99,031 matches
-
Copou, spre casă... Dan îmi dăruise o geacă și o cămașă faină, mai trebuia să-mi cumpăr blugi și mi-aș fi schimbat look-ul, să o nenorocesc pe mogîldeața aia cu ochi verzi cît farfuria, să cadă lată... mă gîndeam că ea habar n-are de povești de astea... de primăvară... cu securitatea... și e bine că nu știe... eu încă n-am scăpat de obsesie... mi se face deodată frică... cred că toți mă filează... așa am pățit și
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
de contagioasă... o bucurie intrinsecă, a trupului ei tînăr și elastic, necunoscător de boli, de griji, de faptul că undeva... departe... foarte departe... se află un final neplăcut, inevitabil, pe care te decizi cu greu să-l accepți, să-l gîndești... măcar să-l gîndești... Băi, zice, nu fi sinistru... mă evapor automat... zbang la domiciliu' personal, la mama! Și iar să reîncep, retoric, afectuos... Fratele meu iepure... a fost odată ca niciodată... o să-ți îndrug chestii de cînd eram adolescent, copil
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
bucurie intrinsecă, a trupului ei tînăr și elastic, necunoscător de boli, de griji, de faptul că undeva... departe... foarte departe... se află un final neplăcut, inevitabil, pe care te decizi cu greu să-l accepți, să-l gîndești... măcar să-l gîndești... Băi, zice, nu fi sinistru... mă evapor automat... zbang la domiciliu' personal, la mama! Și iar să reîncep, retoric, afectuos... Fratele meu iepure... a fost odată ca niciodată... o să-ți îndrug chestii de cînd eram adolescent, copil, tînăr... Umblam ca
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
un fel de dispreț și ură mocnită față de societatea de consum occidentală, iar pe de altă parte ideea grandomană că Rusia e mai acătării. Trebuia să înțeleg că spiritualitatea rusească este superioară spiritului comercial și materialist occidental. Am reacționat imediat gîndind, mai întîi, că sărăcia în forma ei agravată care e mizeria constituie o străveche experiență grea. Cred c-a fost lotul multora în toate societățile. O atestă îndeajuns fie și numai numeroasele povești populare cu omul sărac care n-are
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
detașare de bunurile materiale era în trecut în bună parte reflexul strict al stării economice și în nici un caz un monopol al sufletului rus. Introducerea mă pregătise să aud vorbindu-se de virtuțile sufletului rus încercat de mizerie și mă gîndeam deja cum în povești sărăcia și virtutea sunt cel mai adesea îmbinate. Cînd colo surpriză: nu despre noblețea spiritului rus vorbește autoarea, ci despre felul cum înrăiește mizeria și cum strică aceasta relațiile dintre oameni. Autoarea vorbește despre un om
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
cum strică aceasta relațiile dintre oameni. Autoarea vorbește despre un om sărac - om înrăit, om degradat moral, om de lumea a treia, victimă aiurită sau ins violent gata să bage cuțitul în semen. În lumina nouă a precizărilor, m-am gîndit că introducerea era încă mai lipsită de rost decît mi se păruse la început, dar că francezii o vor fi ascultat probabil cu bunăvoință. Aici în Franța, am fost izbită de noțiunea de "charme slave" și am auzit oameni eminenți
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
care am trăit în România și totodată am citit și marii scriitori ruși, farmecul și măreția puternicii țări vecine din răsărit rămîn noțiuni în parte tulburi și contestabile. Situația geografică și experiența istorică mă fac să mă întreb cum ar gîndi francezii dacă ar fi fost în locul nostru, dacă potrivirea dintre introducerea autoarei și sensibilitatea franceză nu e cumva decît un gest de politețe cam ipocrit pentru cea din urmă. (Ianuarie 1995) Longevitate Vizitam la Paris, de cîteva ori pe lună
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
cu alții, care, la vîrste și mai înaintate, rămîn valizi și cu mintea aproape întreagă. Bucuria pe care o avea cînd mă vedea, firicelul de comunicare între noi, îmi întreținea sentimentul că sunt utilă, că fac o faptă bună. Mă gîndeam chiar că, dacă eu, sau alții, "societatea", i-am dedica mai mult timp, s-ar ramoli mai încet și că poate nici n-ar fi căzut așa jos după moartea nevestii. în cîțiva ani, situația s-a degradat. Rareori mă
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
poate și ani, toate organele fiind sănătoase. Să admir din toată inima această îngrijire ca expresie a unui înalt grad de civilizație, de umanism, și, totodată, să mă revolt împotriva unei prelungiri de decrepitudine și nu de viață. Să mă gîndesc la alte forme de a forța viața și tinerețea ca, de pildă, operațiile chirurgicale de întinerire repetate, atît de specifice epocii noastre. Suntem oare pe cale de a realiza aspirația "viață fără de moarte și tinerețe fără de bătrînețe"? Aș vrea să cred
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
va apărea în țările din Est, dacă vor reuși trecerea spre societatea de consum. Cîteva emisiuni m-au convins că fenomenul a și apărut la tînăra generație, mai ahtiată după bogăția occidentală decît pătrunsă de valorile democrației. Pot să mă gîndesc la viitorii copii din țară, așa cum îi jelesc pe cei lipsiți de expresie și super-obezi din Statele Unite. În țară era riscant să-ți afișezi credința în Dumnezeu, aici te acoperi doar de ridicol. Te marginalizezi singur arătînd că nu ești
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
Radu Cange Apariția " cântec " Trece o blondă, taie aerul, Nurlia blondă taie aerul. Cu gândul la ea, Nu pot să dorm, Dar și așa, nu am somn, nu am somn. Blonda-și clădește pașii prin plete, Eu o gândesc mai pe-ndelete, Eu o gândesc și marți și joi, Privirea mea devine altoi, Pe sânii ei, pe coapse sus puse; Te luă moartea chiar acum și te duse. Marea, Marea... Marea-și arunca valurile; Și le fura ei însăși. Păzeai
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
cântec " Trece o blondă, taie aerul, Nurlia blondă taie aerul. Cu gândul la ea, Nu pot să dorm, Dar și așa, nu am somn, nu am somn. Blonda-și clădește pașii prin plete, Eu o gândesc mai pe-ndelete, Eu o gândesc și marți și joi, Privirea mea devine altoi, Pe sânii ei, pe coapse sus puse; Te luă moartea chiar acum și te duse. Marea, Marea... Marea-și arunca valurile; Și le fura ei însăși. Păzeai acea mare frustrată de ce i
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
asta doamna Marinescu era hotărâtă să se culce de vreme, fără să mai vadă serialul de joi pe care-l urmărea de la începutul anului. Făcu o baie caldă, se spălă la cap și, în timp ce-și usca părul, se gândi să-și facă și un ceai de tei, că e calmant. Puse apa la fiert și începu să caute fileul pe care și-l punea noaptea după ce se spăla la cap. Sertarul scrinului era mare și plin cu tot felul
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
pe spate, perfect relaxat, cu ochii închiși, nu faci absolut nici o mișcare, oricît de mică, punînd astfel plămînul la efort minim, la o respirație abia perceptibilă. Nu vorbești, nu rîzi. Un fel de fachirism, numai că nu pe cuie. Ce gîndeam? Făceam lungi întîmplări, mai ales sexuale, în care totul se sfîrșea cu bine. Și un distih pe zi. Unele din distihurile acelea au intrat în poeziile "Idilă", împrăștiate prin volum. Uram cumplit pe medicul curant! Și merita! El, la rîndul
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
întrucâtva în descendența întrebării cioraniene despre cum se poate să fii român. Perspectiva imagologică a Ruxandrei Cesereanu ar putea fi situată, cred, în linia eseisticii antipatriotarde a lui Cioran (cel din Schimbarea la față a României), a lui Ionesco (mă gândesc în special la o declarație ionesciană, autopedepsitoare parcă, din perioada sa românească: "Dacă eram francez, eram poate genial"), ori I. D. Sîrbu ("am seri când mi-e rușine că sunt român, îmi vine să-mi dau demisia din etnie", scria acesta
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
să mănânci toată dulceața, e suficient o linguriță. După care, a încheiat: Voi ști ce am de făcut. Așa că treci pe la redacție și lasă-mi textul, dacă nu mă găsești în ziua aceea acolo". M-am frământat, m-am tot gândit. îmi trebuia un subiect. Despre ce să scriu? întâmplarea a făcut să aflu de pățania unei femei bogate, căsătorită cu unul dintre directorii băncii Marmorosch-Blank. Prezida un comitet de binefacere și organizase cu prilejul zilei de Sfântul Nicolae o distribuire
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
Poimâine să-mi prezinți articolul!" M-am așezat la masa de scris și am stat nouă ceasuri în fața colii albe de hârtie, fără să pot așterne un singur rând. A doua zi i-am adus lui Virgil faptul la cunoștință, gândindu-mă că e corect să-l previn cât mai din vreme. Nici nu a vrut să audă: "N-ai reușit ieri, o să reușești mâine; nu accept sub nici un motiv să renunți; reia-ți locul la masa de scris!" În fața obstinației
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
de voie de nevoie, îl acceptă, însă respinge indignat "prigonirea artei, științei și culturii de șcătreț un conformism dogmatic" (s. m.), care taie orice elan, orice lumină interioară, orice putință de realizare monumentală a scriitorului. Sfătuit și de alții, se gândește să se înscrie în P.C.R., dar asta înseamnă pentu el anularea independenței de spirit și a personalității lui de până atunci. Doctorul în filosofie de la University of Southen din California, autorul studiului Kalokagaton, începe să frecventeze cu prudență Biblioteca americană
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
de foc arde la orizont Sub luna plină Nici un copil în căruciorul Pleiadelor Divine constelații răsar din uitare Căci peste noapte bolta se răstoarnă Și de la orizont Perseu și Andromeda Se-nalță spre zenit Faci numai cîțiva pași Și te gîndești la roua Coborîtoare din stele Dimineață vîntoasă Am auzit astă-noapte Vacarmul lacului sub luna plină Dimineața, trezindu-mă devreme, Am găsit cerul cotropit De norii cei urîți, zdrențăroși Și cu zdrențele scămoșate Sus, în înalt, un nor alb Alunecă vertiginos
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
cei doi. Lu Li și Weng Li nu sunt o păcăleală literară. E drept că au sosit în engleză într-o formă neconvențională, dar, cu toate acestea, acum ei se află aici. lu li stam pe spate astrologul imperial deasupră-mi gândeam la stele cu ani în urmă au prezis ele asta n-au știut să spună că muncile astrologului sunt zadarnice nici chiar stelele nu pot decide asupra celor ce lucrează pentru ele odăile de așteptare ale împăratului miros a parfum
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
uite cum vine Lu Li e udă gata s-au jucat cu mine explozia norului am pălmuit-o pe micuța Chen că mi-a împletit cozile prea tare n-are decât doisprezece ani mintea-i e de pe acum aiurea se gândește la părul ei toată ziua se uită pe lângă mine în oglindă și pe mine m-a pălmuit stăpâna noi femeile coborâm de veacuri pe scara părului fiecare se uită-n oglinda celei de deasupra ei * căpitanul gărzilor notarul șef și
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
de apă nu de sânge în noaptea aceea am auzit râsete la fântână a doua zi am plecat departe călări * noaptea a nins când am ieșit din cort bărbile de bătrâni înveliseră totul a sosit la noi înțelepciunea m-am gândit am auzit o movilă albă gemând și o alta oftând și una a slobozit o bășină zăpada e bună dar înțelepciunea departe * mulțimile citesc scrisul meu în zăpadă soldații scriu în zăpadă pentru ciori ciorile duc mesajele noastre la oraș
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
împărătesc veste ce-mi înnourează mințile am lovit tare calul el s-a uitat la mine fără a-nțelege * șeful satului i-a dăruit stăpânului nostru doi iubiți de jad i-am trecut din mână în mână fiecare s-a gândit la iubita lui când figurinele au fost înapoiate jadul se întunecase de-atâta iubire * în seara asta bucătarul n-a găsit decât un biet cățel fiertura a fost chioară steaua de pe cer căreia unii-i spun Câinele ne-a umplut
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
imperiu o buclă de păr negru și o mică piatră plată părul era de culoarea pletelor lui Lu Li piatra era ca multe pietre pe care le-am zvârlit eu pe fluviul Yangtze când eram copil o clipă m-am gândit soldatul străin sunt chiar eu nu era el murise * eu spun o poveste despre o țară unde nimeni nu știa să citească acolo călugării nu au teamă nimeni nu poate vedea ce scrie despre ei * filosofii se ceartă despre cum
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
locuia un demon o dată l-am văzut mânca o frunză vine război a zis tata acel demon eu sunt * ostașii camarazii mei au ei un fel cu fetele înfricoșate în satele incendiate eu nu mă joc ca ei eu mă gândesc la Lu Li * am slujit la șapte stăpâni unii erau darnici cu aurul cel mai mult mie calul meu îmi place am călărit atât de departe de-acasă uneori când se uită la mine știu că-și aduce aminte * nu
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]