25,640 matches
-
toate, într-adevăr. Și totuși, în asemenea momente, oare cum poți gândi în întregime coerent și logic? „Dumnezeule, acum am de îndreptat situația, dar cum?!”, gândi dânsul aproape cuprins de panică. „Oțet, niște oțet trebuie!”, îl fulgeră imediat prin minte. Fugi, deci, să aducă niște oțet și i-l dădu femeii să-l miroase. Vaporii aceia iuți și înțepători o făcură să mai revină un pic la viață. - Adu-mi și zahăr..., îngână ea deodată cu glasul sugrumat, totuși încă mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
unii Îi lua În brațe și-i pupa, pe alții Îi dojenea, iar cei mai Îndărătnici primeau câteva palme la fund, de răsuna casa! Mama voastră de bestii! M-am săturat până peste cap! Într-o bună zi am să fug În celălalt capăt de lume, numai să nu vă mai aud, să scap de această nenorocită de sărăcie. Și, cât ținea ziulica, blestema și plângea, ștergându-și lacrimile pe ascuns, cu colțurile basmalei Înflorate. Biata de ea! Nu știu cine este de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ca dintrun alt capăt de lume, frânturi de cuvinte ajungeau până la mine. Madrid... „atentat cu bombă”... peste o sută de morți și mai mulți răniți...” Totul devenea confuz , Începuse să se Învârtă casa cu mine și fulgerător, gândul mi-a fugit la Alex. Albă ca varul, cu mâinile tremurânde, am format numărul... Nu răspundea nimeni! Clipele mi se păreau veșnicii ale durerii. Groaza se Întipărise pe chipul meu și eram gata să leșin. Cu o ultimă sforțare am reușit să sun
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
teamă... cu cea mai cumplită teamă pe care o poți citi În ochii unui condamnat la moarte. N-am primit nicio veste! Mai durează două-trei zile până când vor fi identificați toți... și brusc s-a ridicat În picioare și a fugit În hol. Plângea! Îi auzeam plânsul, tânguirea și neputința... Mamă! Vino Înapoi, te rog! Îți aduci aminte ce Îmi spuneai În salvare? Să fim tari și să credem că totul va fi bine! S-a așezat pe pat lângă mine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de limba română, spunându-mi că am talent, talent ce trebuie valorificat. Atât mi-a trebuit! Din acel moment, m-am mutat În prima bancă, chiar lângă ușă și, În clipa În care suna clopoțelul pentru recreație, eram prima care fugea spre ușă. Da. Pur și simplu am fugit! Mi-era teamă! Atunci nu știam că pentru a scrie ceva( poezie sau proză) trebuie să aștepți momentul de inspirație. Mi-a fost teamă ca nu cumva cineva să-mi ceară să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
talent ce trebuie valorificat. Atât mi-a trebuit! Din acel moment, m-am mutat În prima bancă, chiar lângă ușă și, În clipa În care suna clopoțelul pentru recreație, eram prima care fugea spre ușă. Da. Pur și simplu am fugit! Mi-era teamă! Atunci nu știam că pentru a scrie ceva( poezie sau proză) trebuie să aștepți momentul de inspirație. Mi-a fost teamă ca nu cumva cineva să-mi ceară să creez la ordin... când eu știam bine că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se afla acolo, printre ei, poate chiar blondul cu figură de comediant. Dincolo de aparențe, se putea ghici limpede rafinamentul și profunzimea detaliilor din pictură, delicata combinare a culorilor, trasarea și accentuarea liniilor, șlefuirea contururilor. Admirând frumoasa pictură... gândul mi-a fugit Într-un timp trecut, când Încercam să-mi fac drum prin hățișul poeziei. Tipăream cel de-al doilea volum de poezii Clipe arse, la editura Timpul din Iași. Editorul era, nimeni altul decât actualul președinte al U.S.R., Iași. După multe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În jurul orei 9.00. Pentru a putea fi prezentă la prima oră, care Începea la 8.00 fix, trebuia să-mi pun ceasul să sune la ora 4.00, să am timp să mă spăl, să mă Îmbrac și să fug la gară. Somnul de dimineață este cel mai profund și mai plăcut. Îmi era atât de greu să mă smulg din brațele acestei blânde și divine adormiri. Nu de puține ori mi se Întâmpla să pierd primul tren și să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
renunțând În gând de mii de ori la acest proiect. S-a făcut dimineață și zorii băteau În geam, invitându-mă, provocându-mă la necunoscutele zilei ceși etala formele ispititoare. Eram bulversată! Să duc la capăt lucrul Început sau să fug, să mă ascund undeva, să mă pierd Într o nebuloasă, ca mai apoi să iau drumul nefăcutului. Mi-a trecut prin minte să invoc spiritul lui Eminescu ca pe-o rugăciune: „Spirite neprețuit a poetului Mihai Eminescu, tu devenit „locuitor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
două funcții, asimilația și dezasimilația, setate În structura cea mai infimă a celulei (ADN și ARN), asemănătoare tuturor, care va sfârși Într-o formă larvară ca și mine... să primească asemenea apelative? Este o regulă a lor, nu a mea. Fugiți de aici cu aceste inepții! Am o singură fericire: aceea de a fi scăpat de Îndobitocirea totală a spiritului. O, Mare Creator! Lasă-mi, te rog, această mică libertate! Cu ceilalți, facă-se voia lor!. Voi scrie altădată despre viziunea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se mai conturau sub vălul de Întuneric și apoi m-am culcat. În jurul orei 21.00, sună prietenul meu. „Bună seara, maica Valentina!” Cum te simți? La Început, am fost puțin derutată, ca mai apoi să Înțeleg semnificația termenului „maică”. „Fugi de-aici și nici nu mai pomeni!” Să știi că mi-a trecut prin gând, mai demult, dar n-aș rezista În acest lăcaș decât spânzurată! Metaforic vorbind, de metafore și epitete! Era ora 21.30. Mă gândeam cu stupoare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de ani și de vreo trei ani este bolnavă și stă la pat. Eu nu mai am mamă! Eu nu mai am mamă! A Început să plângă, Încercând să-și sugrume lacrimile și suspinele pentru a nu fi auzită. A fugit În bucătărie și, după ce s-a mai liniștit puțin, a revenit, cerându-și scuze. Vă rog să mă scuzați! eu am iubit-o mult pe mama mea. Îmi lipsește tare, tare, mult. De când v-am văzut, am tresărit, deoarece unele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Dacă ar fi știut ce gândesc cu adevărat despre raiul inventat de o mână de negustori iscusiți, care vând și cumpără tot ce se poate, invocând mântuirea În această existență pentru a obține un loc bun la dreapta Tatălui!?.... „Ah! Fugi ispită și lasă-mă cu filozofia ta, În acest moment... Avem timp!” Îmi ziceam În gând. S-a retras grabnic, deoarece era strigată de o altă măicuță pentru a-și continua treaba În bucătărie. Ce să mai spun! M-am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de mâine ce să spun? „Doamne ajută!”, expresie Învățată de curând. Mare e grădina Ta, Creatorule, dar ai lăsat-o pe mâna celor mai „neortodoxe” ființe! Acesta nu este un păcat? Desigur, nu voi primi un răspuns. Și gândul Îmi fuge din nou la fata nevinovată pe care am lăsat-o În poarta mănăstirii... „ Muza lui Baudelaire s-a plimbat Îndelung, fără să sufere, prin această grădină; dar Într-o seară, slabă și moleșită, ea a murit respirând parfumul unui buchet
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de la Dumnezeu să te ajute, El te ajută. Iertarea nu vine poate nici azi, nici mâine, poate întârzia, dar într-o zi ea va veni. Gândul rău să nu-l hrăniți, alungați-l imediat cu un gând bun și va fugi de la voi.” - „Părinții noștri - două candele”). De aici, avem trimiterile biblice, referirile la scrierile Sfinților Părinți, abundența de rostiri proverbiale, tenta generalizatoare cu substrat pedagogic, teologic și moralizator, cât și referirile explicite, la întâmplări sau pilde din Pateric. Astfel, scurtele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
noștri munceau, sărmanii, pe câmpurile colhozului ca să facă numărul de trudozile (zile de muncă), pentru care, la sfârșit de an, primeau cota cuvenită de grâu, porumb, răsărită. Pe drum, nu vedeai om matur, doar bătrâni și copii, dar și aceștia fugeau repede, ascunzându-se la umbră. Copiii aveau toată ziua în grija lor păsările și, dacă aveau ceva animale pe lângă casă, de obicei erau porcii, vacile, se duceau la păscut dimineața cu cireada, iar oile erau la stână sub grija ciobanului
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
le dea mâncare surioarelor mai mici, când mama nu era acasă, să le spele, să le schimbe. Avea grijă de păsări ...multe făcea la vârsta ei. Mama ei era foarte mulțumită de ea și deseori o lăuda și la alții. Fugi repede la bucătărie, unde o găsi pe maică-sa dând cozonacii la copt în cuptor. Îi zise bună dimineața și o întrebă ce să facă. - Cât mai dorm copilele, tu spală covata de aluat, o vom lăsa să se usuce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se rupsese ceva din interior și această ruptură îi producea durere, o făcea să sufere mult. Imediat se pomenise în curtea casei părintești, intră în casă, deschizând ușa la toate odăile, căutând pe mama și pe tata, alergă prin curte, fugi apoi în grădină, unde începuse a cuprinde toți pomii și tufele de vie pe care taică-său le îngrijise toată viața, sperând că, după el, se va îngriji mai departe un copil de al său sau nepot... Își aminti cum
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
gâștele cu bobocii mai încercau să aleagă ceva bun din ea. Vecina se aplecă iute și își umplu mâinile cu mâl și cu viteza săgeții reuși în doar câteva secunde să-l înșire pe rochița ei de sus până jos. Fugi repede și împreună cu cealaltă soră râdeau de fericire că reușise să facă așa faptă. Biata Ioană! Nu reuși nici să priceapă ce se întâmplase! Uluită, umilită, rănită, îndurerată... toate veniseră deodată asupra ei. Lacrimile curgeau șiroi din ochișorii ei. Rochița
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
așezam lângă gard jos și mă uitam ore întregi cum se jucau copiii. Îi consideram fericiți și nu puteam înțelege de ce eu nu aveam voie să intru să mă joc cu ei. Apoi, când copiii plecau la amiază la somn, fugeam acasă ca să văd ce făcea mama. Fratele cel mai mare studia la școala de iluminare culturală din orașul Soroca. Îi plăcea mult muzica. Părinții adunaseră ceva bani și îi cumpăraseră un acordeon. Nu-mi amintesc multe despre el, eram prea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
eu nici nu gândeam pe atunci. Îmi mărturisise că se mândreau cu mine, că aveau încredere în puterile și capacitățile mele și că, dacă nu voi continua studiile, ei mai mult vor avea de suferit. Îmi zise că cei ce fug de greutăți la tinerețe le vor avea, neapărat, la bătrânețe. Mama nu zicea nimic, în tot acel timp cât tata îmi vorbise, ea privea în jos. Doream atât de mult să știu ce gândea ea atunci. A doua zi, pregătisem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de la Dumnezeu să te ajute, El te ajută. Iertarea nu vine poate nici azi, nici mâine, poate întârzia, dar într-o zi ea va veni. Gândul rău să nu-l hrăniți, alungați-l imediat cu un gând bun și va fugi de la voi.” Ne ruga să nu ne îndepărtăm de Sfânta Biserică. Ne ruga să fim atenți pentru a nu fi înșelați de învățături străine Bisericii lui Hristos, să deprindem și copilașii noștri cu Biserica, cu credința și cu rugăciunea. Îmi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care era dascăl, mereu spunea aceste cuvinte: - Nu va termina bine această familie cu atâtea înjurături și blesteme! Nu va termina bine! Crescură mari copiii lor și cei mai mari își găsiră loc prin lumea aceasta, făcându-și familiile lor. Fugiseră cât mai departe de casa părintească, care era pentru ei un loc de care nu doreau să-și lege viitorul. Se trecuse din viață și mătușa Catinca. Ultimul lor fecior, Dumitru, după absolvirea școlii medii cu merite la învățătură, hotărâse
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în câteva clipe, cât durase această mică discuție, câinele dispăruse. Fratele îl căuta mult, dar nu-l găsea nicăieri. Când ajunse din nou la locul unde primise binecuvântarea de la părinte, câinele stătea jos, așezat exact în acel loc. Nici măcar nu fugi când se apropie fratele de el, se lăsă prins fără probleme. Care este concluzia ce ne-o putem face din toate aceste istorioare? Să binecuvântăm! Părinții pe copii și noi toți unii pe alții, căci cuvântul spus are putere. Să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mult suflețelele lor curate și sinceritatea lor copilărească. Ei simțeau aceasta și se adunau în jurul ei ca albinele la flori. Unii din ei se apropiau de masă și lăsau ceva; fie un măr, fie o pară, fie niște prăjituri, și fugeau repede pentru ca să nu reușească doamna profesoară să le întoarcă mica lor „pomană” înapoi. Când suna clopoțelul abia reușea să-i dezlipească de la masa ei și să-i trimită pe la locurile lor. Urma să înceapă o lecție obișnuită de limba franceză
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]