3,503 matches
-
nebun care nu te iubește numai ca să te pedepsești. Draga mea, unde e logica din tot raționamentul ăsta? Și cu ce o ajută situația asta pe Rosa? Alice a tras adânc aer în piept. Se simțea obosită, defensivă și din ce în ce mai furioasă. Știu că eu și Jake n-o să ajungem niciodată la standardul stabilit de tine și de tata. Dar vreau ca Rosa să aibă parte de ceva similar cu siguranța și fericirea pe care le-am avut eu. Mama ei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întâmplat. Ți-ar fi mai bine dacă ai divorța. Toți caii regelui și toți servitori regelui n-au putut să-l repare pe Humpty. —Mulțumesc, mamă, a zis Alice. Apreciez sprijinul tău. Sincer. Mulțumesc foarte mult. Apoi a trântit receptorul furioasă. Capitolul 28tc "Capitolul 28" Hugo se învârtea amărât prin camera pustie a lui Theo. În ultima vreme, venea deseori în camera aia; bărbatul își închipuia că ăsta era felul lui de a se pregăti pentru apropiatul moment când aceasta avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ducă în spate, să-l elibereze pe Theo din chingi, să-l ridice în brațe și să-i miroasă fundulețul ca să se asigure că totul era în regulă. Privirile amuzate ale celorlalți șoferi trebuiau suportate. La fel ca și urletele furioase ale unui Theo care fusese descoperit asupra faptului. Nu, a răspuns Rottweilerul. Nu e vorba de scutece. Ci de faptul că Theo a început să muște, domnule Fine. —Să muște? — Domnule Fine, fiul dumneavoastră a mușcat alți copii. —Vai, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dea nici o atenție băltoacelor. Hugo, care, la rândul lui, nu dădea nici o atenție claxoanelor care răsunau în spate, a continuat să se târască în paralel cu ea, strigând și implorând-o, însă fără nici un rezultat. După câteva minute de marș furios, Alice a cotit-o, dintr-odată, pe o străduță laterală, astfel că Hugo a pierdut-o din vedere. Hugo a continuat să bântuie pe străzi, dar fără nici un succes. Într-un final, acceptând înfrângerea, a parcat mașina fixând posomorât volanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
De ce n-am ascultat-o? s-a lamentat Alice. A avut dreptate în tot timpul ăsta. — Îmi pare rău, Al, a șoptit Jake covârșit. Vreau să spun Alice. Tot ce pot să spun e că am fost nelămurit. Eram nelămurit, furios și înfricoșat. Și, da, mi-am vărsat toți nervii pe tine... și pe Rosa. —Ticălosule! Și m-ai făcut să sufăr atâta din cauza chestiei cu Hugo! Voiai să fugi cu Rosa. N-aș fi fugit, Al. A fost o amenințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vreau să înțelegi e că Tarquin m-a ajutat să gândesc normal. Și cel mai important, a adăugat Jake cu ochii și vocea pline de sinceritate, m-a ajutat să fiu onest cu mine însumi. Alice era acum mult prea furioasă ca să mai poată vorbi. Cum de-și permitea Jake să stea în fața ei și să-i ridice osanale iubitului lui? Femeia s-a uitat împrejur după ceva cu care să-i arunce în cap. Jake, în schimb, îi dădea înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
De la o vreme, se dăduse liber la sodomie, iar legalizarea pedofiliei, așa stînd lucrurile, s-ar fi putut să nu fie decît o problemă de timp, dacă o armată de Antonii nu ar fi atacat Într-o noapte Vaticanul, trecînd furioase peste garda elvețiană și oprindu-se doar la ușa dormitorului papal, trezindu-l pe Pontif - prima oară, după mulți ani, din somn. Unul al rațiunii, ar fi zis Goya. Bunicuța era sigură: dacă Papa ar fi afurisit, neîndurător, toate țările
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de ce. Genunchii i s-au înmuiat și s-a prăbușit pe caldarâm. Din Marian Malciu acea clipă nu a mai conștientizat nimic din ce se întâmplă în jurul său. Nu a auzit nici cuvintele urâte scăpate printre dinți de un bărbat furios, care coborâse din mașina oprită cu greu, după ce trecuse cu peste șapte metri de trecerea pentru pietoni. Țipa și gesticula cu brațele a amenințare, în timp ce se apropia de bietul om căzut pe caldarâm. - Băi, orbete! Băi, chiorule! Băi! De unde paștele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să fie ? mă întrebă Guy cu ochii măriți de excitație. — Pare să fie o stenogramă, i-am răspuns. Guy mai scoase cîteva pagini din aceeași cutie de carton. — Și astea ? — La fel. De la capătul coridorului își făcu apariția un bătrînel furios, împingînd din greu o roabă plină cu cutii de carton, probabil și ele doldora de stenograme indescifrabile. Bătrînelul nu păru uluit cînd ne văzu. Dimpotrivă, ne aruncă o privire prietenoasă de parcă ne-ar fi așteptat : — sunteți de la Spiegel ? V-a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
invită să-l urmăm. — Veniți să vedeți porcăria. Guy se uită la mine așteptînd o explicație. Faptul că îi vorbeam lui Guy în franceză, deși în mod normal ar fi trebuit să fim de la Spiegel, nu-l intrigă pe bătrînelul furios. el avea ceva pe suflet și trebuia să se descarce. ne conduse pe un coridor destul de lung și ne invită să intrăm într-un fel de adăpost antiaerian, o încăpere pătrată, surprinzător de mare și bine luminată de numeroase becuri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
grabă, interesat să ascundă ceva, mai precis extremitățile lor. Pereții păreau ciuruiți de o armă automată, dar de fapt cineva scobise în ei pentru a extrage probabil din interior niște mici obiecte sau dispozitive secrete. — aici am lucrat, spuse bătrînelul furios. aici suntem exact sub sala restaurantului. De aici montam toate microfoanele. Bătrînelul avea un debit extrem de rapid și din cînd în cînd trebuia să-l mai opresc pentru a-i putea traduce totul lui Guy. sistemul de ascultare fusese în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nici carne... Și nici benzi, trebuia să reciclăm aceleași și aceleași benzi de magnetofon. Și ca să le putem recicla, să putem înregistra din nou pe ele, trebuia musai să transcriem repede totul, ca să le eliberăm. Ce muncă ! Ce muncă ! Bătrînelul furios ne deschise o ușă spre un fel de magazie unde zăceau unele peste altele, stivuite, cu un fel de furie încă vizibilă, vreo zece magnetofoane mari, probabil de fabricație sovietică. Pe unele rămăseră fixate rolele din plastic, dar benzile fuseseră
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
le transcrie ea personal... Guy Courtois simți un frison de-a lungul coloanei vertebrale. Cum, toate acele sute de pagini, acele mii de pagini conțineau cuvinte pronunțate de scriitori ? Fraze, conversații, gînduri, emoții resimțite și exprimate de scriitori ? Da. Bătrînelul furios fu categoric. acele cutii reprezentau un tezaur istoric. o comoară de gînduri. Din păcate însă urmau să rămînă în veci niște semne mute. Cum așa, exclamă Guy Courtois. există specialiști în decodificare, pînă și scrierea cuneiformă a fost descifrată, pînă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
hieroglifele egiptene... Poate că secretul hieroglifelor a fost găsit, dar cheia scrierii rapide inventată de doamna masek era pierdută pe vecie. Și doamna masek ? Ce se întîmplase cu doamna masek ? moartă la revoluție. împușcată în cap în Piața Palatului. Bătrînelul furios păru pe punctul de a se sufoca de indignare. Ce căutase proasta în fața Palatului, la manifestație ? ea, care lucra pentru securitate ? ea, care transcria conversațiile scriitorilor pentru serviciile însărcinate să-i reprime ? Bătrînelul începu să tușească din cauza unei indignări interioare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să îndeplinească dorința Anei de a vesti pe mamă-sa că e căsătorit. - Nu m-a provocat, zise el ingenuu, am vrut amândoi. Stănică își trecu mâna prin părul mare, ca un avocat contrariat de contrazicerile clientului său. Aglae sări furioasă: - Ce-asculți tu, Stănică, ce spune el? Nu vezi, săracul, înce hal e? Nici vorbă că l-a atras în casă cu familia ei și l-au strâns cu ușa. - Mă rog, mă rog, insistă Stănică, să ne lămurim. Membriifamiliei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
urlă, nu bate pe nimeni și nici nu aruncă banii la joc. De găsit, se găsesc totdeauna oameni care să certifice tot ce poftești, dar te duci dumneata, ca soră, să declari că fratele dumitale e nebun! - Mă duc! zise furioasă Aglae. - Te duci, dar nu te crede! Vine Otilia, vine Felix, vine Pascalopol, ețetera și declară că totul e calomnie. Asta merge cu babe imbecile, dar cu moș Costache nu, este mai șiret decât credeam. Te faci de râs, prinde
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
detînăr, e mândria mea, ciracul meu! Când a mințit vreodată Stănică, săracul? Evenimentele care urmară nu mai îngăduiră lui Felix să se gândească la Lili și la momentele acestui scurt episod. Dar în casa Aglaei ura se dezlănțui din nou furioasă împotriva familiei de dincolo, și intențiile de împăcare fură din nou abandonate. Titi spusese întunecat, apăsat, ca atunci când vestea că e bolnav de inimă și credea că are să moară, că el vrea de nevastă pe Lili. Aglae, departe de a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
observația și păstră inelul. - Unde sunt banii, întrebă agitată Aglae, unde sunt baniilui? Doar n-a stat fără un ban în casă! Avea o pungă cu el, aia care i-a căzut jos deunăzi. Dar trebuie să fi avut bani. Furioasă, Aglae trânti ușile dulapurilor, trase covoarele, fără să le mai așeze la loc, desfăcu cutiile mari de la masa de joc și de la cea din sufragerie. Peste tot cutii de chibrituri, neîncepute, pachete de tutun, creioane, meticulos strânse, nimicuri. - El ținea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doar pentru a râde c-o mai imensă nerușinare de ea, de Dorina. - Ia ieși de acolo, fă, căcăreazo de muscă! Că rad la botul tău două palme, de-ți umblă fălcile, stînga-dreapta, ca la mașina de scris!... Când e furioasă, pufoasa Dorina reușește să imite splendid jargonul de cioflingar al fratelui său - căruțașul Luță. Pe de altă parte, nici Tereza, care nici ea nu e vreo proastă, nu iese. O fi ea o angajată mai nouă, dar, de două luni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
toată ora ea să predea și din acest diferend nu puteau ieși, decât ei să stea în spate la taifas iar ea cu francezii s-au dus mai în față. Clasa era mică și el râdea tare și zgomotos ea furioasă a găsit la îndemână un pix pe care i-l aruncă direct în frunte și îl întreabă: - Ți-a plăcut ? - Da,da, aveți o țintă grozavă! îi răspunde admirativ masându-și lovitura și urmărindu-i traseele atent. Au râs toți
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o bicicletă stârneau colbul în urma lor mergând nesiguri. Un bețivan bălăngănindu-se urina din mers, în zigzag. Probabil se grăbea spre altă cârciumă. O pasageră ofensată intră precipitată în compartiment. Erau singuri pe culoar și femeia îi aruncă o privire furioasă care-i rămase impregnată mult timp în caruselul amintirilor. Laur plecă privirea luându-și toate vinile asupra lui dar totuși zâmbi enigmatic imaginându-și revolta femeii la vederea scenetei: -Ăștia sunt bărbații! Își închipuia că-și spunea femeia, șocată pe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și două lacrimi uriașe care se revărsau printre gene. Izbucnește revoltată aproape plângând: - Vai domnul Marinică, cum puteți vorbi așa ceva? Și a fugit rușinată spre casă. - Ești insuportabil, cum naiba poți vorbi în halul ăsta cu un copil! intervine Flora furioasă. Dar Marinică continuă pe același ton întărâtat. - Te fu..e bine, șchiopul ăla al tău? - Da! Răspunse Flora sec, realizând că el poate continua la nesfârșit cu limbajul de mahala. - Nu vezi că te-ai umplut, miroși și tot mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Valurile se zbat printre ei, câteodată trec mânioase pe deasupra lor. Simte prin tălpi nisipul măcinat cum se scurge neîncetat ca dintr-o clepsidră uriașă. Apa sapă întruna în jurul lor, îi poate acoperi însă nu îl interesează are picioarele puternice, valurile furioase plonjează și huruie neîntrerupt. Deodată marea hotărâtă îi protejează. Zbuciumul ei s-a astâmpărat pe neașteptate. Au nimerit într-o depresiune de ape liniștite înverșunarea apei care clocotește în ceață s-a potolit. Un abur ușor se ridică peste ei
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
încruntată. Îl zgîndări: - Auzi cum nechează... O dușmănie necunoscută îi cuprinse inima lui Paraschiv. Îi venea să se ridice și să lovească geamul cu cotul, să-l spargă și să strângă muierea de gât. Auziră și geamătul bărbatului, întărîtat și furios, plin de bucurie și de mânie. Și totul se stinse într-un țipăt ascuțit. Cerul era alb. Bătea vântul. Ucenicului u amorțiseră mâinile. Din casă nu se mai auzea nimic. Paraschiv își aminti chipul Didinei, dinții ei deși, buzele pline
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
intrau pe ulițele noroioase de Ungă Ateliere. Din curți, se alăturau alte cete. Ogarii ceferiștilor aveau picioarele subțiri și lungi și capetele ascuțite. Grămada neagră și lățoasă a celor din groapă se strângea lângă șef, aruneîndu-se spre namilele murdare. Erau furioși și întărîtați. Muierile ieșeau cu prăjini, să-i alunge. Aruncau după ei cu lături, să-i despartă. Când cădea noaptea, treceau Grivița tot fugind. Șina Constanței era aproape. De la canton săreau zăvozii celui ce schimba macazurile. Tăiau apoi liniile albe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]