5,324 matches
-
Din acest motiv, explicarea mecanismelor contra-reacțiilor are în primul rând un caracter psihanalitic, legat de înțelegerea simbolică a unei „situații conflictuale”. Din punct de vedere psihanalitic, contra-reacția este o atitudine sau mai exact o acțiune de „transfer proiectiv” a propriilor frustrări asupra altei persoane, de regulă din anturajul imediat al bolnavului, sau cu care acesta identifică, din punct de vedere simbolic, persoana sau persoanele care l-au frustrat. În sensul acesta, persoana bolnavului se va situa într-o stare de „echilibru
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavului Contre-reacție Persoana secundară Identificare Acest fapt este posibil întrucât bolnavul va identifica simbolic, în persoana secundară, imaginea persoanei primare, atribuindu-i în mod inconștient acesteia atributele primei. Frustrând persoana secundară, bolnavul va face un act de „anulare simbolică” a frustrărilor sale anterioare pe care i le-a produs persoana primară, întrucât el „vede” în persoana secundară „imaginea și atributele simbolice” ale persoanei primare, cu care o identifică pe aceasta. De regulă, persoana secundară, trebuie să încarneze „atributele” simbolice ale persoanei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
categorii de indivizi, „terenului psiho-biografîc” care favorizează dezvoltarea acestor tulburări psihopatologice. Aceste dispoziții maladive constau din următoarele: nesiguranță, suspiciune crescută, stare de tensiune psihică permanentă, psihorigiditate cu tendință la închidere în sine, dificultăți serioase de adaptare, o mare senzitivitate față de frustrări. 22. NEVROZELE Istoric Termenul de nevroză apare în secolul al XVIII-lea în legătură cu studiile efectuate de Vieussens asupra creierului. El începe să fie folosit în mod curent de către W. Cullen (1769) pentru a desemna „un ansamblu de tulburări ale sentimentului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
principiilor morale rigide ale acestora, - drogul poate oferi iluzia temporară a unei creșteri a performanțelor intelectuale sau a capacității de creație artistică individului, - nevoia de afirmare narcisică prin satisfacerea produsă de efectul drogului, - compensarea dificultăților unor subiecți de a tolera frustrările și, legat de acestea, maturizarea lor afectivă și sexuală deficitară. După expunerea factorilor de mai sus, putem trece acum la descrierea personalității toxicomanului. Fenomenul toxicomaniei privește atât persoana individuală, cât și societatea căreia îi aparține. Toxicomania se dezvoltă în contextul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dintre real și imaginar, să acceadă la imortalitate. Studiind, la rândul său, personalitatea toxicomanilor, P. Vengos distinge următoarele trăsături caracteristice pentru această categorie de indivizi: - dependența afectivă, - angoasa de separație, - izolarea și anxietatea resimțită în relațiile cu ceilalți, - intoleranță la frustrări, - depresia, - nevoia inepuizabilă de iubire, aprobare și valorizare, - satisfacția imediată a dorințelor, - lipsa de încredere în sine și pasivitatea, - încăpățânare și iritabilitate, - lipsa ambițiilor, a combativității și a competitivității, - absența atitudinilor provocatoare și agresive, - timiditate și hipersensibilitate. Un ultim aspect
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
încăpățânare și iritabilitate, - lipsa ambițiilor, a combativității și a competitivității, - absența atitudinilor provocatoare și agresive, - timiditate și hipersensibilitate. Un ultim aspect care se discută este legat de structura familiei de origine a toxicomanilor. Se notează în acest caz carențe emoțional-afective, frustrări, relații represive materne și un tată absent ca rol. 25. PSIHOZELE EXOGENE III (Psihozele endocrine. Psihozele metabolice și carențiale) Aspecte generale Spre deosebire de psihozele organice cerebrale și de psihozele toxice, psihozele endocrine și grupa psihozelor metabolice și carențiale sunt tulburări psihotice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
erotomanii sau gelozii morbide. În cazul geloziei morbide, subiectul este frământat de falsa convingere că este înșelat de soția sau de logodnica sa. Din punct de vedere psihanalitic, la baza acestui sentiment de gelozie patologică, se află o situație de frustrare anterioară, care a dus la formarea unui complex de inferioritate raportat la sexualitate. În cazul erotomaniei bolnavul cultivă convingerea că este iubit sau că iubește o persoană anumită, fie că este vorba despre o persoană reală sau de una imaginară
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu suferința, în general. Corpul unei persoane este sediul satisfacerii nevoilor, al trebuințelor pulsionale ale acesteia în virtutea principiului plăcerii (Lustprinzip). În cazul privării investirii libidinale a corpului prin privarea plăcerii datorată refulării sau interdicțiilor satisfacerii pulsionale, corpul persoanei suferă. Prin frustrarea libidinală a acestuia, apar modificări funcționale sine materia, aspecte clinice bizare, difuze, nespecifice, care variază de la un bolnav la altul. Cea mai tipică formă de tulburare în sensul acesta este sindromul dureros difuz căruia nu i se poate găsi nici o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
autoconservatoare ale acestuia. La ele se raportează, așa cum spuneam mai sus, principiul plăcerii (Lustprinzip) care stă la baza sănătății, a stării de bine și de echilibru psihosomatic. În mod egal, tulburarea sau dezorganizarea imaginii corporale este legată de slăbirea sau frustrarea egotismului individual, slăbind capacitățile de autoconservare ale acestuia. În această situație, principiul plăcerii este înlocuit, cum spuneam, de către principiul durerii, al stării de boală, de suferință difuză, penibilă, imprecisă, generalizată sau fixată asupra unui organ, dezorganizând echilibrul psihosomatic al persoanei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale Sinelui: somatice și psihice. Orice situație care face să eșueze această dinamică, duce la apariția unor tulburări diferite, în cadrul cărora se înscriu și tulburările psihosomatice. Trei elemente se consideră că aduc o contribuție directă în edificarea tulburărilor psihosomatice: stresul, frustrarea și agresivitatea. Acești factori se opun satisfacerii tendințelor libidinale ale persoanei, producând tulburări somatice sau stări de dezechilibru psihic. Orice tendință nesatisfăcută se transformă prin refulare în inconștient fie în focar de tensiune intrapsihică, fie în simptom nevrotic. Acestea stau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihic. Orice tendință nesatisfăcută se transformă prin refulare în inconștient fie în focar de tensiune intrapsihică, fie în simptom nevrotic. Acestea stau la baza organizării tulburărilor psihosomatice, întrucât ele sunt resimțite de individ ca emoții dezagreabile care rup echilibrul psihosomatic. Frustrarea produce o blocare a satisfacerii unei nevoi a individului, declanșând sentimentul unei amenințări a posibilităților vitale ale acestuia. Stresul este și el o amenințare a posibilităților existenței persoanei, epuizând resursele de energie psihică ale acesteia. Agresivitatea reprezintă descărcarea tensională consecutivă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
produce o blocare a satisfacerii unei nevoi a individului, declanșând sentimentul unei amenințări a posibilităților vitale ale acestuia. Stresul este și el o amenințare a posibilităților existenței persoanei, epuizând resursele de energie psihică ale acesteia. Agresivitatea reprezintă descărcarea tensională consecutivă frustrărilor individuale, ca o soluționare a acestora. În sensul acesta, tulburările psihosomatice se dovedesc a fi expresia unei relații care se stabilește între stările de tensiune intrapsihice produse de frustrări și descărcările agresive sub forma simbolică a simptomelor psihosomatice. Reacțiile psihosomatice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
resursele de energie psihică ale acesteia. Agresivitatea reprezintă descărcarea tensională consecutivă frustrărilor individuale, ca o soluționare a acestora. În sensul acesta, tulburările psihosomatice se dovedesc a fi expresia unei relații care se stabilește între stările de tensiune intrapsihice produse de frustrări și descărcările agresive sub forma simbolică a simptomelor psihosomatice. Reacțiile psihosomatice ale unei persoane ne apar, în acest caz, ca niște forme eșuate de actualizare a propriului Eu, a propriei sale existențe. Tulburările psihosomatice, spre deosebire de tulburările somatice sau cele psihice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o sursă de elaborare patoplastică a unor transformări funcționale: simbolurile alteralității, respectiv simptomele bolii. Simptomele fac „inteligibilă” și „comunicabilă” celorlalți suferința bolnavului; în egală măsură însă, dincolo de simptom, mai ales în cazul tulburărilor psihosomatice, trebuie să vedem situații conflictuale, refulări, frustrări, carențe afective, eșecuri care operează o redistribuire, o rearanjare a sistemului pulsiunilor și tendințelor inconștiente ale bolnavului, anulând sau transformând configurația normală a imaginii corporale, pe care o înlocuiește cu o configurație patoplastică, specific inteligibilă cu suferința, respectiv, cu tabloul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
corporale”, manifestată specific (nevrozele de organ etc.) sau difuz (suferințe nespecificate). Le vom analiza în continuare. Deși aparent de un mare polimorfism, tulburările psihosomatice configurează „sectoare” ale patologiei sau chiar „tablouri clinice” specifice. Dincolo însă de „tablourile clinice” descoperim conflicte, frustrări, traume afective, carențe emoționale, stări de regresiune care explică natura tulburărilor psihosomatice respective. Pentru exemplificarea acestor aspecte menționăm, în continuare următoarele situații (A. Porot): Patologia psihosomatică din sfera digestivă (spasmele esofagiene, gastrice, intestinale sau ale căilor biliare, precum și ulcerul gastro-duodenal
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
puternic de insecuritate. Situațiile care afectează relația maternă sau substituienții simbolici ai acesteia, au semnificația unui abandon care declanșează crize de dispnee, echivalentă cu un „apel” al bolnavului. Tuberculoza este, într-o mare măsură, o problemă de patologie legată de frustrările individului. Declanșarea bolii este adesea în raport cu o situație vitală penibilă, de impas sau conflictuală. Patologia psihosomatică cardio-vasculară este expresia unor conflicte și frustrări ale personalității. Hipertensiunea arterială este adesea raportată la o stare de tensiune afectivă prelungită, cu inhibiția agresivității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu un „apel” al bolnavului. Tuberculoza este, într-o mare măsură, o problemă de patologie legată de frustrările individului. Declanșarea bolii este adesea în raport cu o situație vitală penibilă, de impas sau conflictuală. Patologia psihosomatică cardio-vasculară este expresia unor conflicte și frustrări ale personalității. Hipertensiunea arterială este adesea raportată la o stare de tensiune afectivă prelungită, cu inhibiția agresivității de către individ. Crizele de angor pectoris sunt în relație cu nevoia nesatisfăcută de depășire și de siguranță. Ea se însoțește de o insuficientă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în relație cu nevoia nesatisfăcută de depășire și de siguranță. Ea se însoțește de o insuficientă sau negativă identificare paternă a individului respectiv. Afecțiunile psihosexuale, atât la femeie cât și la bărbat, sunt expresia unor conflicte cu partenerul de cuplu, frustrări, carențe emoțional-afective, complexe etc. 33. IATROGENIILE Cadrul problemei Orice boală, indiferent de natura acesteia, somatică, psihică sau psihosomatică, întrunește tulburări obiective și suferințe subiective, din care se constituie tabloul clinic respectiv. Ea este expresia unor leziuni organice, a unor tulburări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu acelea menționate anterior, duc la aceleași forme de suferințe psiho-morale. 3) Consecințele unor evenimente negative Evenimente negative, cu efect psihotraumatizant care survin în viața persoanei, pot determina apariția unor suferințe psiho-morale dintre cele mai diferite. Acestea sunt reprezentate prin frustrări, conflicte, complexe sau situații castratoare, carențe emoționale sau educaționale. Individul se simte apăsat interior, singur și izolat. Complexele, în special cele de culpabilitate și inferioritate, îl imobilizează, îl determină să se retragă din lume într-o izolare morbidă. 4) Dificultățile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dificultăților de dezvoltare capabile de a duce la suferințe psiho-morale, notăm următoarele: stările de dependență ale individului de alte persoane, fapt care traduc un Eu slab, dominat de Eul tare al altei persoane, imaturități afective sau carențe afective, stări de frustrare și de o importanță majoră, o situație oedipiană nerezolvată. 5) Dificultăți de motivație individuală Motivația reprezintă stimulentul care declanșează și menține starea de tensiune psiho-morală a Eului. Ea este cea care alimentează conștiința morală care va da sensuri Eului personal
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Un aspect psihopatologic interesant, este dat de faptul că suferințele psiho-morale, sunt caracterizate prin relații de factură nevrotică cu ceilalți. Aceste persoane se atașează de alții nu din considerente afective, ci din tendința inconștientă de a-și compensa propriile lor frustrări, carențe afective, stări complexuale, pe care le proiectează asupra celorlalți. În momentul în care conținutul conflictual-nevrotic este descărcat proiectiv asupra celuilalt, persoana cu „probleme psiho-morale” dispare. Dar existența ei va continua în același mod. Este cazul de a face precizările
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suferințelor produse de acestea aduce în discuție două probleme: sinceritatea și minciuna (A. Porot). Dincolo de aceste aspecte, trebuie să vedem ce „evenimente” existente în „psihobiografia” acestor indivizi contribuie la adoptarea unor asemenea „atitudini-conduite”. Acestea sunt reprezentate prin următoarele: carențe emoțional-afective, frustrări, timiditate constituțională, dificultăți de adaptare-integrare, imaturitate afectivă sau situații de dependență afectivă, intelect de limită sau diferite grade de debilitate mintală, complexe de inferioritate, trăsături de personalitate de tip paranoiac, tulburări caracteriale, regresiune afectivă, ca o reacție de „retragere-apărare” în fața
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
percepută de bolnav ca pe o stare de alteralitate a persoanei sale, somatice sau psihice. În acest caz trupul bolnavului devine un spațiu al suferinței. Atitudinea bolnavului față de boală, va face ca propriul său corp să devină un spațiu ai frustrărilor sale. Un spațiu în care este confruntată alteralitatea cu normalitatea. Orice boală este resimțită de bolnav, în plan inconștient, ca pe o frustrare. Acesta dezvoltă față de boală o atitudine de respingere sau de compensare, adăugând la tabloul clinic al bolii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al suferinței. Atitudinea bolnavului față de boală, va face ca propriul său corp să devină un spațiu ai frustrărilor sale. Un spațiu în care este confruntată alteralitatea cu normalitatea. Orice boală este resimțită de bolnav, în plan inconștient, ca pe o frustrare. Acesta dezvoltă față de boală o atitudine de respingere sau de compensare, adăugând la tabloul clinic al bolii, acea suferință psihologică și morală „paralelă” reprezentată prin „tablourile clinico-psihologice”. Tablourile clinico-psihologice sunt construcții simbolic-sublimative prin care Eul personal al bolnavului compensează suferința
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
configurația sa, cu curba N. Pe această curbă se înscriu, în raport cu nivelul de organizare al personalității tot șase situații „patogene”, care, în diferite etape ale vieții individului, pot duce la apariția unor anomalii psihice ale personalității. Acestea sunt următoarele: conflicte/frustrări, regresiune, inadaptare, dezadaptare, deteriorare, deficiență. Se poate remarca faptul că, așa cum cele două curbe N și A sunt complementare între ele, și „factorii” sau „situațiile” care pot influența dinamica evoluției vieții persoanei sunt complimentare, așa cum, de altfel, se poate vedea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]