10,535 matches
-
problemă României - este o preocupare majoră pentru multe state care observa cu îngrijorare că școala nu pregătește cum trebuie tinerii pentru piața muncii. România are însă o problemă specifică ce ține de etică: toleranță la toate nivelurile față de plagiat și furt intelectual. Elevii copiază la examene, studenții plagiază lucrările de licență (sau le cumpără gata făcute), profesorii înșiși plagiază. Există în acest moment două decalaje majore și care ne vor afecta cu siguranță în viitor: cel dintre copiii din mediul urban
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
curată, fără încărcături sentimentale. Fără propoziții lungi, care să abată atenția cititorului obosit de la esență. Aș putea să încep cu un capitol despre CINSTE. Și cum să exemplific mai bine decât scriind despre hoți? Aproape că îi iubesc. Pedeapsa pentru furt fără violență se aplică, în Stațiune, doar dacă cel acuzat e prins asupra faptului. Așa am stabilit printr-o Ordonanță. În felul acesta, prin necinstea câtorva indivizi, întăresc vigilența unui oraș. Sau voi scrie despre ADEVĂR. Filozoful va fi singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Atunci, de vrei să Îți fie predată? Cu siguranță, nu fiindcă e vrăjitoare, zise el apropiindu-se ceva mai mult. Călugărul pălise. — De ce o acuzați? Îl presă mai departe. Spune-mi ce i se impută cu adevărat! — O acuzăm de furt. Fruntea priorului se Încruntă. De furt? Parcă revăzu inelul de aur pe care Teofilo i-l Încredințase și care acum era ascuns În chilia de la San Piero. La fel cu altele care circulau prin oraș, după cum Îi dezvăluise messer Falvio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
predată? Cu siguranță, nu fiindcă e vrăjitoare, zise el apropiindu-se ceva mai mult. Călugărul pălise. — De ce o acuzați? Îl presă mai departe. Spune-mi ce i se impută cu adevărat! — O acuzăm de furt. Fruntea priorului se Încruntă. De furt? Parcă revăzu inelul de aur pe care Teofilo i-l Încredințase și care acum era ascuns În chilia de la San Piero. La fel cu altele care circulau prin oraș, după cum Îi dezvăluise messer Falvio. Și extraordinar de asemănător cu bijuteriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
San Piero. La fel cu altele care circulau prin oraș, după cum Îi dezvăluise messer Falvio. Și extraordinar de asemănător cu bijuteriile Antiliei. Se putea oare să nu existe nici un secret Îndărătul originii sale misterioase, ci doar banala șiretenie a unui furt? Era prea de tot. Așa ceva nu se putea. — Ce vrei să spui? Întrebă, ca să câștige timp, pe când evalua acest nou fapt. — Femeia e În posesia a ceva ce aparține Bisericii. — Despre ce-i vorba? Noffo rămase o clipă stânjenit. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-mă. Acum putem să ne Întoarcem la treburile noastre? Da, acum puteam, inima mi-era mult mai ușoară decât Înainte, cu toate că, poftim, altă nenorocire pe capul meu: mă Încerca un sentiment de vinovăție față de Eva pentru bănuiala mea stupidă cu furtul pistolului. Probabil că se și vedea sau poate că doamna psiholog nu-și pierduse cu totul reflexele profesionale - fapt este că mi-a zâmbit Împăciuitoare: - Nu trebuie să-ți faci probleme, de la un punct Încolo, raționamentul tău a fost bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
raftul bibliotecii mele. E o intruziune, s-ar părea că nu are nici o legătură cu mine țsăpunul se muia de căldură În buzunarul lui Leopold Bloom). Să zicem că sufăr de un fel de cleptomanie culturală și am comis un furt involuntar; dar de ce din toate momelile lui Ulisse eu am pus mîna, cu ochii Închiși, tocmai pe bucata asta de săpun, așa cum tînărul orb, deși o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeași Întretăiere de drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Harriet care spunea că fuseseră deja vândute - cu mult înainte ca jaful să aibă loc. 20tc "20" M-am oprit în fața casei lui Harriet și am stat așa câteva momente, încercată de un sentiment de vină. Imediat ce am aflat despre furt, am presupus că Nat este la mijloc - Nat, care purtase o haină de ploaie asemănătoare cu cea din descrierile lui Harriet, ale cărui afaceri erau înconjurate de mister și care nu a mai arătat nici un interes pentru arta modernă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
au prins de alte picturi sau poate au fost zgâriate. Oricine acceptă mici pierderi. Nimeni nu avea să observe că lipsesc tablourile. Cearcănele negre de sub ochii lui Harriet păreau că s-au adâncit. —M-am întrebat de ce vrei să regizezi furtul, am continuat, dar după aceea mi-am adus aminte că la deschidere Shelley mi-a spus că vrea să facă inventarul în câteva săptămâni. De obicei asta nu se întâmplă decât prin august, nu? Până atunci ai fi fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cârcă câteva tablouri care lipsesc de ceva vreme. Dar asta venea prea curând. Nu puteai să-ți asumi riscul să te întrebe cineva de Guthrie - fața te-ar fi trădat imediat. Așa că te-ai decis să pui la cale un furt. Ce zici de asta? Harriet a șoptit ceva ce nu am înțeles. A spus din nou: Nu am fost eu. —Fii sinceră, Harriet, am spus tăios, dacă nu ai fost tu, atunci cine? E scrisul tău pe carduri și erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
așa ceva, și imaginează-ți cum ar fi la poliție. —La poliție? a repetat Harriet, ca și cum nu mai auzise cuvântul ăla până atunci. Bineînțeles că la poliție, femeie proastă. M-am oprit în dreptul ei și am privit-o amenințător. —Ai comis furt și nu doar o dată - pentru care ai putea pleda drept impuls de moment. Ci de trei ori. Dacă ar ajunge la tribunal, ai fi închisă. Nu e doar un joc care a dat greș. Dacă agenția de asigurări nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de asigurări nu ți-ar fi crezut povestea, Shelley și Judith ar fi fost într-o stare de șoc, urmau să datoreze cinșpe’ mii de lire. Și dacă nu ai fi intrat de la început în panică, luând decizia să înscenezi furtul, ar fi scris tablourile pe care deja le furaseși ca fiind lipsă și nu ar fi recuperat nici un ban pe ele, pentru că nu ar fi fost trecute la pierderi. Nu cred că te-ai gândit de două ori la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
direct la Shelley și la Judith, iar ele se vor duce direct la poliție. Nu eram așa de sigură de asta pe cât părusem. Shelley și Judith probabil că ar mușamaliza totul; mă îndoiesc că agenția de asigurări le-ar plăti furtul comis de unul dintre angajați. Dar nu aveam de gând să-i spun lui Harriet asta. Am văzut-o cum i-a înghețat sângele în vine când a auzit de poliție. Eram satisfăcută. — Deci ne-am înțeles? am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dat seama că au dispărut câteva. Paul i-a spus să-și revină, dar ea era din ce în ce mai rău, așa că într-un final el a zis... Am întrerupt-o pe Judy. începuse să mă calce pe nervi cu vocea ei miorlăită. Furtul înscenat. Știu despre el. —Aah! Părea dezamăgită. —Oricum, mi-am dat seama ce sunt când mi le-a dat să le ascund, dar nu i-am spus că știu. Apoi mi-a spus că pleacă cu Claire. Eram deprimată, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la braț, nu crezi? —De ce? A, da, înțeleg. în ciuda felului în care l-a lucrat pe Paul, Judy rămâne o hipioată nebună. —Judy, am spus îngândurată, când ai ascultat, Paul sau Harriet au spus ceva în legătură cu Lee? Care știa de furt? Sau mai târziu, a spus Paul ceva despre asta? Judy a negat. Apoi și-a dat seama de ce întreb. A căscat ochii. — Doar nu crezi că... — Nu mai știu ce să cred. Judy tot a șoarece arăta. Dar acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
astea nenorocite înapoi. în seara asta, cu toate astea la mine, mă simțeam ca un traficant de lucruri furate. Mă întrebam dacă să-i spun lui Nat despre tablouri. El probabil ar găsi amuzant faptul că l-am bănuit de furt - și el avea un simț al umorului mai ciudat, la fel ca mine. A apărut câteva ore mai târziu cu obișnuitul bax de bere. —Doamne, zise el, tu nu-ți citești niciodata corespondența? Uită-te la toate gunoaiele alea. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
jignire plină de amărăciune mă îndepărta de Sonia cea vie imediat ce mă încerca gândul că trebuie să-i câștig iubirea. Nu puteam să-mi explic prea bine acest simțământ, dar știam că, dacă fata iubită m-ar fi bănuit de furt pe mine, un om cinstit, exact același simțământ de jignire amară m-ar fi oprit de la o explicație înjositoare în fața ei. În schimb, mi-ar fi fost foarte ușor să fac acest lucru în fața oricărei altei femei care-mi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ai aplicat-o tu, dacă nu ți-e cu supărare? La ce cazuri? Sunt curios să aflu. Vasilică își scoase chipiul și începu să se scarpine după ceafă. Oftă și spuse privind încurcat în pământ: Am avut două cazuri de furt. Zi mai departe! îl îndemnă Cristi văzând că acesta se oprise. Era vorba de o bicicletă. Dispăruse din curtea casei, unde o lăsase copilul iar părinții reclamară furtul la poliție. Eu mă ocupai de acest caz și-l rezolvai mintenaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Oftă și spuse privind încurcat în pământ: Am avut două cazuri de furt. Zi mai departe! îl îndemnă Cristi văzând că acesta se oprise. Era vorba de o bicicletă. Dispăruse din curtea casei, unde o lăsase copilul iar părinții reclamară furtul la poliție. Eu mă ocupai de acest caz și-l rezolvai mintenaș. Pe la prânz făcură plângerea și, până seara, lămurisem tot misterul. Bravo! Nu fusese vorba de nici un furt. Loaza avea nevoie de bani. Ăi bătrâni nu voiau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dispăruse din curtea casei, unde o lăsase copilul iar părinții reclamară furtul la poliție. Eu mă ocupai de acest caz și-l rezolvai mintenaș. Pe la prânz făcură plângerea și, până seara, lămurisem tot misterul. Bravo! Nu fusese vorba de nici un furt. Loaza avea nevoie de bani. Ăi bătrâni nu voiau să-l lase să meargă la bâlci, așa că el vându bicicleta unui alt puști de pe maidan. Banii îi cheltuise pe dulciuri și alte chestii dar apoi, când se întorsese acasă, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lase să meargă la bâlci, așa că el vându bicicleta unui alt puști de pe maidan. Banii îi cheltuise pe dulciuri și alte chestii dar apoi, când se întorsese acasă, i se făcu frică de taică-său și inventă povestea asta cu furtul. Complicat caz! zâmbi Cristi. Râdeți de mine! Nu râd, măi Vasilică. Era vorba de metodă, spuse Pohoață ușor vexat. Voiam să vă spun că pusei pe hârtie toate posibilitățile și mă apucai să le tai pe acelea care nu stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
podea, întinzând-o în fața dulapului de lângă perete. Se ridică pe vârfuri, încercând să ajungă la sfeșnicele de deasupra. Nu reușesc, se întorsese ea spre Cristian, ajută-mă! Ce vrei să faci? Vreau să iau sfeșnicele. Nu se poate! Ăsta e furt. Da, și de la cine le furi? Calistrat nu mai este și nici rude în viață nu mai are. Nu contează, nu sunt ale noastre. Ba da! Sunt ale paznicului. Acum tu ești paznicul deci sunt ale tale. Halal paznic! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
episcopii și mitropoliții. Robii țigani și tătari se conduceau după „dreptul robilor”, deosebit de „dreptul românesc”, puteau fi vânduți, de regulă cu întreaga familie, puteau fi bătuți și omorâți de stăpânăii lor. Chiar după eliberarea lor din robie, țiganii bănuiți de furt (o faptă nedovedită) erau bătuți în mod barbar de către organele comunale, așa cum s-a întâmplat în Lunca cu fierarul țigan Cararău. Când s-a întâmplat de a lipsit ceva de la curtea boierească „a căzut păcatul pe bietul Chifor” care a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de prime vărsate în contul unor companii de asigurări - private sau publice -, substitute ale impozitelor, care vor scădea substanțial. Aceste companii de asigurări vor pretinde clienților nu doar să-și plătească primele îpentru a se asigura contra bolilor, șomajului, decesului, furtului, incendiilor sau a altor cauze de insecuritate), ci, în plus, vor verifica periodic ca aceștia să se conformeze unor norme pentru reducerea riscurilor ce vor trebui acoperite. Treptat, ele vor ajunge să dicteze norme la nivel planetar îce să mâncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
oferite de comerțul și industria care au contact direct cu strada, a căror atitudine temătoare avem datoria s-o respectăm, de vreme ce acestea sunt ramurile de activitate profesională care au mai mult de pierdut și, invariabil, pierd, în spargeri de vitrine, furturi, jafuri și sabotaje. La ora șapte fără două minute, cu expresia și glasul de doliu pe care le impuneau împrejurările, la televiziuni și radiouri crainicii de serviciu anunțară, în sfârșit, că șeful statului avea să vorbească națiunii. Imaginea următoare, introductivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]