4,454 matches
-
el o gură și simți că are probleme cu înghițitul. Sally încuie ușa și se așeză pe pat. întinse apoi o mână și-l trase pe Henry spre ea. — Trage-mi-o, dragule de Henry! zise ea și-și ridică fusta. Fute-mă, iubire! Trage-mi-o să-mi zboare chiloții de pe mine. Asta ar fi puțin cam dificil, comentă Wilt. — O! De ce? — Păi, în primul rând fiindcă, din câte se pare, nu porți așa ceva și apoi de ce-aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Pur și simplu ți-e frică, zise ea. Ți-e frică să te simți liber. — Liber?! Liber?! zbieră Henry, încercând să deschidă ușa. încuiat într-o cameră cu soția altui bărbat?! Asta-i libertate? Probabil că glumești. Sally își trase fusta în jos și se ridică și ea. — N-o s-o faci? — Nu, spuse Wilt. — Ești cumva un drag sado-maso? Mie poți să-mi spui. Sunt obișnuită cu dragii sado-maso. Gaskell e un adevărat... — în nici un caz, sări Wilt. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mai bună soluție. în cele din urmă, trăgând cu frenezie de picioarele păpușii, o scoase afară și o întinse pe pământ. Apoi intră înapoi în mașină ca să-i caute peruca. O găsi sub banchetă și, după ce îi netezi la loc fusta lui Judy, ca să nu dezvăluie chiar atât de multe, îi aranjă peruca pe cap. Se uită de jur împrejur prin parcare, spre barăcile constructorilor și spre clădirea principală, dar nicăieri nu se vedea nimeni. Terenul era liber. Apucă păpușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zăcea întinsă acolo sau că eu am zis nu? Că tu ai zis nu. Wilt se uită neîncrezător la inspector. — Ciudat? zise el. Ciudat? Să zicem că intră o femeie aici, se aruncă pe spate pe masa asta, își ridică fusta și zice „Fute-mă, dragule, trage-mi-o până îmi sar capacele!” V-ați arunca pe ea și-ați striga „Ura! Hai s-o facem, gagico!”? Asta înțelegi dumneata prin a nu fi ciudat? — Iisuse Hristoase! se văită inspectorul. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
din ele. Sunt la fel, sunt toate la fel, domnule! Bani prăpădiți, domnule... Dar domnul înalt, cu părul și barba și mustățile albe, perfect tăiate, nu o auzea. Nu auzea nici ciocănitul allegro al tocurilor pe caldarâm. Nu vedea curcubeiele fustelor fâlfâind în vântul subțire, luciul scurt al ciorapilor aurii sculptând în aer picioarele fus ale păsării flămânde, primăvara. Nu auzea, nu vedea nimic distinsul domn, cufundat în răsfoitul ziarelor. — Așa e omul, uită repede, se auzi iarăși vocea bătrână. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era încă lumină și ziua era plină, puternică, agresivă, cu miile de guri și găuri deschise, flămânde. Cândva, ajunse în centru, în stația de tramvai de la Rosetti. Tramvaiul tocmai venea, uruind. Treapta era prea înaltă pentru pasul ei mic și fusta prea îngustă. Iritată, dădu un brânci gentuței de piele, se încordă, se agățase, strângea bara, gata, era sus. Tramvaiul aproape gol, doar câțiva pasageri. În față, un tânăr ciufulit, cu obrazul bubos, citea, foarte excitat, dând din picioare, o revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tocmai voia să ridice privirea, când vocea ghidului se înălță, brusc, peste tonalitatea obișnuită. — A, iată tovarășa secretară. Înseamnă că ședința biroului executiv s-a încheiat. Iată, puteți vorbi chiar cu tovarășa... Lângă dactilografă aparuse o gospodină scundă, modest îmbrăcată. Fustă groasă, gri, jachetă de lână tricotată, albastră. Ochelari, nas lung, păr puțin, încâlcit. Întindea o mână mică, umedă, cu unghiile tăiate până la carne. — Ați venit, desigur, tot pentru noua lege. Este o măsură de stat, n-o pot discuta... Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vedere, să-i recunoaștem, o întreb pe leșinată. Vai, tovarășe Toma, cum vorbiți tov Toma? Doar știți, la noi, sexualitatea este atât de, atât de... Nu de sexualitate e vorba, madam, nu fă pe proasta. Mâncărimea din pantalonii și de sub fustele Patriei știm noi cum clocotește, nu despre asta e vorba. De ce se ascund, asta întreb. Că doar mata știi, de la fața locului. Ei, tovarășul Toma... Marcel spune că asimilarea... nu erau acceptați nici așa, nici așa... dar acum, acum... Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lumina zilei, se diversifica și se contrazicea și se potența prin acrobațiile după-amiezelor lungite în noapte, până în zori. Rareori, însoțea vreo pițipoancă în curs de dezvoltare. Un paj chel și volubil, întreținând alertețea, mulțumit cu surâsul pisicuței, înviorat de briza fustelor lungi și plisate. Un sezon întreg se dedicase, totuși, statuarei soții a maiorului! Studia cicatricea de la sprinceana sotului sau a sotiei? Se împrietenise și cu mustăciosul artilerist, ieșeau în trei, parcă pentru a oficializa scandaloasa legătură pe care localnicii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bravo. Să vii vineri. Vivi Ionel revine vineri la consult. Acum, să intre Vlădescu Dragoș. Ușa deschisă inchisa, a intrat Vlădescu Dragoș: nepoata lui Gulliver. Fața enormă, dospită, rotundă, umedă. Gura mare, roșie, ochii holbați. Părul cânepă, strâns în coc. Fusta trasă sus, peste burtă, dezgolind coloanele abundente ale picioarelor albe și umflate. Sandale, laba piciorului imensă. Piciorul, un corp în sine, independent. — Dumneata? — Pentru soț, Vlădescu Dragoș. Doctorul Marga caută dosarul Vlădescu Dragoș, îl găsește, se adâncește în lectură, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe cea veche. Pe vremuri, avea părul bogat și lung, revărsat; era fardată, purta bijuterii masive, câte un inel pe fiecare deget, și se îmbrăca flamboaiant, inventiv și neortodox: cizme de piele verde și papuci chinezești, jachete de motociclist și fuste de mătase, mănuși de dantelă și eșarfe țipătoare, un stil pe jumătate punk, pe jumătate elegant care părea să exprime spiritul ei tineresc și sfidător. Acum, prin comparație, arăta de-a dreptul îngrijit. Părul îi era aranjat într-o tunsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sfidător. Acum, prin comparație, arăta de-a dreptul îngrijit. Părul îi era aranjat într-o tunsoare scurtă; nu avea pic de fard, cu excepția unei ușoare umbre de ruj pe buze; iar îmbrăcămintea îi era convențională până la cel mai mic amănunt: fustă albastră, plisată, pulover alb de cașmir și o pereche de pantofi maro, cu toc, banali. Fără cercei, doar cu un inel pe al patrulea deget de la mâna dreaptă și fără nimic la gât. Tom a șovăit să îi pună întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
avut cinci sau șase ore să folosească buda și li se pare că fix ACUM e cel mai bun moment? Uitându-mă prin hublou, pot să văd Ireland’s Eye pe ocean, așa că suntem foarte aproape. Cineva mă trage de fustă și mă întreabă dacă barul mai e deschis. Mă uit la el de parcă ar fi nebun de legat, apoi alerg spre scaunul meu și îmi pun centura de siguranță. Buf. Aterizăm. Le zâmbesc larg pasagerilor, și ei ne spun ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
apoi să-mi scot uniforma înainte să mă bag în pat. Poate nu vi se pare mare scofală, dar credeți-mă că după un zbor transatlantic, orice necesită un minimum de energie, cum ar fi să-ți scoți jacheta, bluza, fusta, dresurile și o eșarfă, pare tortură curată. Nu ar trebui să vă spun asta, ca nu cumva să mă credeți leneșă, dar, atunci când eram la școală, uneori mă culcam îmbrăcată în uniformă doar ca să pot dormi mai mult dimineața. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
foarte drăguță. E de firmă, bine croită și vine bine. Și cel puțin noi nu trebuie să purtăm pălărie, ca la alte companii aeriene. Trebuie să spun că m-aș simți puțin ciudat dacă aș purta o pălărie sau o fustă înflorată. —OK, unde mergem? — Mor de foame, spune Amy mângâindu-și abdomenul plat. —Să mergem în partea cu resturante, propun eu. Așa, dacă tu vrei mâncare italienească, eu pot oricând să-mi iau chinezească. Zonele astea sunt cea mai mișto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că nu ar trebui să mă compar cu ea, dar nu pot să mă abțin. După ce că avea un corp care putea să rivalizeze cu al lui Elle McPherson, mai avea și o coamă bogată de păr lucios și purta o fustă aurie minusculă, cu paiețele, care ar fi putut trece drept curea. Sunt îngrijorată. Dacă apar într-o pereche de blugi comozi și o bluză neagră, pe gât, Adam n-o să fie impresionat, nu-i așa? Doamne, uneori îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că au tot felul de reguli stupide despre ce ai voie să porți, de care eu habar n-am avut, și un babalâc era să facă apoplexie când m-a văzut În blugi. Așa că a trebuit să-mi găsească o fustă și o pereche de pantofi din ăia bociocănoși cu crampoane. Și, dup-aia, când am ajuns pe teren, n-am fost În stare să lovesc mingea. Și nu mă refer la faptul că n-am putut să lovesc mingea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
roz decoltate, cu găuri mari. I se vede pur și simplu sutienul. — E... super, reușesc să articulez În cele din urmă. E nemaipomenită ! — Nu-i așa ? Îmi zâmbește fericită. Și am făcut-o atât de repede ! O să-mi fac și fustă asortată. — Bravo, spun stins. Ești foarte talentată. — Ei, nu e mare lucru. Plus că-mi și place. Zâmbește modestă și-și pune jacheta. — Dar zi de tine, adaugă În timp ce traversăm. Ai avut un weekend plăcut ? Pariez că da. Pun pariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă enervează. Planul era ca eu să fiu cea care Îl așteaptă pe el. Trebuia să mă găsească așezată cu fundul pe un teanc de cărți, pe care aveam de gând să-l aranjez rapid, cu picioarele Încrucișate și cu fusta ridicată un pic, seducător. Ei, asta e. — Bună, zic, cu același glas răgușit. — Bună, spune Connor, Încruntat. Emma, ce e chestia asta ? Am o dimineață foarte plină. — Am vrut doar să te văd. Cât mai de aproape. Împing ușa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
E un pic cam dezordine... — E foarte drăguță. Foarte primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii cu clinchet atârnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un colț al acesteia și la fusta cea nouă care stă atârnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zâmbind. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sforțez să-i zâmbesc. Sunt deja mult mai bine. Dar evident că e tot o minciună. Nu mă simt deloc mai bine. În metroul spre casă, lacrimile Îmi șiroiesc pe față, una câte una, aterizându-mi În picături mari pe fustă. Lumea se uită la mine, dar nu-mi pasă. De ce mi-ar păsa ? Am trecut deja prin cea mai penibilă experiență imaginabilă; ce contează că se mai zgâiesc la mine și alte câteva persoane ? Mă simt atât de proastă. Incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
au venit părinții tăi să te vadă ! Nu. Nu-mi vine să cred. Nu-mi vine să cred. Părinții mei mă așteaptă lângă birou. Tata e Îmbrăcat Într-un costum elegant gri, iar mama Într-un sacou alb și o fustă bleumarin și au Între ei un buchet de flori. Toți cei din birou se uită la ei, de parcă ar fi vreo creatură rară și exotică. Nu, retractez. Toți cei din birou s-au Întors acum cu capetele spre mine. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
amorțit ca lemnul. Zina se lăfăia pe vreo trei locuri, cu capul pe umărul meu și picioarele pe pervazul geamului. În lumina de pe peron i se disting labele picioarelor cu unghiile lăcuite, gambele sângerate de pișcăturile de țânțari, dezvelite din fusta de blugi - mai sus e în umbră, dar am avut tot timpul s-o observ în orele trecute ca să-i fac portretul din memorie. E înaltă sub un metru șaptezeci, față cu o conformație rotundă copilăroasă, unghiul drept dintre bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
financiare, nu? — În principiu... nu știi niciodată. E mai bine să fii pregătit. Cred că ai dreptate... spune Suze cu îndoială în glas. Și bluza asta? Scoate un umeraș. Și asta e nouă! Asta e pentru emisiune, răspund prompt. Și fusta asta? — Pentru emisiune. Și pantalonii ăștia noi? — Pentru... — Bex. Suze se uită la mine, mijindu‑și ochii. Câte rânduri de haine trebuie să porți în emisiune? — Păi, zic defensiv. Am nevoie și de câteva de rezervă. Suze, e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de un amestec de glasuri de fete care trăncănesc simultan. Fenny nu face un pas fără un alai de însoțitori gălăgioși. E ca o variantă de bonton a unei zeițe a ploii. — Bună! zice, năvălind în camera mea. Are o fustă de catifea roz foarte mișto de la Whistles, de care am și eu, dar o bluză maro cumplită, de Lurex, cu guleraș. Bună, Becky! Vii diseară? Nu, în seara asta nu pot, spun. Am de lucru. — A. Fenella se botoșește, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]