2,915 matches
-
pământ. De gât purta tăblița (titulus) ce arăta motivul condamnării sale, care apoi a fost fixată în partea de sus a crucii. Un soldat aducea cu sine uneltele necesare pentru efectuarea răstignirii: piroane (câte 3 pentru fiecare condamnat), ciocane, sfori, furci pentru a ridica patibulul, alte obiecte precum buretele (menționat în trei evanghelii: după Marcu, Matei și Ioan). Iisus este atât de slăbit, încât nu poate să-și poarte crucea, astfel că pentru a îndeplini această operațiune degradantă, dar indispensabilă procedurii
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
care a fost întins pe bârna orizontală a crucii, cu brațele desfăcute, spre a-i fi fixate mâinile și picioarele (prin străpungere cu piroane), cu capul în sus. Soldații ridicau trupul, cu încheieturile fixate pe bârna orizontală cu ajutorul a două furci și fixau bârna pe stâlpul vertical. Potrivit relatărilor evangheliilor a fost folosită crucea cu patru brațe (crux immisia), la care bârna este fixată la o anumită distanță de vârf. Picioarele îi sunt fixate cu unul sau două piroane. Iisus a
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
ar trebui să treacă prin filtrul unei asemenea comisii, să fie judecat de cineva care ”dădea certificate de bună purtare torționarilor din Piața Universității.” ” Nu vreau s-o fac pe moralistul, nu știu cum aș fi trecut dacă aș fi încăput în furcile de Torquemada ale Monicăi Macovei. Până acum nu am avut astfel de probleme la comisiile cu mâinile curate, de integritate, pentru o Românie curată etc.etc. Sunt, totuși, și eu un om, cu păcatele și calitățile mele. Mi s-ar părea
Vosganian: Comisia Macovei a reușit s-o înlăture doar pe ... Monica Macovei by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41527_a_42852]
-
a păstrat în toate limbile romanice (cf. rom. vânt), iar verbul ventilare numai în unele limbi romanice (cf. rom. (a) vântura). În spaniolă, ventilare a devenit beldar, cu sensul „a vântura cerealele“; din familia sa face parte și substantivul bielda „furcă de vânturat grâul“. În secolul 18, termenul spaniol a pătruns în franceză, unde a căpătat forma bielle; denumea, inițial, un mecanism de la mașinăria numită tarare, folosită pentru a curăța semințele de cereale de impurități, prin cernere și vânturare. Ulterior a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
reprezentant. Gulimănescu ridică receptorul, de față fiind și Dan Bogdan, și, aflând despre ce e vorba, se feri în răspuns de orice preciziune de natură a da de bănuit. - La două? Perfect! Atâta spuse și, punând receptorul la loc pe furcă, reluă convorbirea cu Dan Bogdan pe alte teme, ca și când la telefon vorbise despre lucruri complet străine de preocupările comune ale amândurora. Dan Bogdan și Gulimănescu se mințeau reciproc. La ora două apăru reprezentantul german, care vorbea totuși suficient românește, însoțit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dar acum te-ai găsit, când baterăzboiul la ușă? Primăriile primiră de la guvern ordinul, în care mâna lui Pomponescu avu un rol, să reexamineze bugetele și să le simplifice de tot ce nu este strict necesar. Primarul avu mult de furcă spre a demonstra că fondul pe care-l folosește nu e al primăriei, ci numai administrat de ea, un dar public. Principiul însuși de a colabora cu acest fond părea atins. Evident, primarul reprezenta o forță, care însă nu voia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o întîlnire. Vrei să-ți mai pun cărbuni? — Dacă poți smulge puțin timp din întîlnirea voastră presantă. O trapă de lemn se deschidea spre grămada de cărbuni de-afară. Thaw și Drummond traseră bucăți pe podeaua sălii cazanelor, cu niște furci din lemn prost făcute. Apoi Drummond le puse cu o lopată în cazan și plecară după ce se spălară pe mîini la un robinet din curtea întunecată. Ajunseră în Cowcaddens și intrară într-un gang în care scările erau roase într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bărbat voinic, lăsat pe speteaza scaunului, care fuma pipă. Lanark se uită pe fereastră la acoperișul luminat al unei clădiri de vizavi. La capăt era un dom cu o giruetă strălucitoare în formă de galion. Bărbatul înalt puse telefonul în furcă și zise: — Asta-i tot. Mă numesc Gilchrist. Mă bucur să vă cunosc. Dădură mîna și Lanark observă că are semnul consiliului pe frunte. Se așezară pe scaune lîngă o măsuță, și Gilchrist zise: — Cred că ne trebuie o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
subțire. Se dădeau la muieri, le-ncălecau pe lavițe și le pătrundeau cu viermele negru, ihtifalic, ce li se-ntărîtase prima oară după atâta amar de vreme. Îi încolțeau pe flăcăi în hambare, se fereau cu măiestrie de loviturile deznădăjduite de furcă și-i apucau în cele din urmă de chica făcută măciucă, le smulgeau mâinile și picioarele ca la lăcuste și le rodeau cu dinții ceafa până la os. Murind de frică, mulți săteni trecură de partea moroilor, zdrobindu-și mai întîi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din măsele și zvâcnind din șale, în alte corpuri, din care ieșeau alte corpuri? Nervii le adunau din mușchi și tendoane, din carnea umedă a organelor interne, le duceau prin încrengăturile rădăcinilor către măduva curgând pe sub porțile de triumf (sau furcile caudine?) ale vertebrelor, care le vărsa în delta mirifică din țeastă, și amintirile fără spațiu și timp, fără ochi și urechi, fără gust, miros și pipăit măcar, trăiau acolo, se declanșau acolo într-o succesiune care era însăși țesătura vieții
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era aproape singurul mijloc de câștig. O țărăncuță de operetă ținea în brațe un uriaș, cumva indecent, corn al abundenței. Un țăran cu fustanelă lustruia cu mâneca fierul plugului și-i tot spunea ceva, mânios, muierii de lângă el, care, cu furca-n brâu, își tot muta de colo-colo coșul cu lână de tors. Urma Comerțul, ce închipuise o corabie de scânduri mergând pe valuri de satin albastru, după care venea carul Belelor Arte, pe care un pictor de șevalet își desena
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mereu admirat, mereu apucat de ceafă de cineva, scos din cușcă și plimbat pe brațe, fără să aibă habar că era o anomalie genetică și un simpatic pui alb de panteră, apoi adus la loc, pe când un îngrijitor cu o furcă lungă o ținea la distanță pe mama furioasă. La trei luni începuse să mănânce și cîte-o bucățică de carne și-n curând își găsise stăpâna, în brațele căreia rămânea tot mai des. Când Katarina-l scotea-n fața Circului, pe iarbă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
alamă și părul prins într-un mic coc în creștet. Își aștepta intrarea-n arenă cu brațele-ncrucișate, complet indiferent la foiala dimprejur. Nu-și schimbă nici poziția, nici expresia când prin tunelul fiarelor ieșiră, umiliți, leii, nici când pe sub aceleași furci caudine fură mânați, ca niște oi ciocolatii, puricii. Privea printr-o cută a cortinei, fără să vadă cu adevărat, spectacolul "senzațional" al faimoasei dresuri, purici care săreau de pe-un butoi pe altul, care se strecurau, extraplați, prin fante incredibil
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
strop, o luai la fugă răcnind, trebuia să-ți dea mama apoi cu ulei, ca să nu faci bășică. Darmite să fii în iad și să fierbi întreg în zmoală... Si să mai fie și dracii ăia care te-mpungeau cu furcile... Și să nu mori niciodată, s-o țină așa chinurile alea la nesfârșit... Când se gândea la asta, copilul se chircea în pat și se zvârcolea de parc-ar fi fost chiar în zmoală. Se-ntreba uneori dacă, totuși, păcătoșii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
limitrofe. Gospodăria este o subunitate economico-socială, locul statornic al unei familii. Când tânăra familie hotăra să-și facă o casă, localiza pământul, apoi era chemat preotul pentru a binecuvânta locul și pe gospodari. Casele erau construite fie din lemn „pe furci”, fie din chirpici (amestec de pământ cu paie și apă) și cărămidă. Temelia era din piatră scoasă din Siret sau adusă din Dealul Mare Hârlău, Dealul Heciului. După ce se ridica și se ajungea la căpriori, se punea un prosop legat
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
fi chinuit îndeajuns, Laak avea să primească un vis profetic în care îi apare Ustin, Mântuitorul neamului său, care îi dezvăluie locul unde se află depozitul de unelte. Pentru început, clonelor aveau să li se dea cuțite, topoare, hârlețe. fierăstraie, furci și greble ca să-și poată duce la bun-sfîrșit munca. ― Interesant, mormăi Crey. Dar când vor începe să muncească pentru noi? ― Chiar și într-o desfășurare excepțională de evenimente, așa cum se anunță cea de pe Praxtor, Abația nu deține înregistrări ale vreunor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fu repede iarăși în picioare. Ștergându-și gura cu dosul mâinii lungi și uscate, îi cercetă pe cei cinci oaspeți, abandonați pe locurile unde erau, neajutorați ca niște copii. Pe urmă, fără să le mai dea atenție, desprinse ceaunul de pe furca vetrei stinse acum și îi turnă conținutul într-o ploscă scobită dintr-un dovleac; și-o prinse bine la brâu și azvârli oala într-un colț, peste o grămadă de butuci, făcând-o să scoată un sunet metalic, surd. Bolborosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el ar fi făcut orice pentru a o cuceri. Acum avea ceva, avea un mingan. Curând, poate, ar fi avut un regat și chiar o soție. O preafrumoasă soție. Khaba i se alătură pe calul său. — O să avem ceva de furcă. E un urcuș urât, observă, arătând cu capul spre vechea construcție care domina valea de pe un vârf de stâncă. Balamber știa că prietenul său era, cu siguranță, stânjenit fiindcă în sat se făcuse purtătorul de cuvânt al văicărelilor războinicilor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
umeri. — Nu știu să-ți spun cu precizie, dar cu siguranță, ținând cont și de armata vizigoților, care i s-a alăturat, câteva zeci de mii. Alte miliții se îndreaptă încoace din toate părțile Galiilor. Atila o să aibă binișor de furcă. Cuvintele sale pline de hotărâre nu-l impresionară pe Sangiban câtuși de puțin. Mușcându-și buza, îi aruncă din nou o privire lungă, înghețată. Apoi, pe chipul său masiv se lăți un zâmbet sarcastic — Ah, așa zici tu? rosti pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și de ordinul lui Magister, Sebastianus se ridică de la bivuac, grăbindu-se să-și ia rămas bun. — Vezi, spuse în încheiere Ambarrus, ridicându-se la rândul său, Metronius nu era cu siguranță un bagaud, ba chiar a avut ceva de furcă până să ajungă să se înțeleagă cu noi. Dar era un om dintr-o bucată și foarte viteaz. Și chiar un bun băutor. Deveniserăm prieteni. în sfârșit, un om așa cum trebuie. Cu adevărat, un om așa cum trebuie. în timp ce vorbea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la centru poziția bunicului. Îmi povestește mama, care de-atunci nu a reușit să-și mai spele retina de povara acelor imagini șocante, cum cei mici s-au așezat în căruță, tușa Mița - sora mai mare a mamei, stătea cu furca în fața saivanului, iar nenea Miculeț bătea ostentativ toba. Bunicul le-a opus rezistență cât a putut, iar bunica, fire mult mai aprigă și spirit năvalnic i-a ocărât, ceea ce i-a îndârjit și mai tare, și s-au năpustit asupra
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
întru-totul atitudinea și oarecum spiritul acela descătușat de copil nevinovat, fata pierzându-și echilibrul, iar în cădere plonjând în șanț. Îmi aduc aminte și-acum dialogul consumat și atitudinea defensivă a bunicii: - Tanti Sanda, fata Odesii mi-a dat de furcă; a noastră s-a luat după a-mata, și uite cum arată, ca o murătură. De fiecare dată, Maia intervenea calm și cu o prezență de spirit de invidiat: - Fată dragă, nepoată-mea era în fața casei, a ta trebuia să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mama nu mergeau jumătățile de măsură, pentru copii săi cerea mereu implicare totală, rezultate pe măsură și-o disciplină spartană. La frate-meu, cerințele mamei s-au pliat perfect pe registrul său structural-comportamental, însă cu mine a avut ceva de furcă, până când a realizat că trebuie schimbat ceva în nivelul cerințelor și-n maniera de-a le afișa. Mama a fost o femeie frumoasă, extrem de exigentă cu sine, dar mai ales cu noi, copii săi. Era îngrijită și foarte atentă la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
a devenit realitate. O realitate pe care astăzi încerc, pe măsura posibilităților mele profesionale și senzoriale s-o cultiv copiilor noștri. Așa au fost toți profesorii noștri, de fapt dacă mă gândesc bine, un singur aspect mi-a dat de furcă, la chimie n-am știut niciodată dacă doamna Colibă pronunța în scheme și formule „șase” ori „șapte”. Avea doamna Colibă o certă tendință de juxtapunere în plan auditiv a celor două cifre. Anii de liceu m-au făcut să cresc
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
la centru poziția bunicului. Îmi povestește mama, care de-atunci nu a reușit să-și mai spele retina de povara acelor imagini șocante, cum cei mici s-au așezat în căruță, tușa Mița - sora mai mare a mamei, stătea cu furca în fața saivanului, iar nenea Miculeț bătea ostentativ toba. Bunicul le-a opus rezistență cât a putut, iar bunica, fire mult mai aprigă și spirit năvalnic i a ocărât, ceea ce i-a îndârjit și mai tare, și s-au năpustit asupra
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]