79,993 matches
-
un demers ideatic revoltător la culme: femeile sînt conceptualizate, adică exista doar în relație cu bărbații, iar această relație se reduce la a-i servi în toate cele, neavînd ele dreptul de a decide asupra propriei vieți intime și profesionale. Frumoasă, robace și supusă - acesta e portretul femeii ideale din povești. De exemplu, fata de împărat din Povestea porcului se lasă măritată cu animalul, ,zicînd în inima sa: ŤDacă așa au vrut cu mine părinții și Dumnezeu, apoi așa să rămîie
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
viața nu poate fi decît o chestiune de perpetuă frivolitate erotică. Oribil, degradant și inacceptabil! De pildă, e inacceptabil modul în care autorul, în Act venețian, își botează personajul principal feminin, dovedind un dispreț de o aiuritoare indiferență față de sexul frumos: Alta, un nume ce lasă de înțeles că oricare alta ar fi fost în locul Altei, dezamăgirea lui Pietro Gralla nu ar fi putut să fie alta, totul culminînd cu încercarea de omor pe care femeia vieții lui o săvîrșește tot
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
britanică de vîrf o monografie de admirabilă rigoare și erudiție lui Petre }uțea: dar nici această monografie nu ajunge să ne convingă de coerența sistemică a lui }uțea. Exista în acei ani o mare excepție sintetizatoare: Ion Pillat care trece frumos de la simbolism la tradiționalism, iar apoi la un clasicism senin și nobil. După cum P. P. Negulescu extrem de solid gînditor, aproape complet trecut cu vederea în ziua de azi, dar care reprezintă și el o excepție printre veșnicii dilematici interbelici. Dar
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
îngenuncheau și făceau rugăciuni lui Dumnezeu să facă să fugă Vârcolacii, ca să nu mănânce Luna; m-au pus și pe mine în genunchi și plângeam, mă închinam și mă rugam lui Dumnezeu să gonească Vârcolacii ca să nu mănânce Luna cea frumoasă". După trecerea ,pericolului", sătenii reacționează la fel de sălbatic: , După ce a trecut eclipsa, auzeam oamenii spunând, care mai de care, că el e cel care a speriat Vârcolacii, pentru că clopotul lui sau pușca altuia a speriat dihăniile să nu mănânce Luna și
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
până la 12. Pe neobservate însă gazetele impun, în locurile în care ajung, la oraș și la țară, Luna științifică. Cotidianul Adeverul publică în pagina 2, în 6 iulie 1889, la câteva săptămâni după necrologul lui Mihai Eminescu, autorul celei mai frumoase călătorii în Luna poeților, o știre pusă sub titlul Eclipsele lunei, în care, după ce se anunță ,Săptămâna trecută a fost o eclipsă parțială de lună", se dau ,noțiuni și detalii asupra acestui fenomen natural", precum și ,câteva credințe populare asupra acestui
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
direcțiunea doamnei Maria Rosetti" și e scris în întregime de ea, le lămurește copiilor ce e cu Luna, într-un limbaj la început poetic, care se transformă gradat în limbaj științific, demitizant: , Vedeți dară, dragii mei copii, c-acea lumină frumoasă ce ne-o dă Luna, nu este ea. Vă voi spune și mai multu: Ea are munți foarte mari, dară sterpi; câmpie, fără verdeață, mări fără apă, matcă fără râuri, un firmament fără nori, și fără atmosferă, fără ceru albastru
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
Emil Brumaru Erai atît de frumoasă Mereu mă temeam să nu pleci Lăsîndu-mi în palida casă Dulapuri pustii pereți reci Și-o apă în cana adîncă Încet putrezind pîn'la miez Din care de-abia mai mănîncă La ora cumplitei amiezi Cu gura lui grea de
Erai atît de frumoasă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11949_a_13274]
-
casă Dulapuri pustii pereți reci Și-o apă în cana adîncă Încet putrezind pîn'la miez Din care de-abia mai mănîncă La ora cumplitei amiezi Cu gura lui grea de mătasă Un înger slugarnic pe veci Erai atît de frumoasă Mereu mă temeam să nu pleci...
Erai atît de frumoasă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11949_a_13274]
-
mai ales prin conținuturile și sensul ei documentar. Stilul, care poate fi la Sîrbu de o plasticitate remarcabilă, se subsumează acestei concepții auctoriale ce respinge, programatic, calofilia, abuzul metaforic, simbolistica prea încărcată, experimentele onirice sau textualiste, într-un cuvânt, literatura frumoasă și atât. Pentru fiul minerului Ion Sârbu și discipolul profesorului Lucian Blaga, textul înseamnă nu-numai-literatură. El este și "parte integrantă din conștiința spirituală a poporului care ne-a împrumutat limba și în numele căruia scriem și publicăm". Afirmarea acestei legături cu românitatea
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
am avut cui da banii, eu am decis să începem cu ei cu o revistă de literatură și spiritualitate. Atunci, în casa domnului profesor, s-a pornit Iconarul. A avut bani pentru primele două numere, pe urmă revista a prins frumos și s-a putut susține din vânzarea sa".(p.57) Având în vedere că profesorul de sociologie și membru de seamă în partidele de dreapta, Traian Brăileanu, era și directorul revistei "Însemnări sociologice", unde semnau foarte mulți dintre colaboratorii de la
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
La p. 1085 e reprodusă epigrama : "Contemplându-și lung buricul cu privirea lui de bronz/Bustul meu înfățișează epoca turnată-n bronz". La Note... editorul scrie negru pe alb : "A apărut, întâia oară, în ŤLiteratorulť, XI, 3, 1890, p. 47". Frumoasă notă, cu menționarea scrupuloasă a tuturor datelor de identificare. Atunci mă întreb : dacă dl Coloșenco tot a răsfoit acel număr din "Literatorul" de ce a transcris bronz în primul vers câtă vreme în revistă e bonz? Răspund tot eu: fiindcă așa
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
Iată, am fost în Grecia. Luna apuse, lăsînd ușile norilor vraiște A suta mia oară intru în cameră cu o ceașcă de cafea și te găsesc goală în fața tablourilor Mă visez în costum de baie prin Paris. Orice ar fi, frumoasa tenismenă Anna Kurnikova seamănă mult la privire cu Elțîn. Ei îngrijesc un cosmonaut pentru rămânere în spațiu, sânii ei se preumblă în ciorapi violet. O despărțire e jefuirea unui templu. Frica de somn Prietenii mei au plecat, din ei a
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
dorul meu dintâi!Elisabeta Silvia Gângu... XI. LUPUL ȘI CÂINELE, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Un Lup costeliv, năpărlit, Stors de sete, hămesit, Întâlnește pe-o cărare Un Câine de rasă: mare, Frumos, gras și instruit, Iar el un schelet arcuit. Împins de-un impuls nativ, Vru să-l atace pe guraliv, Dar, privind-ul mai bine, Un alt gând în minte-i veni: Prilejul să-l folosească Cu el să se-mprietenească
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
nativ, Vru să-l atace pe guraliv, Dar, privind-ul mai bine, Un alt gând în minte-i veni: Prilejul să-l folosească Cu el să se-mprietenească -Bună ziua, amice dragă! Stau și te admir de-un ceas Ce frumos ești! Și ce gras! Iar eu -o biată arătare- N-am nici oase pe spinare. Spune-mi, cum de reușești De-așa gras și frumos ești? -Fiindcă-n curte le slujesc, Stăpânii mă răsplătesc. Dar, în loc să-mi dea simbrie, Primesc oase
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
așa gras și frumos ești? -Fiindcă-n curte le slujesc, Stăpânii mă răsplătesc. Dar, în loc să-mi dea simbrie, Primesc oase, cârnați, plachie ... Citește mai mult Un Lup costeliv, năpărlit,Stors de sete, hămesit,Întâlnește pe-o cărareUn Câine de rasă: mare,Frumos, gras și instruit,Iar el un schelet arcuit.Împins de-un impuls nativ,Vru să-l atace pe guraliv,Dar, privind-ul mai bine,Un alt gând în minte-i veni:Prilejul să-l foloseascăCu el să se-mprietenească-Bună ziua, amice
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Împins de-un impuls nativ,Vru să-l atace pe guraliv,Dar, privind-ul mai bine,Un alt gând în minte-i veni:Prilejul să-l foloseascăCu el să se-mprietenească-Bună ziua, amice dragă!Stau și te admir de-un ceasCe frumos ești! Și ce gras!Iar eu -o biată arătare-N-am nici oase pe spinare.Spune-mi, cum de reușeștiDe-așa gras și frumos ești?-Fiindcă-n curte le slujesc,Stăpânii mă răsplătesc.Dar, în loc să-mi dea simbrie,Primesc oase, cârnați
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
rămas-a împietrită, ȘI-I TOT NAȚIA ROMÂNĂ! Și TIMPUL s-a ridicat din hrisoave și din cărți; Au urlat lupii la graniți, s-au desenat alte hărți... Vipere și corbi de smoală și acum pândesc la poartă: ROMÂNIA mai frumoasă, mai bogată li se-arată! Citește mai mult Au venit în țara asta și-alti străini de-au tulburat-oI-au supt sângele și vlaga și săracă au lăsat-o;I-au ucis bărbații-n lupte, s-au stins mame
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
rămas-a împietrită, ȘI-I TOT NAȚIA ROMÂNĂ!Și TIMPUL s-a ridicat din hrisoave și din cărți;Au urlat lupii la graniți, s-au desenat alte hărți...Vipere și corbi de smoală și acum pândesc la poartă:ROMÂNIA mai frumoasă, mai bogată li se-arată!... XVIII. CALUL ȘI MĂGARUL, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016. Pe-un drumeag, către oraș, Venea cântând un căruțaș, Ce la căruță-nhămase Un Măgar piele și oase
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
CALUL ȘI MĂGARUL, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016. Pe-un drumeag, către oraș, Venea cântând un căruțaș, Ce la căruță-nhămase Un Măgar piele și oase. Lângă el mergea trop-trop Un roib frumos, puțin șchiop. Exceptând șaua-I ușoară, Calul n-avea altă povară, Doar Baudet cel Urecheat Era tare-mpovărat! -Ajută-mă, te rog, frate! Ia-mi desaga de pe spate Să pot căruța să o port, Căci de nu, am să cad mort! Privind
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
mare, Muri Măgarul în cărare. Lăsând-ul pe-al său stăpân Singur cu căruța-n drum. Citește mai mult Pe-un drumeag, către oraș,Venea cântând un căruțaș,Ce la căruță-nhămaseUn Măgar piele și oase.Lângă el mergea trop-tropUn roib frumos, puțin șchiop.Exceptând șaua-I ușoară,Calul n-avea altă povară,Doar Baudet cel UrecheatEra tare-mpovărat!-Ajută-mă, te rog, frate! Ia-mi desaga de pe spateSă pot căruța să o port,Căci de nu, am să cad mort!Privind-ul cu
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
în Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016. Un corb furase o dată Dintr-un caș o bucată Și se-așezase-ntr-un alun Să se-nfrupte la dejun. Tocmai când voia s-o-nghită, L-opri o voce fandosită: -Vai, Cumetre, ce penaj frumos! Vino, rogu-te, mai jos Să te-admir mai de-aproape! Și-aș vrea s-ascult, dacă se poate, Glasu-ți făr-asemănare! Demult voiam să te proclam Rege peste codru mare. Aștepta Vulpea să vadă Dacă vicleana-I tiradă Ii aduce
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
de prost, Bucata prea mic-a fost! Citește mai mult Un corb furase o datăDintr-un caș o bucatăși se-așezase-ntr-un alunSă se-nfrupte la dejun.Tocmai când voia s-o-nghită,L-opri o voce fandosită:-Vai, Cumetre, ce penaj frumos!Vino, rogu-te, mai josSă te-admir mai de-aproape!Și-aș vrea s-ascult, dacă se poate,Glasu-ți făr-asemănare!Demult voiam să te proclamRege peste codru mare.Aștepta Vulpea să vadăDacă vicleana-I tiradăIi aduce vreun folos...Iată-l
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
și el/ înlăuntrul pămâtului lăsând în urma lui doar un cuvânt: cu-vântul“ (Odată, de mult...). Viorela Codreanu Tiron este fundamental o structură neoromantică în sensul celebrelor eroine din marile poeme dramatice ale lumii, ce nu pregetă să-și declame singurătatea „frumoasă și rece“, ne-fericirea tip mal aimée și smerită resemnare finală ce amintește și de nu mai puțin celebra poezie a lui Montale Personae separatae: „Atât de mult am iu-bit/ și-atât de mult am privit/ amintirea iubirii, în-cât ochii
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
exista/și cât iubirea auri-va omul.” (Mă veșnicesc prin iubire). În altă poezie de dragoste (pag 72, din capitolul „Ce iubire e asta”), poeta merge și mai departe și spune că iubirea este dăruire totală, este împletirea celor mai frumoase comori ascunse din inimă, i se aduc ofrande florale, îi sunt închinate orele nopților târzii, parfumul grădinilor înflorite, murmurul străzilor. // În adâncul ochilor tăi,/doar în vis m-am pierdut ca o pasăre/în zbor deasupra nemărginirii./ Ce iubire e
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
pricini vrăjmășie, așa cum ne îndeamnă poeta în poezia ce dă titlul acestei cărți: //Curățește-mi gândul, inima o spală,/Să nu am în gură vorbe de ocară./ Fă să piară, Doamne, răul tot din mine,/ Să rămână doar ce-i frumos și bine./ Versul meu să fie apă cristalină,/ Zâmbetul deschis, privirea senină,/ Fapta înțeleaptă, trupul potolit/ Și câțiva dușmani să-i am de iubit.// (Ochiul curat). Luat ca un întreg, acest volum pare să aibă un pronunțat sens confesiv. Poeta
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]