KorAP: Find »[drukola/base=găti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...86 87 88 ...156 >

3,883 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Ce-o fi crezând ? Că sunt vreo escroacă și vreau să-i fur ? — Uite ce e... te rog, ascultă-mă. Mă frec pe fața transpirată. Nu am nici cea mai mică intenție să jefuiesc pe nimeni. OK, nu știu să gătesc. Dar am ajuns aici din cauza... unei neînțelegeri. A unei neînțelegeri ? Se încruntă suspicios. — Da, zic, ușor mai tăioasă decât aș fi vrut. Mă așez pe un scaun și-mi masez șalele, care mă dor. Nu mi-am dat seama cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
un pahar pentru ou și iau o gură. — Familia Geiger se poartă foarte frumos cu angajații ei, spune Nathaniel ridicând ușor din umeri. Puteai să nimerești mult mai rău. — Mda, zic cu un zâmbet chinuit. Din păcate, nu știu să gătesc. El își lasă sticla de bere jos și se șterge la gură. În ciuda faptului că s-a spălat pe mâini, sub unghii și în cutele pielii bătute de vânt încă mai are pământ. — Aș putea să vorbesc cu mama. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
El își lasă sticla de bere jos și se șterge la gură. În ciuda faptului că s-a spălat pe mâini, sub unghii și în cutele pielii bătute de vânt încă mai are pământ. — Aș putea să vorbesc cu mama. Ea gătește foarte bine. Te-ar putea învăța chestiile de bază. Îl privesc mirată, aproape râzând. — Adică tu ești de părere că ar trebui să rămân? Parcă nu mai devreme decât adineaori m-ai făcut escroacă. Scutur din cap, strâmbându-mă ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cap a „De ce nu?” Mă copleșește cel mai ciudat sentiment din lume. Trei persoane. Care mi-au spus într-un interval de zece minute că mă doresc în preajma lor. Aș putea să rămân. E foarte simplu. Dar nu știu să gătesc, îmi amintește o vocișoară. Nu știu să fac curat. Nu sunt menajeră. Dar aș putea să învăț. Aș putea să învăț să fac toate astea. Liniștea se transformă în încordare. Până și Nathaniel mă privește atent din pragul ușii. — Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
clipa în care Trish ne întoarce spatele, îmi aruncă o privire amuzată și simt că mi se urcă sângele în obraji. Adică ce vrea să spună cu asta? De unde știe că nu am tabieturile mele ? Doar fiindcă nu știu să gătesc, nu înseamnă că nu pot să fac absolut nimic. — Deci totul e OK, da ? Trish își ia geanta. Ai găsit chestiile de curățat ? — Ăă... mă uit în jur confuză. — În spălătorie ! Dispare un moment, după care reapare cu o cădiță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cap. I-am spus mamei despre tine aseară. Îmi zâmbește brusc, de parcă tocmai și-ar fi amintit conversația, și îl fixez suspicioasă. Ce-a zis ? — Oricum, spune Nathaniel ridicând privirea, a zis că e de acord să te învețe să gătești. Și eu i-am zis că probabil ai nevoie și de ponturi pentru curățenie... — N-am nevoie de ponturi pentru curățenie ! îi răspund. Am făcut curat în nu știu câte case, de mii de ori. Sinceră să fiu, ar cam trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
poezie cu mesteceni. Am ajuns. Deschide o poartă veche de fier și-mi arată o potecă de piatră spre o căsuță cu perdele cu flori albastre la ferestre. Vino să-ți fac cunoștință cu cea care te va învăța să gătești. Mama lui Nathaniel nu e deloc așa cum m-am așteptat. Mi-o imaginam ca pe un personaj drăgălaș gen Mrs. Tiggywinkle, cu părul argintiu prins în coc și ochelari cu jumătate de lentilă pe vârful nasului. Spre mirarea mea, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
îl modelează în formă rotundă pe o tavă, deschide ușa grea de la cuptor și bagă tava înăuntru. Se spală de făina de pe mâna la chiuvetă, după care se întoarce cu fața spre mine. — Și zi așa, vrei să înveți să gătești. Tonul ei e prietenos, dar sec. Am revelația bruscă a faptului că e o femeie care nu face risipă de cuvinte. Da, zâmbesc. Vă rog. — Cordon bleu, chestii din astea de fițe, se bagă și Nathaniel, care stă rezemat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
nu știi să faci o omletă. Înghit în sec. — Sincer, nu. Iris e atât de uluită că simt că-mi iau foc obrajii. N-am făcut niciodată ore de gospodărie la școală, îi explic. Așa că nu am învățat niciodată să gătesc. — Dar nu se poate ca mama ta... sau bunica ta... Amuțește în clipa în care eu clatin din cap. Nimeni ? Îmi mușc buza. Iris expiră adânc, de parcă acum ar înțelege cu adevărat situația. — Deci nu știi să gătești absolut nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
niciodată să gătesc. — Dar nu se poate ca mama ta... sau bunica ta... Amuțește în clipa în care eu clatin din cap. Nimeni ? Îmi mușc buza. Iris expiră adânc, de parcă acum ar înțelege cu adevărat situația. — Deci nu știi să gătești absolut nimic. Și ce le-ai promis soților Geiger că le gătești ? O, Doamne. — Trish a vrut să-i prezint meniul pe toată săptămâna viitoare. Așa că... îhm... i-am dat un meniu plecând de la asta. Scot rușinată din geantă meniul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ta... Amuțește în clipa în care eu clatin din cap. Nimeni ? Îmi mușc buza. Iris expiră adânc, de parcă acum ar înțelege cu adevărat situația. — Deci nu știi să gătești absolut nimic. Și ce le-ai promis soților Geiger că le gătești ? O, Doamne. — Trish a vrut să-i prezint meniul pe toată săptămâna viitoare. Așa că... îhm... i-am dat un meniu plecând de la asta. Scot rușinată din geantă meniul șifonat de la Maxim’s și i-l întind. — Miel înăbușit cu arpagic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cu alune e destul de simplu de făcut... Coboară cu degetul pe pagină, apoi, într-un final, ridică ochii spre mine, ușor încruntată. O să te-nvăț toate felurile astea de mâncare, Samantha. Dar n-o să fie ușor. Dacă n-ai mai gătit niciodată în viața ta. Se uită la Nathaniel. Nu știu ce să zic... Când îi văd expresia, mă străbate un fior de alarmă. Te rog, Doamne, să nu spună că-și retrage oferta. — Învăț repede. Mă aplec ușor în față. Și o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ce e nevoie. Îmi doresc foarte, foarte mult să fac asta. O privesc cât pot de sincer în ochi, încercând să-i transmit mesajul. Te rog. Am nevoie de asta. — Bine, spune într-un final. Hai să te-nvăț să gătești. Ia dintr-un bufet un cântar de gătit și eu profit de ocazie ca să bag mâna în geantă, după un carnețel și un stilou. Când se întoarce și mă vede, Iris pare de-a dreptul amuzată. — Ce faci cu astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
că mă înțelege. — Nici o problemă. Ridică un cuțit. Așa, hai să ne apucăm de treabă. Suflecă-ți mânecile, leagă-ți părul la spate și spală-te pe mâini. O să te învăț cum se taie o ceapă. Ne petrecem tot weekendul gătind. Învăț să tai fin o ceapă, să o întorc pe partea cealaltă și să fac cubulețe fine. Învăț să tai verdeața cu un cuțit cu lamă curbată. Învăț cum să amestec făina și ghimbirul măcinat cu bucăți de carne, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
oraș ? — Am fost acasă la Nathaniel, răspund fără să mă gândesc. — La Nathaniel ? Trish pare total luată prin surprindere. Acasă la grădinar ? De ce ? Imediat îmi dau seama ce gafă uriașă am făcut. Nu pot să-i spun „ca să învăț să gătesc”. Mă uit la ea prostește preț de câteva clipe, încercând să inventez un motiv plauzibil. — Doar ca să... îl salut, doar atât... zic într-un final, dându-mi seama că pare că nu vreau să spun mai multe. Și că obrajii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
luat câteva guri bune de vermut pentru coulis, dar nu face nimic. Sunt roșie la față, inima îmi bate tare și mă mișc prin bucătărie cu viteză accelerată... dar mă simt destul de OK. De fapt, sunt aproape încântată. Uite-mă, gătesc o masă de una singură... și totul e sub control ! Dacă nu punem la socoteală fiasco-ul cu ciupercile. Dar sunt la loc sigur, la coșul de gunoi. Am pus masa cu cel mai bun porțelan pe care l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ușa ei. Mi-e teamă că, dacă mai stăm, o să se strice mâncarea... Și ? îi aud vocea de dincolo de ușă. N-am stare să mănânc. Mă uit la ușă și nu-mi vine să cred. Mi-am petrecut toată ziua gătind cina pentru ei. Am aprins lumânările, farfuriile sunt în cuptor. Nu se poate să nu mănânce. Trebuie să mâncați ! strig și-l văd pe Eddie că se oprește la jumătatea scărilor. Ușa de la dormitor se deschide, iar Trish mă fixează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
plătica încă mai e OK... Trebuie doar să torn sosul în sosieră... — Bine, hai. Trish își trage nasul. Samantha, în seara asta o să luăm masa în oraș. Simt că îmi îngheață surâsul pe față. Poftim ? — Nu mai e nevoie să gătești azi, intervine și Eddie, bătându-mă vesel pe braț. Poți să-ți iei liber ! Poftim ? — Dar... am gătit ! zic repede. E gata ! — A. Păi, asta e. Trish flutură vag din mâini. Poți să mănânci tu. Nu. Nu. Nu pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Samantha, în seara asta o să luăm masa în oraș. Simt că îmi îngheață surâsul pe față. Poftim ? — Nu mai e nevoie să gătești azi, intervine și Eddie, bătându-mă vesel pe braț. Poți să-ți iei liber ! Poftim ? — Dar... am gătit ! zic repede. E gata ! — A. Păi, asta e. Trish flutură vag din mâini. Poți să mănânci tu. Nu. Nu. Nu pot să-mi facă una ca asta. — Dar am pregătit totul ! Pește prăjit... legume julienne... Unde să mergem ? spune Trish

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
neatinsă. Ce s-a întâmplat ? — N-au vrut să mănânce. Au plecat să ia masa în oraș. Nathaniel mă privește un moment, după care închide ochii o fracțiune de secundă și clatină din cap. După ce ți-ai petrecut toată ziua gătind pentru ei ? — E mâncarea lor. Casa lor. Pot face absolut orice au chef. Încerc să-mi iau un ton nepăsător și sec. Dar în adâncul sufletului încă mai simt o puternică dezamăgire. Nathaniel își lasă rucsacul jos, se duce la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ridică paharul. Felicitări. — Mda, mersi. — Serios, Samantha. Așteaptă răbdător până când îmi ridic ochii din podea. Indiferent dacă se ating sau nu de ea, e o mare realizare. Vorbesc cât se poate de serios. Mustăcește amuzat. Îți aduci aminte când ai gătit ultima dată în bucătăria asta ? Fără să vreau, îmi scapă un surâs. — Apocalipsă de miel, vrei să spui. — Mazăre fină. N-o s-o uit niciodată. Ia o gură de pește, clătinând din cap cu maximă uimire. Apropo, e foarte bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
absolut tot. Nu știu la ce anume vă referiți, spun cu glasul spart. Doamnă. — Ei bine. Se apropie de mine, fluturându-și supărată capotul de mătase. Așa cum îți închipui, sunt foarte supărată că nu mi-ai spus niciodată că ai gătit paella pentru ambasadorul Spaniei. Rămân cu gura căscată. Ce ambasador ? — Alaltăieri te-am întrebat dacă ai gătit pentru persoane importante. Ridică din sprânceană a reproș. Și nu ai pomenit niciodată de banchetul pentru trei sute de persoane de la Mansion House. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
apropie de mine, fluturându-și supărată capotul de mătase. Așa cum îți închipui, sunt foarte supărată că nu mi-ai spus niciodată că ai gătit paella pentru ambasadorul Spaniei. Rămân cu gura căscată. Ce ambasador ? — Alaltăieri te-am întrebat dacă ai gătit pentru persoane importante. Ridică din sprânceană a reproș. Și nu ai pomenit niciodată de banchetul pentru trei sute de persoane de la Mansion House. Ce banchet ? A luat-o razna de tot ? OK, oare o fi fost bipolară tot timpul ăsta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ca menajeră, mă îngână Freya încet. Samantha, tu chiar ai luat-o razna complet ? — De ce nu ? spun defensiv. Chiar tu mi-ai zis că ar fi bine să fac o pauză. — Bine bine, dar totuși... menajeră ? Nici nu știi să gătești ! Pe bune acum, habar n-ai să gătești ! Acum chicotește amuzată. Te-am văzut gătind. Ești antitalent. Ca să nu mai zis că n-ai spălat în viața ta. — Știu ! Mă apucă un hohot isteric de râs. Sinceră să fiu, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
chiar ai luat-o razna complet ? — De ce nu ? spun defensiv. Chiar tu mi-ai zis că ar fi bine să fac o pauză. — Bine bine, dar totuși... menajeră ? Nici nu știi să gătești ! Pe bune acum, habar n-ai să gătești ! Acum chicotește amuzată. Te-am văzut gătind. Ești antitalent. Ca să nu mai zis că n-ai spălat în viața ta. — Știu ! Mă apucă un hohot isteric de râs. Sinceră să fiu, la început a fost un adevărat coșmar. Dar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]