteia tineretului” (1978-1988) și la „România pitorească” (1988-1989
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
a lui Florea Stănculescu, arhitect, profesor universitar. Absolventă a Școlii Centrale de Fete din București (1946), S. a urmat tot aici cursurile Facultății de Litere și Filosofie (1946-1950), lucrarea de licență, susținută în 1957, intitulându-se Concepțiile estetice ale pașoptiștilor. Frecventează în aceeași perioadă și cursurile Institutului de Teologie, încheiate în 1956. Își desăvârșește formația filosofică prin elaborarea, în cadrul Universității bucureștene, a tezei de doctorat Conceptul de natură în arta modernă (1974), bază a cercetărilor ulterioare despre Constantin Brâncuși, care o
STANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289871_a_291200]
-
București), traducător și prozator. Este fiul Rebecăi (n. Davidsohn) și al lui Jean Starck, mic negustor, apoi funcționar. Urmează la București Liceul Teoretic Evreiesc „Graur” (1941-1946) și Liceul „Sf. Sava” (1946-1949). În 1950 intra redactor la Editură Tineretului și, paralel, frecventează cursurile Facultății de Filologie, secția franceză, a Universității din București; redactor la Radiodifuziune din 1954, își va întrerupe studiile, finalizându-le abia în 1961. Funcționează ca profesor la diferite școli din capitală, alternând însă carieră didactica, din timp în timp
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
și în filologie (germană și franceză). Căsătorită, în 1939, cu Mihai Șora, pleacă împreună la Paris, pentru continuarea studiilor, ca bursieri ai statului francez. În 1940 obține, la Sorbona, diploma în limba și literatura franceză, iar în timpul războiului, la Grenoble, frecventează cursuri și seminarii practice în vederea unei licențe în engleză, pe care o va da în 1944. În 1948 Mihai Șora întreprinde o călătorie în România; nu se mai poate înapoia la Paris și întreaga familie se repatriază. Ș. devine, în
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
STANCU, Valeriu (27.VIII.1950, Iași), poet, prozator, eseist și traducător. Este fiul Eugeniei (n. Moisiu-Siminic) și al lui Ioan Stancu, inspector CFR. În orașul natal frecventează școala elementară (1957-1965), apoi cursurile Liceului „Mihail Sadoveanu” (1965-1971). Ulterior practică diverse meserii, precum cea de sobar, hamal, cantaragiu, zugrav. Din 1976 devine student la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, secția română-franceză, susținându-și examenul
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
2,9; Mt. 24,24). Nu mai este vorba, așa cum se întâmpla în cazul autorilor creștini anteriori sau în Contra lui Celsus, de o magie „populară”, care îi amăgește pe toți, ci de o magie „intelectuală”, care seduce „elita”, oamenii care frecventează Scripturile. Exegeza eretică „săvârșește minuni” în sensul că, pe de o parte, ea este cuceritoare prin originalitatea sa, iar, pe de altă parte, este foarte persuasivă: frequenter ualde persuasorii sunt sermones haereticorum et commouere potentes etiam eos, qui sapienter audiunt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
, Al.[exandru] (26.VI.1925, Bacău), prozator. Este fiul Simonei Eti (n. Rigler) și al lui Avram Simion, muncitor forestier. Începe să învețe la Bacău, unde urmează cursul primar (1932-1936) și Liceul „Regele Ferdinand” (1936-1945). Frecventează Facultatea de Drept a Universității din Iași (1945-1948), apoi cursurile Institutului de Literatură „Maxim Gorki” de la Moscova (1949-1954). Între timp lucrase ca tâmplar (1941-1944), dar ocupase diferite posturi atât în presă, cât și în domeniul cultural: redactor la ziarul băcăuan
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
SOCIETATEA DE LECTURĂ AURORA, asociație înființată la Cluj în 1845. Inițiativa aparține unui grup de tineri care frecventau Colegiul Romano-Catolic, având în frunte pe Al. Papiu-Ilarian, Iosif Hodoș și Nicolae Popea. Întâiul comitet de conducere e alcătuit din avocatul Al. Bohățel (președinte), Al. Papiu-Ilarian (redactor), Nicolae Popea (cenzor), Avram Iancu, Ioan Moga, Axente Sever, Al. Cassianu, Oprea Moroianu
SOCIETATEA DE LECTURA AURORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289753_a_291082]
-
Craiova), „Viața literară”, „Rampa”, „Renașterea neamului” (Arad), „Universul”, „Universul literar”, „Familia”, „Gazeta cărților”, „Universul copiilor”, „Libertatea românească”, „Cele trei Crișuri”, „Orizonturi” (Bolgrad), „Țara lui Mircea” (Silistra) ș.a., la care dă de regulă versuri, mai târziu proză pentru copii și traduceri. Frecventează intermitent, mai ales în anii 1922-1923, 1934, cenaclul Sburătorul, dar trăiește retrasă din viața literară; își va urma, pentru câțiva ani, noul soț, Constantin Triandafil (militar de carieră), la Arad, stabilindu-se un timp în Ploiești, iar în ultimii ani
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
, Ion (26.VIII.1953, Hotar, j. Bihor), critic și istoric literar, editor. Este fiul Floarei (n. Chirilă) și al lui Ioan Simuț, agricultori. Frecventează școala generală în localitatea natală și Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan” din Oradea (1968-1973). Din 1974 se înscrie la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, absolvită în 1978, în aceeași serie cu Ioan Groșan și Radu G.
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Din pribegie se va întoarce un Radu Popescu cultivat, cu lecturi temeinice de istorie și geografie, știutor al câtorva limbi străine - latina, greaca, turca (că „era învățat în limba latinească”, ne asigura Anonimul Brâncovenesc, că știa bine turcește și îi frecventase pe geografii turci și arabi ne arată limpede textul cronicii sale). Brâncoveanu - deși îi cunoștea capacitatea, căci îl trimite cu o solie importantă în Transilvania, la generalul Heissler, în 1689 - îl va privi cu o continuă suspiciune și îi va
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
până îmi sânt mințile întregi și sănătoase...”). Antim Ivireanul (în ale cărui Mijlociri, frecvent copiate și chiar reimprimate în 1780, Violeta Barbu - convinsă de faptul că sub privirea mitropolitului s-a aflat un model occidental - identifică șase secvențe, constatând absența - frecventă - în discursul testamentar românesc a invocării registrului divin [Sfânta Treime, patimile lui Iisus Hristos, Sfânta Fecioară Maria, sfinții - ca întercesori -, Biserica în genere], lipsă „simptomatică pentru gradul superficial de religiozitate a societății românești din secolul al XVIII-lea”525) era
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ȘOROBETEA, Aurel (8.IX.1946, Brașov), poet, prozator și traducător. Este fiul Ioanei (n. Flămând) și al lui Ioan Șorobetea, jurist din Josenii Bârgăului, refugiat la Brașov după Dictatul de la Viena. Ș. frecventează școala primară, gimnaziul și Liceul „Gh. Barițiu” la Cluj. Tot aici student, din 1964, al Facultății de Filologie de la Universitatea „Babeș-Bolyai”, își ia licența în 1969. Face parte din cea dintâi grupare a revistei „Echinox”. Publică primele versuri în 1966
SOROBETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289803_a_291132]
-
24.I.1971, Iași), poetă. Este fiica Anei (n. Călin) și a lui Constantin Spătaru, operatori chimiști. Urmează școala generală și liceul la Iași. Devine studentă la Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza”, secția rusă-română (1991-1992), dar ulterior frecventează Facultatea de Filosofie de la aceeași universitate, absolvită în 1997. Va lucra ca supraveghetor la Casa „Vasile Pogor” din Iași (1990-1992), iar din 1997 devine muzeograf la Casa Memorială „Vasile Alecsandri” din Mircești și la Casa Memorială „Otilia Cazimir” din Iași
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
Urmează școala primară în comuna natală (1934-1941), Școala Normală la Blaj (1941-1949), Facultatea de Filologie, secția română, la Universitatea din Cluj (1949-1953), avându-i ca dascăli și mentori pe D. Popovici, Ion Breazu, Liviu Rusu și Ovidiu Drimba. Ulterior va frecventa Facultatea de Filologie de la Universitatea „M. V. Lomonosov” (1953-1957) din Moscova, unde va susține doctoratul în filologie (1958) cu teza Modalități de tipizare artistică în trilogia autobiografică a lui M. Gorki. Debutează la Moscova, în 1957, cu un articol despre I. L
SOPTEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]